Temeţi-vă de Iehova şi veţi fi fericiţi!

„Ferice de omul care se teme de DOMNUL.“ — PSALMUL 112:1.

1, 2. Ce foloase ne aduce teama de Iehova?

FERICIREA nu vine de la sine. Adevărata fericire depinde de faptul de a lua decizii înţelepte, de a face ce este bine şi de a ne abate de la rău. Creatorul nostru, Iehova, ne-a dat Cuvântul său, Biblia, ca să ne arate cel mai bun mod de viaţă. Căutând şi urmând îndrumarea sa, adică dând dovadă de teamă sfântă, putem fi cu adevărat mulţumiţi şi fericiţi. — Psalmul 23:1; Proverbele 14:26.

2 În articolul de faţă vom analiza exemple din timpurile biblice şi din zilele noastre care arată că adevărata teamă de Dumnezeu ne dă tărie să rezistăm presiunilor de a face ce este rău şi să avem curajul de a face ce este bine. Vom observa că teama sfântă ne poate aduce fericire îndemnându-ne să ne corectăm, aşa cum a făcut regele David. Vom vedea, de asemenea, că teama de Iehova este o moştenire cu adevărat preţioasă pe care părinţii le-o pot lăsa copiilor. Da, Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură: „Ferice de omul care se teme de DOMNUL“. — Psalmul 112:1.

Cum se poate recăpăta bucuria

3. Ce l-a ajutat pe David să se restabilească după ce a păcătuit?

3 Aşa cum am văzut în articolul precedent, au existat trei împrejurări importante în care David nu a dat dovadă de teamă sfântă, aşa cum se cuvenea, şi a păcătuit. Însă, felul în care a reacţionat la corectarea din partea lui Iehova a demonstrat că, în adâncul inimii, David era un om temător de Dumnezeu. Având un respect profund faţă de Dumnezeu, el s-a simţit îndemnat să-şi recunoască vinovăţia, să se corecteze şi să-şi restabilească relaţiile cu Iehova. Deşi greşelile sale i-au produs suferinţă atât lui, cât şi altora, căindu-se sincer, el a beneficiat în continuare de sprijinul şi binecuvântarea lui Iehova. Fără îndoială că exemplul lui  David îi poate încuraja pe creştinii de azi care ajung să comită un păcat grav.

4. Cum poate teama de Dumnezeu să ajute un om să-şi recapete bucuria?

4 Să luăm cazul Nadiei *. Deşi slujea ca evanghelizatoare cu timp integral, ea şi-a făcut prieteni nepotriviţi, a ajuns să comită fapte contrare principiilor creştine şi a trebuit să fie exclusă din congregaţie. Revenindu-şi, Nadia a făcut tot posibilul să-şi restabilească relaţiile cu Iehova. După un timp, a fost reintegrată în congregaţie. Deşi a trecut prin toate acestea, Nadia nu şi-a pierdut niciodată dorinţa de a-i sluji lui Iehova. În cele din urmă, a reînceput serviciul de pionier cu timp integral. Mai târziu, s-a căsătorit cu un bătrân creştin exemplar, iar acum slujesc fericiţi într-o congregaţie. Deşi regretă că s-a îndepărtat un timp de calea creştină, Nadia este bucuroasă că teama de Dumnezeu a ajutat-o să se întoarcă.

Mai bine să suferim decât să păcătuim

5, 6. Cum şi de ce i-a cruţat David de două ori viaţa lui Saul?

5 Desigur, e mult mai bine ca teama de Dumnezeu să ne ajute să evităm păcatul de la bun început. David însuşi a constatat acest lucru. Odată, în timp ce îl urmărea pe David cu trei mii de soldaţi, Saul a intrat într-o peşteră, chiar în peştera unde erau ascunşi David şi oamenii săi. Ei l-au îndemnat pe David să-l ucidă pe Saul. Oare nu Iehova i-l dădea în mâini pe duşmanul său de moarte? David s-a apropiat încet şi a tăiat o bucată din poala hainei lui Saul. Însă, întrucât se temea de Dumnezeu, pe David l-a mustrat conştiinţa chiar şi datorită acestui gest oarecum inofensiv. David şi-a liniştit oamenii, spunându-le: „Să mă ferească DOMNUL să fac împotriva domnului meu, care este unsul DOMNULUI, o asemenea faptă!“ *1 Samuel 24:1–7.

