Ascensiunea şi declinul „specialiştilor“

CĂUTAŢI pe Internet sfaturi pentru îngrijirea copiilor şi într-o clipă vă vor apărea milioane de referinţe. Dacă aţi petrece doar un minut citind din fiecare articol, copilul vostru s-ar face mare şi ar pleca la casa lui, înainte ca voi să fi terminat.

Totuşi, până să apară pediatrii, specialiştii în psihologia copilului şi Internetul, unde căutau părinţii sfaturi? Cei mai mulţi apelau la membrii familiei extinse. Mame, taţi, mătuşi şi unchi erau gata şi, totodată, în măsură să ofere sfaturi, ajutor financiar şi chiar să stea cu copiii. Însă în multe ţări, din cauza migraţiei masive a populaţiei de la sat la oraş aceste legături strânse de familie aproape că au dispărut. Astăzi, în mult prea multe cazuri, mamele şi taţii se văd singuri în faţa greutăţilor pe care le comportă creşterea copiilor.

Acesta este fără îndoială unul dintre motivele pentru care s-a dezvoltat atât de rapid „industria“ modernă pentru îngrijirea copilului. Un alt motiv este concepţia larg răspândită că ştiinţa oferă sfaturi demne de încredere. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, publicul american se convinsese deja că ştiinţa poate aduce îmbunătăţiri în orice domeniu al vieţii. De ce n-ar fi adus şi în privinţa creşterii copiilor? Astfel, când Congresul Naţional al Mamelor din America din 1899 a deplâns public „incompetenţa părinţilor“, şi-au făcut imediat apariţia o mulţime de „specialişti“. Ei au promis să-i ajute pe părinţi, care efectiv se luptau să-şi crească copiii.

Cărţi cu sfaturi pentru părinţi

Însă întrebarea e ce au realizat aceşti specialişti? Sunt părinţii de astăzi mai puţin îngrijoraţi şi mai competenţi decât cei de ieri? Nu şi potrivit unui sondaj recent efectuat în Marea Britanie. În urma acestui sondaj s-a constatat că 35% dintre părinţii cu copii mici caută încă sfaturi de încredere pentru creşterea copiilor. Alţii consideră că nu au altă posibilitate decât să se bazeze pe propria intuiţie.

În cartea sa Raising America: Experts, Parents, and a Century of Advice About Children, Ann Hulbert face un istoric al literaturii de specialitate din domeniul creşterii copiilor. Ann Hulbert, ea însăşi mamă a doi copii, arată că puţine dintre descoperirile specialiştilor au la bază argumente ştiinţifice bine fondate. Sfaturile specialiştilor par să se bazeze mai degrabă pe propria experienţă de viaţă decât pe date ştiinţifice, obiective. La o analiză retrospectivă, majoritatea publicaţiilor pentru creşterea copiilor conţineau păreri care nu după mult timp aveau să se schimbe, idei contradictorii şi uneori chiar bizare.

Aşadar, care este situaţia părinţilor de astăzi? Ca să vorbim deschis, mulţi sunt nedumeriţi, fiind puşi mai mult ca niciodată în faţa unei avalanşe de sfaturi, opinii şi idei contradictorii. Totuşi, nu toţi au sentimentul că merg în derivă. Părinţi de pe toate meridianele globului se folosesc de o sursă străveche de înţelepciune care se dovedeşte încă un izvor de sfaturi de încredere, aşa cum vom vedea în articolul următor.