Iehova spune „sfârşitul de la început“

„Spunând sfârşitul de la început şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit.“ — ISAIA 46:10.

1, 2. Ce anume este remarcabil cu privire la evenimentele asociate cu căderea Babilonului, şi ce demonstrează acest lucru despre Iehova?

ÎN MIEZUL nopţii, soldaţii inamici înaintează în linişte prin albia fluviului Eufrat. Ţinta lor este impunătorul oraş Babilon. Pe când se apropie de zidurile oraşului, în faţa ochilor li se deschide o privelişte uimitoare: uriaşele porţi cu două canaturi ale Babilonului sunt deschise! Ies repede din apă, intră în oraş şi-l cuceresc numaidecât! Cirus, conducătorul lor, pune imediat stăpânire pe ţară şi, mai târziu, emite un decret de eliberare a captivilor israeliţi. Mii de exilaţi se întorc acasă, la Ierusalim, pentru a restabili închinarea la Iehova. — 2 Cronici 36:22, 23; Ezra 1:1–4.

2 În prezent, istoricii aduc multe dovezi în sprijinul acestor evenimente, care au avut loc între anii 539–537 î.e.n. Remarcabil este însă că evenimentele prezentate mai sus au fost cunoscute cu circa 200 de ani înainte de a avea loc. Da, cu mult înainte, Iehova l-a inspirat pe profetul Isaia să descrie căderea Babilonului (Isaia 44:24—45:7). Dumnezeu a dezvăluit nu numai împrejurările care au culminat cu căderea Babilonului, ci şi numele cuceritorului. * Adresându-se israeliţilor, care pe atunci erau martorii săi, Iehova a spus: „Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în timpurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul ca Mine, spunând sfârşitul de la început şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit“ (Isaia 46:9, 10a). Într-adevăr, Iehova este un Dumnezeu care poate să ştie dinainte ce se va întâmpla.

3. La ce întrebări vom găsi răspuns?

3 În ce măsură cunoaşte Dumnezeu viitorul? Ştie Iehova dinainte ce va face fiecare dintre noi? Este viitorul nostru predestinat? În articolul de faţă şi în următorul vom vedea cum  răspunde Biblia la aceste întrebări şi la altele care au legătură cu ele.

Iehova — un Dumnezeu al profeţiilor

4. Cine este Autorul profeţiilor consemnate în Biblie?

4 Întrucât poate să cunoască dinainte viitorul, Iehova i-a inspirat pe unii slujitori ai săi din timpurile biblice să consemneze numeroase profeţii, care ne dau posibilitatea să ştim dinainte ce şi-a propus El să facă. Iehova declară: „Iată, cele dintâi lucruri s-au împlinit şi vă vestesc altele noi; vi le spun mai înainte ca să se întâmple“ (Isaia 42:9). Ce privilegiaţi sunt slujitorii lui Dumnezeu!

5. Ce obligaţie îi revine celui care cunoaşte dinainte ce va face Iehova?

5 Profetul Amos ne dă următoarea asigurare: „Stăpânul DOMNUL nu face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii“. Această cunoaştere anticipată aduce cu sine o obligaţie. Să remarcăm ilustrarea foarte sugestivă folosită de Amos în continuare: „Leul răcneşte: cine nu se va speria?“ Aşa cum răcnetul unui leu stârneşte imediat o reacţie în om şi în animalele din apropiere, tot aşa profeţii, precum Amos, au dat imediat glas mesajelor lui Iehova. „Stăpânul DOMNUL vorbeşte: cine nu va proroci?“ — Amos 3:7, 8.

Cuvântul“ lui Iehova ‘se va împlini’

6. Cum s-au împlinit „hotărârile“ lui Iehova cu privire la căderea Babilonului?

6 Iehova a spus prin intermediul profetului său Isaia: „Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea“ (Isaia 46:10b). „Hotărârile“ lui Dumnezeu, adică voinţa şi scopul său, cu privire la Babilon au implicat chemarea lui Cirus din Persia pentru a cuceri Babilonul şi a-i pricinui căderea. Iehova şi-a anunţat acest scop cu mult timp înainte. Aşa cum am văzut, scopul său s-a împlinit cu exactitate în anul 539 î.e.n.