6 Cu altă ocazie, întrucât se făcuse noapte, Saul şi-a aşezat tabăra, iar el şi toţi oamenii săi au căzut într-un „somn adânc de la Iehova“ (NW). David şi Abişai, curajosul său nepot, s-au furişat până în mijlocul taberei ajungând chiar în dreptul lui Saul. Abişai a vrut să-l ucidă pe loc, însă David l-a oprit, întrebându-l: „Cine ar putea pune mâna pe unsul DOMNULUI şi să fie fără vină?“ — 1 Samuel 26:9, 12.

7. Ce l-a împiedicat pe David să comită un păcat?

7 De ce nu l-a omorât David pe Saul deşi a avut de două ori ocazia s-o facă? Deoarece se temea de Iehova mai mult decât de Saul. Având o teamă sănătoasă de Dumnezeu, David prefera să sufere decât să păcătuiască (Evrei 11:25). El era pe deplin convins că Iehova se îngrijeşte de poporul Său şi de el ca persoană. David ştia că, dacă asculta de Dumnezeu şi îşi punea încrederea în El, avea să fie fericit şi binecuvântat din belşug, însă dacă nu asculta avea să-şi atragă dezaprobarea divină (Psalmul 65:4). El mai ştia că Dumnezeu avea să-şi îndeplinească promisiunea de a-i da tronul şi că, la momentul potrivit şi în modul stabilit de El, Iehova avea să-l înlăture pe Saul. — 1 Samuel 26:10.

Teama de Dumnezeu aduce fericire

8. În ce fel este David, prin modul în care a reacţionat în necazuri, un exemplu demn de imitat?

8 Fiind creştini, ne aşteptăm la batjocuri, la persecuţii şi la alte încercări (Matei 24:9; 2 Petru 3:3). Uneori, poate că avem probleme chiar şi cu colaboratorii în închinare. Însă ştim că Iehova vede totul, ne ascultă rugăciunile şi, la momentul potrivit, va rezolva problema potrivit voinţei sale (Romani 12:17–21; Evrei 4:16). Prin urmare, în loc să ne temem de împotrivitori, ne temem de Dumnezeu şi avem încredere că ne va elibera. La fel ca David, nu ne răzbunăm singuri, nici nu facem compromis de la principiile drepte ca să evităm suferinţa. În final, acest mod de a acţiona ne aduce fericire. În ce fel?

9. Daţi un exemplu care arată că teama de Dumnezeu aduce fericire în pofida persecuţiilor.

 9 Iată ce relatează un misionar care slujeşte de mult timp în Africa: „Îmi amintesc de o mamă şi de fiica ei adolescentă care, datorită neutralităţii lor creştine, nu au vrut să cumpere carnete de partid. Au fost lovite cu brutalitate de o gloată de bărbaţi, după care li s-a spus să se ducă acasă. Pe drum, mama a încercat s-o consoleze pe fiica ei, care plângea, neînţelegând de ce li se întâmplase lucrul acesta. În momentul acela nu erau bucuroase, dar aveau conştiinţa curată. Mai târziu însă au fost foarte fericite că au ascultat de Dumnezeu. Dacă ar fi cumpărat carnete de partid, ar fi făcut pe plac mulţimii. Bărbaţii respectivi le-ar fi dat răcoritoare şi ar fi dansat în jurul lor până acasă. Dar tânăra şi mama ei, ştiind că au făcut compromis, ar fi fost cele mai nefericite fiinţe din lume“. Fiindu-le teamă de Dumnezeu, n-au trecut prin aşa ceva.

10, 11. Ce rezultate a avut teama de Dumnezeu a unei femei?

10 Teama sfântă aduce fericire şi când trecem prin încercări deoarece respectăm caracterul sacru al vieţii. Când Mary era însărcinată cu al treilea copil, medicul a îndemnat-o să avorteze. El i-a spus: „Sunteţi într-o stare critică. În orice moment, ar putea apărea complicaţii şi, în 24 de ore, aţi muri şi dumneavoastră şi copilul. Oricum, nu vă garantăm că veţi avea un copil normal“. Mary studia Biblia cu Martorii lui Iehova, dar nu era încă botezată. Ea spune: „Totuşi, luasem decizia să-i slujesc lui Iehova şi eram hotărâtă să ascult de el, orice s-ar fi întâmplat“. — Exodul 21:22, 23.

