Speră în Iehova şi fii curajos!

„Speră în Iehova, fii curajos şi inima să-ţi fie tare! Da, speră în Iehova!“ — PSALMUL 27:14, NW.

1. Cât de importantă este speranţa, şi cum este folosit acest termen în Scripturi?

O SPERANŢĂ reală este ca o lumină strălucitoare. Ea ne ajută să vedem dincolo de problemele din prezent şi să privim viitorul cu bucurie şi curaj. Numai Iehova ne poate da o speranţă sigură, şi el face acest lucru prin Cuvântul său inspirat (2 Timotei 3:16). De fapt, termenii „a spera“ şi „speranţă“ apar de multe ori în Biblie. „A spera“ înseamnă a aştepta cu nerăbdare şi cu încredere fermă ceva bun, iar „speranţă“ se referă pur şi simplu la ceea ce aşteptăm. * O astfel de speranţă este mai mult decât o dorinţă, care poate că nu este întemeiată sau nu are nici o şansă să se împlinească.

2. Ce rol a avut speranţa în viaţa lui Isus?

2 Când a trecut prin încercări şi necazuri, Isus a privit dincolo de prezent şi şi-a pus speranţa în Iehova. „Pentru bucuria care îi era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu“ (Evrei 12:2). Întrucât a păstrat viu în minte perspectiva justificării suveranităţii lui Iehova şi sfinţirii numelui Său, Isus nu a abandonat niciodată calea ascultării de Dumnezeu, oricât l-a costat acest lucru.

3. Ce rol joacă speranţa în viaţa slujitorilor lui Dumnezeu?

3 Arătând legătura dintre speranţă şi curaj, regele David a spus: „Speră în Iehova, fii curajos şi inima să-ţi fie tare! Da, speră în Iehova!“ (Psalmul 27:14NW). Dacă vrem ca ‘inima să ne fie tare’, nu trebuie să permitem ca speranţa noastră să devină neclară, ci trebuie să o păstrăm viu în minte şi să o preţuim din toată inima. Acest lucru ne va ajuta să-l imităm pe Isus manifestând curaj şi zel în lucrarea pe care le-a încredinţat-o discipolilor săi (Matei 24:14; 28:19, 20). Da, Biblia menţionează speranţa alături  de credinţă şi de iubire, arătând că este o calitate esenţială, durabilă ce-i caracterizează pe slujitorii lui Dumnezeu. — 1 Corinteni 13:13.

„Abundaţi în speranţă“?

4. Ce aşteaptă cu nerăbdare creştinii unşi şi însoţitorii lor, „alte oi“?

4 Slujitorii lui Dumnezeu pot avea un viitor minunat. Creştinii unşi aşteaptă cu nerăbdare să slujească alături de Cristos în cer, în timp ce „alte oi“ speră ‘să fie eliberate din sclavia descompunerii şi să aibă glorioasa libertate a copiilor [pământeşti ai] lui Dumnezeu’ (Ioan 10:16; Romani 8:19–21; Filipeni 3:20). Această ‘glorioasă libertate’ înseamnă printre altele eliberare de păcat şi de consecinţele lui îngrozitoare. Da, Iehova, Dătătorul ‘oricărui dar bun şi al oricărui cadou perfect’, le va da tot ce e mai bun acelora care-i sunt loiali. — Iacov 1:17; Isaia 25:8.

5. Cum putem ‘abunda în speranţă’?

5 În ce măsură ar trebui speranţa creştină să ne influenţeze viaţa? Iată ce citim în Romani 15:13: „Dumnezeul care dă speranţă să vă umple de toată bucuria şi pacea prin faptul că credeţi, ca să abundaţi în speranţă cu puterea spiritului sfânt“. Speranţa nu este ca o lumânare în întuneric, ci ca razele strălucitoare ale soarelui de dimineaţă. Ea umple viaţa creştinului cu pace, fericire, scop şi curaj. Să observăm că noi ‘abundăm în speranţă’ când credem în Cuvântul scris al lui Dumnezeu şi primim spiritul său sfânt. În Romani 15:4 se spune: „Toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“. Să ne întrebăm aşadar: Îmi păstrez vie speranţa studiind cu sârguinţă Biblia şi citind din ea în fiecare zi? Cât de des cer în rugăciune spirit sfânt? — Luca 11:13.