7. De ce putem fi absolut siguri că „cuvântul“ lui Iehova se împlineşte întotdeauna?

7 Cu aproape patru secole înainte ca Cirus să cucerească Babilonul, regatul lui Iuda a fost ameninţat de armatele aliate ale Amonului şi Moabului. Atunci, Iosafat, regele lui Iuda, s-a rugat plin de încredere: „DOAMNE, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile popoarelor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?“ (2 Cronici 20:6). În mod asemănător, Isaia şi-a exprimat convingerea astfel: „Căci DOMNUL oştirilor a luat această hotărâre: cine I se va împotrivi? Mâna Lui este întinsă: cine o va face să se retragă?“ (Isaia 14:27). Mai târziu, odată ce a fost însănătoşit după o perioadă de nebunie, regele Nebucadneţar al Babilonului a recunoscut cu umilinţă: „Nimeni nu se poate împotrivi mâinii Lui [Dumnezeu], nici nu poate să-I zică: «Ce faci?»“ (Daniel 4:35). Da, Iehova îşi asigură poporul: „Cuvântul Meu . . . nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am  trimis“ (Isaia 55:11). Putem avea încredere deplină că „cuvântul“ lui Iehova se adevereşte întotdeauna. Scopul lui Dumnezeu este infailibil.

‘Scopul etern’ al lui Dumnezeu

8. Ce este ‘scopul etern’ al lui Dumnezeu?

8 În scrisoarea adresată creştinilor din Efes, apostolul Pavel a spus că Dumnezeu are un ‘scop etern’ (Efeseni 3:11). Nu este vorba despre un plan de acţiune, ca şi cum Dumnezeu a trebuit să stabilească pas cu pas modul în care va acţiona. Mai degrabă, este vorba despre hotărârea lui Iehova de a realiza ceea ce şi-a propus de la început cu privire la pământ şi omenire (Geneza 1:28). Ca să ne convingem de caracterul infailibil al scopului său, să analizăm prima profeţie consemnată în Biblie.

9. Ce legătură există între Geneza 3:15 şi scopul lui Dumnezeu?

9 Promisiunea din Geneza 3:15 lasă să se înţeleagă că, imediat după ce Adam şi Eva au păcătuit, Iehova a stabilit ca femeia sa simbolică să dea naştere unei seminţe, sau unui fiu. De asemenea, Iehova a prevăzut rezultatul duşmăniei dintre femeia sa şi Satan, precum şi dintre sămânţa femeii şi sămânţa lui Satan. Deşi Iehova avea să permită ca Seminţei femeii să-i fie zdrobit călcâiul, la timpul stabilit de Dumnezeu Sămânţa avea să-i zdrobească şarpelui (Satan Diavolul) capul. Între timp, scopul lui Iehova şi-a urmat în mod nestingherit cursul, prin linia genealogică aleasă, până la apariţia lui Isus în calitate de promisul Mesia. — Luca 3:15, 23–38; Galateni 4:4.

Ce hotărăşte Iehova dinainte

10. A stabilit Iehova de la început ca Adam şi Eva să păcătuiască? Explicaţi.

10 Referindu-se la rolul pe care l-a avut Isus în scopul lui Dumnezeu, apostolul Petru a scris: „El [Isus] a fost cunoscut dinainte, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost dezvăluit la sfârşitul timpurilor pentru voi“ (1 Petru 1:20). A stabilit Iehova de la început ca Adam şi Eva să păcătuiască şi apoi să fie necesară jertfa de răscumpărare furnizată prin Isus Cristos? Nicidecum. Cuvântul „întemeiere“ folosit aici de Petru este traducerea unui termen grecesc care înseamnă literalmente „a arunca jos sămânţă“. A fost „aruncată jos sămânţă“, adică a fost conceput un copil, înainte ca Adam şi Eva să păcătuiască? Nu. Adam şi Eva au avut copii numai după ce s-au dovedit neascultători (Geneza 4:1). Aşadar, după răzvrătirea lui Adam şi a Evei, dar înainte ca aceştia să procreeze, Iehova a hotărât apariţia „seminţei“ din Geneza 3:15. Prin moartea şi învierea lui Isus s-a putut oferi darul plin de iubire al răscumpărării, prin care păcatul moştenit va fi înlăturat şi toate eforturile lui Satan vor fi zădărnicite. — Matei 20:28; Evrei 2:14; 1 Ioan 3:8.