11 Pe durata sarcinii, Mary a continuat să studieze Biblia şi să se îngrijească de familie. După ce a născut, Mary a spus: „A fost puţin mai greu decât la primele două naşteri, dar nu au fost complicaţii majore“. Teama de Dumnezeu a ajutat-o să-şi păstreze conştiinţa curată. În scurt timp, s-a botezat. Copilul a crescut şi, la rândul său, a învăţat să se teamă de Iehova. În prezent, el slujeşte la o filială a Martorilor lui Iehova.

‘Să ne întărim cu ajutorul lui Iehova’

12. Cum l-a întărit pe David teama de Dumnezeu?

12 În cazul lui David, teama de Iehova nu numai că l-a împiedicat să facă ceva rău, dar l-a şi întărit să acţioneze cu hotărâre şi înţelepciune în situaţii dificile. Din cauza lui Saul, David şi oamenii săi s-au refugiat la Ţiclag, în ţara filistenilor, unde au stat un an şi patru luni (1 Samuel 27:5–7). Odată, în timp ce bărbaţii erau plecaţi, nişte cete de amaleciţi au jefuit cetatea şi i-au dat foc, luând cu ei soţiile, copiii şi turmele. Când s-au întors şi au văzut ce s-a întâmplat, David şi oamenii săi au plâns. Durerea s-a transformat repede în amărăciune, iar bărbaţii plănuiau să-l ucidă pe David cu pietre. Deşi tulburat, David nu a intrat în panică (Proverbele 24:10). Teama sfântă l-a îndemnat să se roage lui Iehova şi astfel „s-a întărit cu ajutorul lui Iehova“ (NW). Cu sprijinul lui Dumnezeu, David şi oamenii săi i-au învins pe amaleciţi şi au recuperat totul. — 1 Samuel 30:1–20.

13, 14. Cum a ajutat-o teama de Dumnezeu pe o creştină să ia decizii bune?

13 Şi slujitorii de azi ai lui Dumnezeu se află uneori în situaţii care pretind încredere în Iehova şi curaj pentru a acţiona cu hotărâre. Să ne gândim, de pildă, la Kristina, care în tinereţe a studiat Biblia cu Martorii lui Iehova. Visul ei era să devină pianistă şi progresase mult în acest sens. În plus, îi era teamă de predicare şi, prin urmare, ezita să se gândească la botez având în vedere responsabilităţile pe care le aduce cu sine acest pas. Însă, întrucât a continuat să studieze, Kristina a început să simtă puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Ea a învăţat să se teamă de Iehova şi a înţeles că el aşteaptă ca slujitorii săi să-l iubească cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul şi cu toată forţa lor (Marcu 12:30). S-a simţit îndemnată să i se dedice lui Iehova şi să se boteze.

 14 Kristina l-a rugat pe Iehova s-o ajute să progreseze pe plan spiritual. Ea spune: „Ştiam că viaţa de pianist înseamnă să fii plecat în permanenţă în turnee şi să ai contracte pentru aproape 400 de concerte pe an. Prin urmare, m-am hotărât să lucrez în învăţământ ca să mă pot întreţine şi să fiu evanghelizatoare cu timp integral“. În perioada aceea, Kristina îşi planificase deja primul concert care avea să aibă loc în cea mai renumită sală de concerte din ţara ei. „A fost primul şi ultimul meu concert“, spune ea. Ulterior, Kristina s-a căsătorit cu un bătrân creştin. Ei slujesc acum la o filială a Martorilor lui Iehova. Kristina este fericită că Iehova i-a dat putere să ia decizii bune şi că acum îşi poate folosi timpul şi energia în serviciul său.

O moştenire preţioasă

15. Ce moştenire a vrut să le lase David copiilor săi, şi cum a procedat?

15 David a scris: „Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica DOMNULUI!“ (Psalmul 34:11). Ca tată, David era hotărât să le lase copiilor săi o preţioasă moştenire: o teamă sănătoasă de Iehova. Prin cuvânt şi faptă, David a arătat că Iehova nu este un Dumnezeu greu de mulţumit şi înspăimântător, un Dumnezeu care pândeşte orice încălcare a legilor Sale, ci un Tată plin de iubire, grijuliu şi iertător cu copiii Săi pământeşti. „Cine îşi cunoaşte greşelile?“ s-a întrebat David. Exprimându-şi încrederea că Iehova nu ne analizează în permanenţă abaterile, el a adăugat: „Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!“. David era convins că, dacă făcea tot ce-i stătea în putinţă, cuvintele şi gândurile sale puteau să-i fie plăcute lui Iehova. — Psalmul 19:12, 14.

16, 17. Cum pot părinţii să-şi înveţe copiii teama de Iehova?