6. Pentru a ne păstra vie speranţa, ce anume trebuie să evităm?

6 Isus, Modelul nostru, a găsit forţă în Cuvântul lui Dumnezeu. Privind cu atenţie la el, ‘nu vom obosi şi nu ne vom pierde puterile în sufletele noastre’ (Evrei 12:3). Bineînţeles, dacă speranţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu slăbeşte în mintea şi în inima noastră sau dacă ne concentrăm asupra altor lucruri — probabil asupra lucrurilor materiale sau a unor obiective laice —, în scurt timp am putea fi cuprinşi de oboseală spirituală şi în cele din urmă ne-am pierde curajul şi tăria morală. Cu o astfel de atitudine, am putea chiar ‘să naufragiem în ce priveşte credinţa’ (1 Timotei 1:19). În schimb, o speranţă reală ne întăreşte credinţa.

Speranţa — esenţială pentru credinţă

7. În ce fel este speranţa esenţială pentru credinţă?

7 Biblia spune: „Credinţa este aşteptarea sigură a unor lucruri sperate, demonstrarea evidentă a unor realităţi, deşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Prin urmare, speranţa nu este un element secundar al credinţei, ci unul esenţial. Să ne gândim la Avraam. În momentul în care Iehova i-a promis un moştenitor, din punct de vedere omenesc Avraam şi soţia lui, Sara, trecuseră de vârsta când puteau să aibă copii (Geneza 17:15–17). Dar cum a reacţionat Avraam? „Deşi dincolo de speranţă, totuşi bazându-se pe speranţă, el a avut credinţă, ca să devină tatăl multor naţiuni“ (Romani 4:18). Da, speranţa pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam a asigurat un fundament solid credinţei lui că urma să aibă un urmaş. La rândul ei, credinţa i-a consolidat speranţa, făcându-i-o mai sigură, mai vie. De fapt, Avraam şi Sara au avut curajul să plece din casa lor şi de lângă rudele lor şi să-şi petreacă restul vieţii în corturi într-o ţară străină!

8. Cum ni se întăreşte speranţa dacă perseverăm cu fidelitate?

8 Avraam şi-a păstrat vie speranţa ascultând de Iehova fără rezerve, chiar şi atunci când i-a fost greu să facă acest lucru (Geneza 22:2, 12). În mod asemănător, dacă dăm dovadă de ascultare şi perseverenţă în serviciul lui Iehova, şi noi putem fi siguri de răsplată. Pavel a scris că ‘perseverenţa duce la o stare aprobată’, care, la rândul ei, dă naştere speranţei, „iar speranţa nu duce la dezamăgire“ (Romani 5:4, 5). Pavel a  mai scris: „Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi sârguinţă pentru a avea deplina certitudine a speranţei până la sfârşit“ (Evrei 6:11). Acest punct de vedere optimist, bazat pe o prietenie strânsă cu Iehova, ne poate ajuta să înfruntăm orice necaz cu curaj, ba chiar cu bucurie.

„Bucuraţi-vă în speranţă“

9. Ce putem face cu regularitate ca ‘să ne bucurăm în speranţă’?

9 Speranţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu este infinit superioară oricărui lucru pe care îl poate oferi lumea. În Psalmul 37:34 se spune: „Aşteaptă pe DOMNUL, păzeşte calea Lui şi El te va înălţa ca să stăpâneşti pământul; vei vedea pe cei răi nimiciţi“. Da, avem toate motivele ‘să ne bucurăm în speranţă’ (Romani 12:12). În acest scop însă, trebuie să păstrăm viu în minte speranţa noastră. Meditezi cu regularitate la speranţa dată de Dumnezeu? Te vezi în Paradis, bucurându-te de o sănătate excelentă, fără îngrijorări, în mijlocul unor oameni pe care îi iubeşti, participând la o lucrare care îţi aduce cu adevărat satisfacţii? Te gândeşti la ilustraţiile cu Paradisul care apar în publicaţiile noastre? Meditând cu regularitate în acest fel e ca şi cum am şterge o fereastră ca să ne putem bucura de o privelişte frumoasă. Dacă neglijăm să ştergem geamul, în scurt timp din cauza prafului şi a murdăriei nu vom mai vedea clar frumosul peisaj. Ne-am putea concentra asupra altor lucruri. Să nu permitem să ni se întâmple aşa ceva!

10. De ce faptul de a aştepta să fim răsplătiţi are o influenţă benefică asupra relaţiilor noastre cu Iehova?

10 Desigur, noi îi slujim lui Iehova mai ales pentru că îl iubim (Marcu 12:30). Însă trebuie totodată să aşteptăm cu nerăbdare răsplata. De fapt, chiar Iehova vrea să facem acest lucru. În Evrei 11:6 citim: „Fără credinţă este imposibil să-i plăcem, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“. De ce vrea Iehova să-l considerăm Răsplătitorul nostru? Deoarece în acest fel arătăm că îl cunoaştem bine pe Tatăl nostru ceresc. El este generos şi îşi iubeşte copiii. Gândiţi-vă cât de uşor ne-am descuraja şi ce nefericiţi am fi dacă n-am avea „un viitor şi o nădejde“. — Ieremia 29:11.