11. Ce a mai hotărât Iehova dinainte cu privire la realizarea scopului său?

 11 Dumnezeu a hotărât dinainte un alt element în realizarea scopului său. Acest lucru reiese din ceea ce Pavel le-a scris efesenilor, şi anume că Dumnezeu va „aduna din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“. Apoi, referitor la „lucrurile din ceruri“, adică cei aleşi ca moştenitori cu Cristos, Pavel a explicat: „Am fost predeterminaţi [sau aleşi dinainte] potrivit scopului celui care operează toate lucrurile după sfatul voinţei sale“ (Efeseni 1:10, 11). Da, Iehova a hotărât dinainte ca un număr limitat de oameni să formeze partea secundară a seminţei femeii lui Dumnezeu şi, împreună cu Cristos, să reverse binecuvântările ce decurg din răscumpărare (Romani 8:28–30). Apostolul Petru i-a numit „o naţiune sfântă“ (1 Petru 2:9). Iar apostolul Ioan a avut privilegiul să afle într-o viziune numărul celor ce aveau să fie comoştenitori cu Cristos: 144 000 (Revelaţia 7:4–8; 14:1, 3). Susţinându-l pe Regele Cristos, ei slujesc „spre lauda gloriei“ lui Dumnezeu. — Efeseni 1:12–14.

12. De unde ştim că cei 144 000 nu sunt predestinaţi la nivel individual?

12 Faptul că cei 144 000 sunt aleşi dinainte nu înseamnă că anumite persoane au fost predestinate să-i slujească lui Dumnezeu cu fidelitate în acest fel. La drept vorbind, îndemnurile din Scripturile greceşti creştine au fost scrise în primul rând pentru cei unşi, pentru a-i îndruma şi întări ca să-şi păstreze integritatea şi să se dovedească în continuare demni de chemarea cerească (Filipeni 2:12; 2 Tesaloniceni 1:5, 11; 2 Petru 1:10, 11). Iehova ştie dinainte că 144 000 de oameni se vor califica pentru a sluji scopului său. Însă cine vor fi până la urmă aceştia depinde de modul în care cei invitaţi aleg să-şi trăiască viaţa, o decizie care îi revine fiecăruia dintre ei. — Matei 24:13.

Ce cunoaşte Iehova dinainte

13, 14. Cu ce este în armonie modul în care îşi foloseşte Iehova capacitatea de a cunoaşte dinainte viitorul, şi de ce?

13 Iehova este un Dumnezeu al profeţiilor, un Dumnezeu care are un scop. Dar în ce măsură îşi foloseşte el preştiinţa, sau capacitatea de a cunoaşte dinainte viitorul? Înainte de toate, ni se dă asigurarea că toate căile lui Dumnezeu reflectă adevăr, dreptate şi iubire. Când le-a scris creştinilor evrei din secolul I, apostolul Pavel a confirmat că jurământul şi promisiunea lui Dumnezeu reprezintă „două lucruri neschimbătoare în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă“ (Evrei 6:17, 18). Iar în scrisoarea adresată discipolului Tit, Pavel a exprimat aceeaşi idee, spunând că Dumnezeu „nu poate să mintă“. — Tit 1:2.

14 Mai mult decât atât, deşi este nemărginit în putere, Iehova nu acţionează niciodată nedrept. Moise l-a descris pe Iehova ca fiind „un Dumnezeu al credincioşiei şi fără nedreptate, . . . drept şi integru“ (Deuteronomul 32:4). Tot ceea ce face Iehova este în armonie cu minunata sa personalitate. Acţiunile lui reflectă armonia perfectă dintre calităţile  sale principale: iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea.

15, 16. Ce alegeri i-a pus în faţă Iehova lui Adam în grădina Edenului?

