Baruc — fidelul secretar al lui Ieremia

ŞTIŢI cine a fost „Baruc, fiul lui Neriia“ (Ieremia 36:4)? Deşi acest personaj nu apare decât în patru capitole ale Bibliei, cititorii Sfintelor Scripturi ştiu foarte bine că el a fost secretarul personal şi prietenul apropiat al profetului Ieremia. Baruc şi Ieremia au trăit evenimentele din ultimii 18 ani ai regatului lui Iuda, ani zbuciumaţi ce au culminat cu îngrozitoarea distrugere a Ierusalimului de către babilonieni în 607 î.e.n., urmată imediat de exilul în Egipt.

Descoperirea recentă a două bule * din secolul al VII-lea î.e.n., pe care scria „A lui Berechiahu [numele ebraic al lui Baruc], fiul lui Neriahu [numele ebraic al lui Neriia], Scribul“, a stârnit interesul bibliştilor faţă de acest personaj din Sfintele Scripturi. Cine a fost Baruc? Din ce familie provenea, ce instruire avea şi care era poziţia sa socială? Ce ne dezvăluie despre el faptul că a luat o poziţie fermă de partea lui Ieremia? Ce putem învăţa de la el? Să găsim răspuns la aceste întrebări analizând informaţiile pe care le oferă despre el Biblia şi unele surse istorice.

Familia şi poziţia socială

Mulţi erudiţi consideră astăzi că Baruc făcea parte dintr-o distinsă familie de scribi din Iuda. Ei aduc în sprijinul acestei concluzii mai multe dovezi. De pildă, în relatarea biblică se face referire la Baruc printr-un titlu special, „secretarul“ sau, potrivit unor traduceri, „scribul“. Scripturile menţionează şi că Seraia, fratele lui Baruc, era un demnitar important la curtea regelui Zedechia. — Ieremia 36:32; 51:59.

Arheologul Philip King a scris despre scribii din zilele lui Ieremia: „În ultima parte a secolului al VII-lea şi prima parte a secolului al VI-lea î.e.n., scribii aparţineau unei clase de oameni cu o instruire aparte şi deţineau o poziţie de vază în Iuda. Acest titlu era purtat de înalţi demnitari de la curte“.

În plus, relatarea din Ieremia, capitolul 36, asupra căreia ne vom apleca mai în detaliu, lasă să se înţeleagă că Baruc avea acces la consilierii regelui, precum şi permisiunea de a folosi sala de mese, sau cabinetul, lui Ghemaria, un prinţ sau un demnitar. Biblistul James Muilenberg argumentează: „Baruc a putut pătrunde în cabinetul scribului deoarece avea acest drept, fiind el însuşi unul dintre demnitarii de la curte care se adunaseră cu importanta ocazie a citirii în public a sulului. El se afla printre colegi“.

Publicaţia Corpus of West Semitic Stamp Seals confirmă poziţia de scrib a lui Baruc printr-un alt argument: „Întrucât bula lui Berechiahu a fost găsită împreună cu multe alte bule aparţinând unor înalţi demnitari, este logic să conchidem că Baruc/Berechiahu lucra în acelaşi cadru oficial ca şi ceilalţi demnitari“. Informaţiile disponibile par să indice că Baruc şi fratele său, Seraia, au fost înalţi demnitari care l-au sprijinit pe fidelul profet Ieremia în anii tulburi ce au precedat distrugerea Ierusalimului.

 Un susţinător în public al lui Ieremia

Privind cronologic, Baruc apare prima dată în Ieremia, capitolul 36, „în al patrulea an al lui Ioiachim“, adică în aproximativ 625 î.e.n. Ieremia slujea deja ca profet de 23 de ani. — Ieremia 25:1–3; 36:1, 4.

Atunci Iehova i-a spus lui Ieremia: „Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus împotriva lui Israel şi împotriva lui Iuda şi împotriva tuturor neamurilor, din . . . vremea lui Iosia, până în ziua de azi“. Relatarea continuă: „Şi Ieremia a chemat pe Baruc, fiul lui Neriia; şi Baruc a scris într-un sul de carte, după cum spunea Ieremia, toate cuvintele pe care DOMNUL le spusese“. — Ieremia 36:2–4.

De ce a fost chemat Baruc? Ieremia i-a spus: „Eu sunt închis şi nu pot să merg la casa DOMNULUI“ (Ieremia 36:5). După cât se pare, lui Ieremia îi fusese interzis accesul în zona templului unde trebuia citit mesajul lui Iehova, probabil deoarece mesajele anterioare stârniseră furia autorităţilor (Ieremia 26:1–9). Baruc era, fără îndoială, un închinător sincer al lui Iehova şi „a făcut tot ce-i poruncise prorocul Ieremia“. — Ieremia 36:8.

Scrierea avertismentelor date pe parcursul celor 23 de ani a durat ceva timp. Probabil că şi Ieremia a aşteptat un moment potrivit. Însă în noiembrie sau decembrie 624 î.e.n., cu toată îndrăzneala, Baruc „a citit din carte cuvintele lui Ieremia, în auzul întregului popor, în casa DOMNULUI, în încăperea lui Ghemaria“. — Ieremia 36:8–10.

