Întrebări de la cititori

Nu a fost greşit că Iacob s-a dat drept Esau, aşa cum se arată în Geneza 27:18, 19?

Probabil cunoaşteţi această relatare. Ajuns la bătrâneţe, Isaac i-a cerut lui Esau să vâneze ceva, zicând: „Să mănânc, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze înainte să mor“. Auzind cuvintele soţului ei, Rebeca a pregătit o mâncare gustoasă şi i-a poruncit lui Iacob: „Să i-o duci tatălui tău şi el s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte să moară“. Apoi Iacob, îmbrăcat cu hainele lui Esau şi având piei de ied pe gât şi pe mâini, s-a dus la tatăl său cu acea mâncare gustoasă. Când Isaac l-a întrebat: „Cine eşti tu, fiule?“, Iacob i-a răspuns: „Sunt Esau, întâiul tău născut“. Isaac l-a crezut şi i-a acordat binecuvântarea. — Geneza 27:1–29.

Biblia nu spune de ce Rebeca şi Iacob au acţionat astfel, însă arată că situaţia s-a ivit dintr-o dată. Să observăm că în Cuvântul lui Dumnezeu nici nu se aprobă, nici nu se condamnă ceea ce au făcut Rebeca şi Iacob. Prin urmare, această relatare nu stabileşte un precedent pentru minciună şi înşelăciune. Biblia oferă însă informaţii cu privire la acea situaţie.

În primul rând, relatarea arată limpede că Iacob avea dreptul să primească binecuvântarea tatălui său, pe când Esau, nu. Mai înainte, Iacob îşi cumpărase în mod legal dreptul de întâi născut de la fratele său geamăn. Acesta din urmă nu şi-a preţuit dreptul întrucât l-a vândut pentru o porţie de mâncare ca să-şi potolească foamea. Biblia spune că Esau „şi-a dispreţuit dreptul de întâi născut“ (Geneza 25:29–34). Aşadar, când s-a adresat tatălui său, Iacob căuta o binecuvântare care realmente i se cuvenea.

În al doilea rând, când Isaac şi-a dat seama că îl binecuvântase de fapt pe Iacob, nu a căutat să schimbe lucrurile. Probabil că şi-a amintit ce-i spusese Iehova Rebecăi înainte de naşterea celor doi gemeni: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic“ (Geneza 25:23). Demn de remarcat este şi că, atunci când Iacob se pregătea să plece în Haran, Isaac a adăugat şi alte binecuvântări la cele rostite anterior. — Geneza 28:1–4.

Apoi, să nu uităm că Iehova ştia şi era interesat de tot ce se întâmpla. Binecuvântarea dată de Isaac avea legătură cu promisiunea pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam (Geneza 12:2, 3). Dacă nu ar fi vrut ca Iacob să primească binecuvântarea, Dumnezeu ar fi intervenit într-un fel sau altul. Iehova însă a întărit binecuvântarea, spunându-i lui Iacob: „Prin sămânţa ta se vor binecuvânta toate familiile pământului“. — Geneza 28:10–15.