Tineri, veţi bucura sau veţi mâhni inima părinţilor voştri?

„N-AM niciun motiv de recunoştinţă mai mare decât acesta: să aud despre copiii mei că umblă în continuare în adevăr“, a scris vârstnicul apostol Ioan (3 Ioan 4). Deşi copiii la care se face referire în acest verset sunt discipoli creştini, un părinte temător de Dumnezeu înţelege foarte bine sentimentele exprimate de Ioan. Aşa cum părinţii au un rol hotărâtor în fericirea copiilor lor, aşa şi copiii au un rol foarte important în fericirea părinţilor lor.

Regele Solomon al Israelului antic a arătat cât de mult îi poate afecta pe părinţi conduita copiilor lor. El a spus: „Un fiu înţelept îşi bucură tatăl, dar un fiu fără minte este mâhnirea mamei sale“ (Proverbele 10:1). Prin urmare, este bine ca toţi copiii, indiferent de vârstă, să se gândească la efectul pe care îl pot avea acţiunile lor asupra părinţilor. De ce?

Gândiţi-vă la grija cu care v-au crescut părinţii voştri temători de Dumnezeu! Cu mult înainte de a vă naşte, voi aţi fost subiectul rugăciunilor lor. După ce v-aţi născut, părinţii voştri s-au ataşat tot mai mult de voi. Probabil că i-au mulţumit lui Dumnezeu pentru privilegiul şi totodată serioasa responsabilitate de a fi părinţi. O fiinţă micuţă şi neajutorată le-a fost dată în grijă şi, ca închinători ai lui Iehova, ei s-au străduit să se achite de această responsabilitate cu toată seriozitatea.

Fiind creştini adevăraţi, părinţii voştri au căutat o îndrumare demnă de încredere în Biblie şi în publicaţiile biblice. În plus, s-au sfătuit şi cu alţi părinţi cu experienţă. Totodată, ei au continuat să-i vorbească lui Dumnezeu în rugăciune despre îngrijorările lor cu privire la voi (Judecătorii 13:8). Pe măsură ce aţi crescut, părinţii şi-au dat seama de calităţile şi defectele voastre (Iov 1:5). Când aţi ajuns la vârsta adolescenţei, au apărut noi probleme. Poate că uneori aţi avut o atitudine rebelă, iar părinţii voştri s-au rugat mai mult, au citit mai mult şi s-au gândit mai mult la cum să vă ajute să-i aduceţi în continuare închinare Tatălui vostru ceresc, Iehova.

Ei vor rămâne întotdeauna părinţii voştri. Şi după ce veţi ajunge adulţi, vor continua să se preocupe de bunăstarea voastră fizică, mintală, afectivă şi spirituală. Totuşi, părinţii nu  pierd nicio clipă din vedere că sunteţi persoane înzestrate cu liber arbitru şi că nimic nu garantează cum va fi viaţa voastră. În fond, voi veţi alege calea pe care veţi merge.

Prin urmare, este logic să credem că, dacă pentru părinţi nu există „niciun motiv de recunoştinţă mai mare“ decât să audă despre copiii lor că „umblă în continuare în adevăr“, este valabil şi contrariul. Într-adevăr, acţiunile nesăbuite ale copiilor le produc multă suferinţă părinţilor. Solomon a spus: „Un fiu fără minte îi aduce supărare tatălui său şi amărăciune celei ce l-a născut“ (Proverbele 17:25). Cât de îndureraţi sunt părinţii când copilul lor părăseşte închinarea adusă adevăratului Dumnezeu!

Cu siguranţă, voi aveţi un rol important în fericirea familiei şi a altora. Comportarea voastră are un efect profund asupra părinţilor. Dacă îi întoarceţi spatele lui Dumnezeu şi principiilor sale, părinţii vor suferi mult. Însă dacă îi rămâneţi fideli lui Iehova, ascultând de el, vor fi fericiţi. Fiţi hotărâţi să bucuraţi inima părinţilor voştri! Ce cadou mai preţios le-aţi putea oferi celor care vă cresc, vă ocrotesc şi vă iubesc?