Mica, fiul lui Ghemaria, şi-a informat tatăl, precum şi pe mai mulţi prinţi în legătură cu ce se întâmplase, iar aceştia l-au invitat pe Baruc să citească sulul cu voce tare a doua oară. Relatarea spune: „Când au auzit ei toate cuvintele, s-au uitat cu groază unii la alţii şi au zis lui Baruc: «Vom spune împăratului toate cuvintele acestea . . . Du-te de te ascunde, tu şi Ieremia, ca să nu ştie nimeni unde sunteţi»“. — Ieremia 36:11–19.

Când regele Ioiachim a auzit ce scrisese Baruc la porunca lui Ieremia, a rupt plin de mânie sulul, l-a aruncat în foc şi le-a poruncit oamenilor lui să-i aresteze pe Ieremia şi pe Baruc. Cât timp au stat însă ascunşi, cei doi bărbaţi au scris la porunca lui Iehova un alt sul cu acelaşi conţinut. — Ieremia 36:21–32.

Fără îndoială că Baruc a înţeles pericolele pe care le implica însărcinarea sa. El trebuie să fi ştiut de ameninţările pe care le primise Ieremia cu câţiva ani mai înainte. Auzise şi de soarta lui Urie, care profeţise „potrivit tuturor cuvintelor lui Ieremia“ şi fusese omorât de regele Ioiachim. Cu toate acestea, Baruc a fost dispus să-şi folosească aptitudinile profesionale şi relaţiile cu demnitarii de la curte ca să-l ajute pe Ieremia să-şi îndeplinească misiunea. — Ieremia 26:1–9, 20–24.

Nu umbla după „lucruri mari“!

Când a scris primul sul, Baruc a trecut printr-o perioadă grea. El a exclamat: „Vai de mine! Căci DOMNUL a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând şi nu găsesc odihnă!“ Care era motivul acestei stări? — Ieremia 45:1–3.

Nu se dă un răspuns concret. Dar să încercăm să ne imaginăm în ce situaţie se afla Baruc. Rezumarea tuturor avertismentelor împotriva Israelului şi a lui Iuda date în cei 23 de ani scotea foarte clar în evidenţă apostazia şi reacţia lor de respingere faţă de Iehova. Baruc trebuie să fi fost şocat când a aflat de hotărârea lui Iehova de a distruge Ierusalimul şi Iuda şi de a duce naţiunea în exil în Babilon pentru 70 de ani — intenţie dezvăluită de Iehova chiar în acel an şi care a fost probabil inclusă în sul (Ieremia 25:1–11). În plus, în acea perioadă crucială, prin acţiunile lui hotărâte de a-l susţine pe Ieremia, Baruc risca să-şi piardă poziţia şi cariera.

 Indiferent cum au stat lucrurile, Iehova însuşi a intervenit pentru a-l ajuta pe Baruc să nu piardă din vedere apropiata judecată. „Iată că ce am zidit, voi dărâma; ce am sădit, voi smulge, şi anume întreagă această ţară“, a spus Iehova, după care l-a sfătuit: „Şi tu umbli după lucruri mari pentru tine? Nu umbla după ele!“ — Ieremia 45:4, 5.

Iehova nu a spus exact ce erau acele „lucruri mari“, însă Baruc trebuie să fi ştiut dacă era vorba cumva de ambiţii egoiste, o poziţie înaltă sau prosperitate materială. Iehova l-a sfătuit să fie realist şi să ţină cont de ceea ce avea să se întâmple: „Voi aduce nenorocirea peste orice făptură . . . dar ţie îţi voi da ca pradă viaţa ta, în toate locurile unde vei merge“. Da, oriunde ar fi mers, Baruc avea să-şi păstreze lucrul cel mai preţios: viaţa. — Ieremia 45:5.

După aceste evenimente descrise în Ieremia, capitolele 36 şi 45, care au avut loc între anii 625–624 î.e.n., Biblia nu mai spune nimic despre Baruc până în anul 607 î.e.n., cu câteva luni înainte ca babilonienii să distrugă Ierusalimul şi Iuda. Ce s-a întâmplat atunci?

Baruc îl sprijină din nou pe Ieremia

Baruc reapare în relatarea biblică despre asedierea Ierusalimului de către babilonieni. Ieremia era „închis în curtea gărzii“ când Iehova i-a spus să cumpere ogorul din Anatot al vărului său ca semn că urma să aibă loc o restabilire. Baruc a fost chemat ca să-l ajute pe Ieremia cu formalităţile legale. — Ieremia 32:1, 2, 6, 7.

Ieremia a explicat: „Am scris un contract, pe care l-am sigilat, am pus martori şi am cântărit argintul într-o balanţă. Am luat apoi contractul de cumpărare, pe cel care era sigilat . . . şi pe cel care era deschis; şi am dat contractul de cumpărare lui Baruc“. Apoi el i-a poruncit lui Baruc să pună contractele la păstrare într-un vas de pământ pe care să-l închidă bine. Unii biblişti sunt de părere că, atunci când Ieremia a spus că a „scris“ contractul, de fapt, el i l-a dictat lui Baruc, scribul de profesie,  care l-a scris efectiv. — Ieremia 32:10–14; 36:4, 17, 18; 45:1.