11. Cum l-a ajutat pe Moise speranţa dată de Dumnezeu să ia decizii înţelepte?

11 Un exemplu remarcabil de persoană care s-a concentrat mereu asupra speranţei date de Dumnezeu a fost Moise. Ca ‘fiu al fiicei Faraonului’, Moise avea la dispoziţie bogăţiile Egiptului şi putea să aibă putere şi prestigiu. Avea el să urmărească aceste lucruri sau avea să-i slujească lui Iehova? Dând dovadă de curaj, Moise a ales a doua variantă. De ce? Deoarece „privea  ţintă la recompensă“ (Evrei 11:24–26). Da, Moise nu a fost deloc indiferent cu privire la speranţa oferită de Iehova.

12. În ce sens este speranţa creştină ca un coif?

12 Apostolul Pavel a comparat speranţa cu un coif. Coiful figurativ ne ocroteşte mintea, ajutându-ne să luăm decizii înţelepte, să ne stabilim priorităţi corecte şi să ne păstrăm integritatea (1 Tesaloniceni 5:8). Porţi în permanenţă coiful figurativ? Dacă da, la fel ca Moise şi ca Pavel nu-ţi vei pune speranţa „în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne furnizează toate lucrurile din abundenţă spre desfătarea noastră“. E adevărat, îţi trebuie curaj ca să mergi împotriva curentului întorcând spatele obiectivelor egoiste, dar merită să depui eforturi. De fapt, de ce să te mulţumeşti cu ceva de mai mică valoare decât „adevărata viaţă“, care le este rezervată celor ce speră în Iehova şi îl iubesc? — 1 Timotei 6:17, 19.

„Nicidecum nu te voi lăsa“

13. Ce asigurare le dă Iehova slujitorilor săi loiali?

13 Oamenii care îşi pun speranţa în actualul sistem de lucruri trebuie să se gândească la viitor cu un profund sentiment de îngrijorare, deoarece omenirea se confruntă cu tot mai multe ‘dureri’ (Matei 24:8). Dar cei care speră în Iehova nu au asemenea temeri. Ei vor continua ‘să locuiască în siguranţă, şi frica de nenorocire nu-i va tulbura’ (Proverbele 1:33NW). Întrucât nu-şi pun speranţa în actualul sistem, ei ascultă cu bucurie de sfatul lui Pavel: „Modul vostru de viaţă să fie liber de iubirea de bani, în timp ce sunteţi mulţumiţi cu lucrurile prezente. Căci el a zis: «Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi»“. — Evrei 13:5.

14. De ce creştinii nu trebuie să se îngrijoreze peste măsură cu privire la necesităţile materiale?

14 Expresia „nicidecum“, folosită de două ori în versetul de mai sus, arată clar că Dumnezeu se va îngriji de noi. Şi Isus ne-a asigurat de grija plină de iubire a lui Dumnezeu, zicând: „Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri [lucrurile materiale necesare vieţii] vă vor fi adăugate. Astfel, nu vă îngrijoraţi niciodată în legătură cu ziua de mâine, căci ziua de mâine va avea propriile ei îngrijorări“ (Matei 6:33, 34). Iehova ştie că e o încercare să fim zeloşi pentru Regatul său şi în acelaşi timp să ne achităm de sarcina de a ne îngriji de necesităţile noastre fizice. Aşadar, să avem încredere deplină în puterea şi în dorinţa sa de a ne satisface necesităţile. — Matei 6:25–32; 11:28–30.

15. Cum îşi păstrează creştinii ‘un ochi simplu’?

15 Demonstrăm că ne încredem în Iehova dacă ne păstrăm ‘un ochi simplu’ (Matei 6:22, 23). Un ochi simplu este sincer, are motivaţii curate, nu este lacom şi nu are ambiţii egoiste. A avea un ochi simplu nu înseamnă a trăi în sărăcie lucie sau a neglija responsabilitatea creştină de a ne îngriji de necesităţile fizice, ci înseamnă a da dovadă de „judecată sănătoasă“ punând serviciul lui Iehova pe primul plan în viaţă. — 2 Timotei 1:7.

16. De ce este nevoie de credinţă şi de curaj pentru a ne păstra ochiul simplu?

16 Pentru a ne păstra ochiul simplu ne trebuie credinţă şi curaj. De exemplu, dacă patronul insistă adesea să rămâi la serviciu atunci când ar trebui să mergi la întrunirile creştine, vei da dovadă de curaj respectându-ţi priorităţile spirituale? Dacă cineva se îndoieşte că Iehova îşi va ţine promisiunea de a se îngriji de slujitorii săi, atunci Satan nu trebuie decât să-şi intensifice presiunile şi s-ar putea ca persoana respectivă să nu mai meargă deloc la întruniri. Într-adevăr, dacă ne lipseşte credinţa i-am putea da lui Satan posibilitatea să pună stăpânire pe noi şi să ne fixeze el priorităţile, nu Iehova. Ce tragic ar fi acest lucru! — 2 Corinteni 13:5.