 16 David este un exemplu pentru părinţii de azi. Iată ce relatează Ralph, care, împreună cu fratele său, slujeşte la o filială a Martorilor lui Iehova: „Părinţii noştri ne-au crescut în aşa fel încât să ne placă adevărul. Când eram mici, ne includeau în conversaţiile lor despre activităţile congregaţiei; am ajuns să împărtăşim entuziasmul lor pentru adevăr. Ei ne-au ajutat să credem că putem face multe lucruri bune în serviciul lui Iehova. De fapt, câţiva ani, familia noastră a locuit într-o ţară unde este mare nevoie de vestitori ai Regatului şi a contribuit la înfiinţarea unor congregaţii.

17 Ceea ce ne-a ajutat să rămânem pe drumul cel bun nu au fost o mulţime de reguli rigide, ci faptul că părinţii noştri îl considerau pe Iehova o persoană reală şi foarte, foarte iubitoare. Ei se străduiau să-l cunoască mai bine şi să-i placă, iar noi am avut mult de învăţat observând teama lor sănătoasă de Dumnezeu şi iubirea lor pentru el. Chiar şi atunci când am greşit, părinţii nu ne-au făcut să credem că Iehova nu ne mai iubeşte; nici nu s-au înfuriat pe noi, pedepsindu-ne inutil. De cele mai multe ori, pur şi simplu stăteau şi discutau cu noi. Mama, uneori cu lacrimi în ochi, încerca să ne sensibilizeze inima. Şi au reuşit. Prin cuvânt şi faptă, părinţii ne-au învăţat că teama de Iehova e un lucru extraordinar şi că a fi Martor al său e o bucurie şi o plăcere, nu o povară“. — 1 Ioan 5:3.

18. Ce răsplată vom avea dacă ne temem de adevăratul Dumnezeu?

18 Iată câteva dintre „cele din urmă cuvinte ale lui David“: „Cel care stăpâneşte peste oameni cu dreptate, cel care stăpâneşte în frică de Dumnezeu este ca lumina dimineţii, ca răsăritul soarelui“ (2 Samuel 23:1, 3, 4). Se pare că Solomon, fiul şi succesorul lui David la tron, a prins sensul acestor cuvinte, deoarece i-a cerut lui Iehova „o inimă pricepută“ şi puterea „să deosebească binele de rău“ (1 Împăraţi 3:9). Solomon a înţeles că teama de Iehova este calea înţelepciunii şi a fericirii. Mai târziu, el a rezumat cartea Eclesiastul astfel: „Să ascultăm încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, împreună cu orice lucru ascuns, fie bun, fie rău“ (Eclesiastul 12:13, 14). Dacă urmăm acest îndemn, vom constata că „răsplata smereniei, a fricii“ de Iehova nu este doar înţelepciunea şi fericirea, ci şi „bogăţia, slava şi viaţa“. — Proverbele 22:4.

19. Cum putem înţelege teama de Iehova?

19 Din exemplele biblice analizate, precum şi din experienţele actuale, înţelegem că teama sănătoasă de Dumnezeu este benefică în viaţa slujitorilor adevăraţi ai lui Iehova. Aceasta nu numai că ne împiedică să facem ceva care îi displace Tatălui nostru ceresc, dar ne şi dă curajul să ne înfruntăm duşmanii şi tăria să suportăm încercările şi necazurile. Aşadar, fie ca toţi, tineri şi bătrâni, să fim sârguincioşi în a studia Cuvântul lui Dumnezeu, a medita asupra a ceea ce învăţăm şi a ne apropia de Iehova prin rugăciuni sincere şi făcute cu regularitate. Astfel, nu numai că vom găsi „cunoştinţa lui Dumnezeu“, dar vom înţelege şi „frica de DOMNUL“. — Proverbele 2:1–5.

[Note de subsol]

^ par. 4 Numele a fost schimbat.

^ par. 5 Probabil că aceasta a fost una dintre întâmplările în urma căreia David a compus psalmii 57 şi 142.

Puteţi să explicaţi?

Cum poate teama de Dumnezeu

• să ajute un om să se restabilească după un păcat grav?

• să ne aducă fericire în încercări şi persecuţii?

• să ne dea putere să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu?

• să fie o moştenire preţioasă pentru copiii noştri?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Fiindcă se temea de Iehova, David nu l-a ucis pe regele Saul

[Legenda fotografiilor de la pagina 29]

Teama de Dumnezeu este o moştenire preţioasă pe care părinţii le-o pot lăsa copiilor