Baruc şi Ieremia au urmat procedurile legale ale vremii. O caracteristică era încheierea contractului în două exemplare. În cartea Corpus of West Semitic Stamp Seals se spune: „Primul contract era numit «contractul sigilat», deoarece era făcut sul şi sigilat cu o bulă sau mai multe; acesta conţinea versiunea originală a contractului . . . Al doilea, «contractul deschis», era un duplicat al celui legat şi sigilat, şi era destinat folosirii curente. Aşadar, erau două texte, un original şi un duplicat, scrise pe foi de papirus diferite“. Descoperirile arheologice atestă obiceiul de păstrare a documentelor în vase de lut.

În cele din urmă, babilonienii au cucerit Ierusalimul, i-au dat foc şi au dus tot poporul în exil, lăsând doar câţiva oameni săraci. Nebucadneţar l-a numit guvernator pe Ghedalia, care, două luni mai târziu, a fost asasinat. Evreii rămaşi au pus la cale să plece în Egipt, împotriva sfatului inspirat al lui Ieremia. În acest context este amintit din nou Baruc. — Ieremia 39:2, 8; 40:5; 41:1, 2; 42:13–17.

Conducătorii iudei i-au spus lui Ieremia: „Minţi! Nu DOMNUL Dumnezeul nostru te-a trimis să ne spui: «Nu vă duceţi în Egipt ca să locuiţi acolo pentru un timp», ci Baruc, fiul lui Neriia, te întărâtă împotriva noastră, ca să ne dai în mâna caldeenilor, să ne omoare sau să ne ducă în captivitatea Babilonului“ (Ieremia 43:2, 3). Această acuzaţie pare să indice că printre conducătorii iudei exista părerea că Baruc exercita o mare influenţă asupra lui Ieremia. Credeau ei oare că Baruc era pentru profetul Ieremia mai mult decât un simplu scrib din cauza poziţiei lui înalte sau a vechii lor prietenii? Posibil, însă indiferent ce credeau conducătorii iudei, mesajul era cu adevărat de la Iehova.

În pofida avertismentelor divine, iudeii rămaşi au plecat şi i-au luat cu ei şi „pe prorocul Ieremia şi pe Baruc, fiul lui Neriia“. Ieremia a consemnat: „Au venit în ţara Egiptului, căci n-au ascultat glasul DOMNULUI; şi au ajuns până la Tahpanes“, un oraş de graniţă, situat în estul Deltei Nilului, în apropierea muntelui Sinai. Acesta este ultimul episod în care apare Baruc în relatarea biblică. — Ieremia 43:5–7.

Ce putem învăţa de la Baruc?

Putem trage multe învăţăminte valoroase de la Baruc. Un lucru remarcabil este dispoziţia sa de a-şi folosi în serviciul lui Iehova aptitudinile profesionale şi relaţiile, indiferent de consecinţe. Mulţi Martori ai lui Iehova din prezent, bărbaţi şi femei deopotrivă, dau dovadă de acelaşi spirit de dăruire, punându-şi la dispoziţie aptitudinile pentru activităţi legate de serviciul la Betel, lucrările de construire etc. Cum putem dovedi şi noi un spirit ca al lui Baruc?

Când i s-a amintit că în ultimele zile ale lui Iuda nu era timpul să umble după „lucruri mari“ pentru el, Baruc s-a dovedit receptiv, întrucât chiar a primit ca pradă viaţa sa. Este raţional să aplicăm şi noi acest sfat, deoarece şi noi trăim în ultimele zile ale acestui sistem de lucruri. Iehova ne promite acelaşi lucru: să ne fie cruţată viaţa. Putem reacţiona şi noi asemenea lui Baruc la aceste aduceri-aminte?

În plus, din această relatare învăţăm şi o lecţie practică. Baruc l-a ajutat pe Ieremia şi pe vărul acestuia să întocmească actele legale în tranzacţia lor, chiar dacă cei doi bărbaţi erau rude. Acest lucru este un precedent biblic pentru creştinii care fac afaceri cu fraţii şi surorile lor de credinţă. Este biblic, practic şi iubitor să urmăm acest exemplu de a încheia în scris înţelegerile de afaceri.

Deşi Biblia nu vorbeşte decât puţin despre el, Baruc este un personaj demn de luat în seamă de toţi creştinii din prezent. Veţi imita exemplul acestui fidel secretar al lui Ieremia?

[Notă de subsol]

^ par. 3 Bula este o mică bucată de lut folosită pentru a sigila şnurul cu care se lega un document important. Lutul era imprimat cu un sigiliu care îl identifica pe posesor sau expeditor.

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Bula lui Baruc

[Provenienţa fotografiei]

Bula: Prin amabilitatea Muzeului Naţional al Israelului, Ierusalim