„Speră în Iehova“

17. Cum sunt binecuvântaţi chiar şi în prezent cei care îşi pun încrederea în Iehova?

17 Multe pasaje din Scripturi arată că cei care îşi pun încrederea şi speranţa în Iehova nu dau greş niciodată (Proverbele 3:5, 6; Ieremia 17:7). Este adevărat, uneori poate că trebuie să  se mulţumească cu mai puţin, dar ei consideră că acesta este un sacrificiu mic în comparaţie cu binecuvântările ce le sunt rezervate. Ei demonstrează astfel că „speră în Iehova“ şi au convingerea că în cele din urmă el le va da slujitorilor săi loiali tot ce le doreşte inima (Psalmul 37:4, 34NW). Prin urmare, ei sunt fericiţi chiar şi în prezent. „Aşteptarea celor drepţi nu va fi decât bucurie, dar speranţa celor răi va pieri.“ — Proverbele 10:28.

18, 19. a) Ce asigurare ne dă Iehova în marea sa iubire? b) Cum putem să-l avem mereu pe Iehova „la dreapta“ noastră?

18 Un băieţel care merge de mână cu tatăl lui se simte în siguranţă. La fel ne simţim şi noi când mergem cu Tatăl nostru ceresc. Adresându-se Israelului, Iehova a spus: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; . . . tot Eu îţi vin în ajutor. . . . Căci Eu, DOMNUL Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic, Eu te voi ajuta»“. — Isaia 41:10, 13.

19 Ce imagine impresionantă: Iehova ţinându-l de mână pe un om! David a scris: „Am necurmat pe DOMNUL înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina“ (Psalmul 16:8). Cum putem să-l avem mereu pe Iehova „la dreapta“ noastră? În cel puţin două moduri. În primul rând, lăsându-ne îndrumaţi de Cuvântul său în orice aspect al vieţii şi, în al doilea rând, concentrându-ne asupra premiului glorios promis de Iehova. Psalmistul Asaf a spus în versurile unei cântări: „Eu sunt totdeauna cu Tine; Tu m-ai apucat de mâna dreaptă, Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă“ (Psalmul 73:23, 24). Având o astfel de asigurare, putem într-adevăr să privim cu încredere viitorul.

„Eliberarea voastră se apropie“

20, 21. Ce viitor le este promis celor care speră în Iehova?

20 Cu fiecare zi ce trece este din ce în ce mai important să-l avem mereu pe Iehova la dreapta noastră. În curând, odată cu distrugerea religiei false, lumea lui Satan va cunoaşte un necaz aşa de mare cum nu a mai avut loc niciodată (Matei 24:21). Oamenii lipsiţi de credinţă vor fi cuprinşi de spaimă. Însă, în acele momente de haos, slujitorii curajoşi ai lui Iehova se vor bucura în speranţă. Isus a spus: „Când aceste lucruri vor începe să se întâmple, ridicaţi-vă şi înălţaţi-vă capul, pentru că eliberarea voastră se apropie“. — Luca 21:28.

21 Aşadar, să ne bucurăm de speranţa pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi să nu ne lăsăm amăgiţi sau ispitiţi de vreun lucru prin care Satan încearcă cu abilitate să ne distragă. Totodată, să ne străduim din răsputeri să cultivăm credinţă, iubire şi teamă de Dumnezeu. Astfel, vom avea curajul de a asculta de Iehova în orice situaţie şi de a ne împotrivi Diavolului (Iacov 4:7, 8). ‘Toţi cei care nădăjduiţi în DOMNUL, fiţi deci tari şi inima să vi se încurajeze!’ — Psalmul 31:24.

[Notă de subsol]

^ par. 1 Deşi în Scripturile greceşti creştine cuvântul „speranţă“ se referă adesea la răsplata cerească a creştinilor unşi, articolul de faţă analizează speranţa în sens generic.

Puteţi să răspundeţi?

• Cum l-a ajutat pe Isus speranţa să aibă curaj?

• Ce legătură există între credinţă şi speranţă?

• Cum pot speranţa şi credinţa să-i dea curaj unui creştin ca să-şi stabilească priorităţi corecte în viaţă?

• De ce aceia care „speră în Iehova“ pot privi cu încredere viitorul?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Indiferent că eşti tânăr sau în vârstă, te vezi în Paradis?