15 Să observăm cum şi-a manifestat Iehova principalele calităţi în grădina Edenului. Fiind un Tată iubitor, Iehova le-a dat fiinţelor umane pe care le-a creat tot ce aveau nevoie. El l-a înzestrat pe Adam cu capacitate de gândire, cu capacitatea de a analiza lucrurile într-o manieră logică şi de a trage concluzii. Spre deosebire de animale, care se ghidează în mare parte după instinct, Adam avea capacitatea de a lua decizii. După crearea lui Adam, Dumnezeu a privit de pe tronul său ceresc şi a văzut „tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune“. — Geneza 1:26–31; 2 Petru 2:12.

16 Când i-a poruncit lui Adam să nu mănânce din „pomul cunoştinţei binelui şi răului“, Iehova a dat îndrumări suficiente pentru ca Adam să poată decide ce să facă. El i-a dat voie lui Adam să mănânce din „orice pom din grădină“ cu excepţia unuia singur şi l-a avertizat cu privire la consecinţele dezastruoase ale faptului de a mânca din rodul pomului interzis (Geneza 2:16, 17). El i-a prezentat lui Adam posibilele consecinţe ale acţiunilor sale. Ce avea să facă Adam?

17. De ce putem spune că Iehova îşi foloseşte în mod selectiv capacitatea de a cunoaşte viitorul?

17 După cât se pare, Iehova a ales să nu prevadă ce aveau să facă Adam şi Eva, şi aceasta chiar dacă El are capacitatea de a cunoaşte totul dinainte. Prin urmare, nu se pune problema dacă Iehova poate să prevadă viitorul, ci dacă el alege să facă acest lucru. În plus, putem trage concluzia că, fiind un Dumnezeu al iubirii, Iehova nu ar fi stabilit dinainte cu bună ştiinţă şi în mod crud să aibă loc acea răzvrătire, cu toate consecinţele ei triste (Matei 7:11; 1 Ioan 4:8). Aşadar, Iehova îşi foloseşte în mod selectiv capacitatea de a cunoaşte viitorul.

18. De ce faptul că Iehova îşi foloseşte în mod selectiv capacitatea de a cunoaşte viitorul nu denotă în nici un fel imperfecţiune din partea sa?

18 Oare faptul că Iehova îşi foloseşte în mod selectiv capacitatea de a cunoaşte viitorul înseamnă că nu are putere, că este imperfect? Nicidecum! Moise l-a numit pe Iehova „Stânca“, şi a adăugat: „Lucrarea Lui este perfectă“. Nu Dumnezeu este vinovat de consecinţele păcatului comis de om. Efectele dezastruoase ale păcatului pe care le resimţim cu toţii au ca punct de plecare acel act nedrept de neascultare. Apostolul Pavel a arătat clar că „printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“. — Deuteronomul 32:4, 5; Romani 5:12; Ieremia 10:23.

19. La ce întrebări se va răspunde în articolul următor?

19 Până aici am văzut că la Iehova nu există nedreptate (Psalmul 33:5). Dimpotrivă, capacităţile sale, calităţile sale morale şi normele sale susţin scopul său (Romani 8:28). Fiind un Dumnezeu al profeţiilor, Iehova spune „sfârşitul de la început şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit“ (Isaia 46:9, 10). Am văzut, de asemenea, că el îşi foloseşte în mod selectiv preştiinţa, sau capacitatea de a cunoaşte viitorul. Dar cum ne influenţează pe noi aceste lucruri? Ce putem face pentru a fi siguri că deciziile noastre sunt în armonie cu scopul plin de iubire al lui Dumnezeu? Şi ce binecuvântări ne va aduce acest mod de a acţiona? În articolul următor se va răspunde la aceste întrebări.

[Notă de subsol]

^ par. 2 Vezi pagina 28 din broşura O carte pentru toţi oamenii, publicată de Martorii lui Iehova.

Puteţi să explicaţi?

• Ce exemple din trecut atestă că „cuvântul“ lui Dumnezeu ‘se împlineşte’ întotdeauna?

• Ce a hotărât Iehova dinainte cu privire la ‘scopul său etern’?

• Cum îşi foloseşte Iehova capacitatea de a cunoaşte dinainte viitorul?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 22]

Iosafat a avut încredere în Iehova

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Dumnezeu a prezis moartea şi învierea lui Isus

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

A hotărât Iehova dinainte ce vor face Adam şi Eva?