Factori esenţiali pentru comunicarea în căsnicie

„NU TREBUIA să spun asta.“ „Nu m-am exprimat clar.“ Aţi avut vreodată aceste sentimente după ce aţi încercat să comunicaţi cu partenerul conjugal? Comunicarea e o artă ce trebuie cultivată. Şi ca în orice artă, unii ajung să o stăpânească destul de uşor, iar alţii trebuie să depună mai multe eforturi. Chiar dacă vă regăsiţi în a doua categorie, puteţi învăţa să spuneţi ce gândiţi, sau să comunicaţi, într-un mod plăcut şi eficient!

Uneori, relaţiile dintre soţi sunt influenţate de cultura în care trăiesc. Aceasta îi presează pe oameni într-un anumit tipar. Poate că bărbaţilor li s-a spus: „Un bărbat adevărat nu vorbeşte prea mult“. Probabil, bărbaţii vorbăreţi nu sunt văzuţi bine, fiind consideraţi superficiali  şi neserioşi. E adevărat, Biblia spune că „orice om trebuie să fie prompt la ascultare, încet la vorbire“ (Iacov 1:19). Însă acest sfat se aplică bărbaţilor şi femeilor deopotrivă şi nu face decât să sublinieze un fapt esenţial: comunicarea înseamnă mai mult decât a vorbi. Doi oameni pot vorbi la nesfârşit unul cu celălalt, însă, dacă nu se ascultă, comunică ei cu adevărat? Aşa cum arată versetul biblic, un factor esenţial pentru o comunicare eficientă este arta de a asculta.

Comunicarea fără cuvinte

În unele culturi se aşteaptă ca femeia să nu-şi exprime opinia, iar bărbatul să nu se implice în treburile familiei. Într-un mediu cu o asemenea mentalitate, partenerilor conjugali nu le rămâne decât să ghicească ce doreşte celălalt. Unele soţii ajung să intuiască foarte bine necesităţile soţilor lor şi să le satisfacă cu promptitudine. În aceste căsnicii, există o comunicare fără cuvinte, însă, de obicei, ea este unidirecţională. Poate că soţia învaţă să discearnă gândurile şi sentimentele soţului, însă din partea soţului rareori se aşteaptă acelaşi lucru.

Desigur, există şi culturi în care bărbatul observă necesităţile afective ale femeii şi încearcă să le satisfacă. Însă şi în aceste medii culturale, multe cupluri ar avea de câştigat dacă şi-ar îmbunătăţi modul de comunicare.

Comunicarea prin cuvinte este vitală

Printr-o comunicare deschisă se pot preveni neînţelegerile şi interpretările greşite. La începutul istoriei israeliţilor, tribul lui Ruben, tribul lui Gad şi jumătate din tribul lui Manase, care locuiau la est de Iordan, au ridicat lângă râu „un altar a cărui mărime izbea privirile“. Celelalte triburi au interpretat greşit această acţiune. Crezând că fraţii lor de dincolo de Iordan au comis un act de apostazie, triburile din vest s-au pregătit de război împotriva „rebelilor“. Însă înainte de a porni la luptă, ele au trimis o delegaţie ca să discute problema cu triburile estice. Aceasta a fost într-adevăr o acţiune înţeleaptă! În urma discuţiei, au aflat că altarul nu fusese ridicat cu scopul de a se aduce pe el jertfe sau ofrande arse nepermise. De fapt, triburile estice se temeau ca nu cumva în viitor celelalte triburi să le spună: „Voi n-aveţi parte în DOMNUL [Iehova, NW]“. Altarul avea să fie o mărturie că şi ei erau închinători ai lui Iehova (Iosua 22:10–29). Se pare că ei au numit altarul Ed (care în ebraică înseamnă martor) deoarece acesta servea drept martor că îl recunoşteau pe Iehova ca Dumnezeul adevărat. — Iosua 22:34.

Explicaţia dată a fost suficientă pentru ca triburile din vest să nu-i mai atace pe fraţii lor. Da, comunicarea sinceră şi deschisă a împiedicat un conflict armat. Mai târziu, când Israelul s-a răzvrătit împotriva lui Iehova Dumnezeu, soţul lor figurativ, Dumnezeu le-a spus israeliţilor că le va arăta îndurare şi că ‘va vorbi inimii lor’ (Osea 2:14). Ce exemplu frumos pentru cuplurile căsătorite! Şi noi trebuie să ne străduim să atingem inima partenerului nostru, astfel încât el sau ea să ne înţeleagă sentimentele. Acest lucru este important mai ales când sunt implicate sentimente puternice. „Cuvintele nu costă prea mult, însă pot fi de mare preţ“, a afirmat o jurnalistă din Statele Unite, pe nume Pattie Mihalik. Da, deşi, poate, unora le vine greu să-şi exprime sentimentele, câştigul obţinut urmând acest sfat e mai mare decât cel adus de banii depuşi la o bancă.

Să cultivăm arta de a comunica

„Căsnicia noastră a fost de la început un eşec“, ar putea spune unii. „Căsnicia noastră nu mai poate fi salvată“, s-ar putea gândi alţii. Unele cupluri consideră că, după ziua nunţii, e imposibil să-ţi îmbunătăţeşti comunicarea cu partenerul conjugal. Totuşi, să ne  gândim la cei din culturile în care căsătoriile sunt aranjate de rude. Mulţi dintre ei reuşesc în cele din urmă să stabilească linii de comunicare bune.

Iată exemplul unui cuplu dintr-o ţară orientală, care a trăit cu aproape 4 000 de ani în urmă. Unui slujitor i se ceruse să meargă într-o lungă călătorie pentru a-i găsi bărbatului o mireasă. Cuplul format în urma acestei căsătorii aranjate a reuşit totuşi să comunice deosebit de bine. Bărbatul, pe nume Isaac, se afla pe câmp când s-a întâlnit cu slujitorul şi mireasa. Slujitorul „i-a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse“. Relatarea biblică despre această căsătorie spune în continuare: „Isaac a dus-o [pe Rebeca] în cortul mamei sale Sara [gest ce avea semnificaţia unei nunţi oficiale]; a luat pe Rebeca, ea a fost soţia lui şi el a iubit-o [s-a îndrăgostit de ea, NW]“. Geneza 24:62–67.

Să remarcăm că Isaac a ascultat mai întâi ce i-a zis slujitorul şi apoi a luat-o pe Rebeca de soţie. Slujitorul era o persoană de încredere, un închinător devotat al lui Iehova, Dumnezeul căruia i se închina şi Isaac. Aşadar, Isaac avea motive întemeiate să se încreadă în spusele lui. Astfel, Isaac „s-a îndrăgostit“ de Rebeca, pe care o luase de soţie.

Au reuşit Isaac şi Rebeca să cultive arta de a comunica? După ce fiul lor Esau s-a căsătorit cu două fiice ale lui Het, s-a ivit o serioasă problemă de familie. Rebeca i-a spus lui Isaac: „M-am săturat de viaţă, din cauza fiicelor lui Het. Dacă Iacov [fiul lor mai mic] va lua o asemenea soţie, dintre fiicele lui Het, . . . la ce-mi mai este bună viaţa?“ (Geneza 26:34; 27:46). Fără doar şi poate, felul în care Rebeca şi-a exprimat îngrijorarea a fost foarte clar.

Rebeca s-a făcut bine înţeleasă, iar Isaac i-a spus lui Iacov, fratele geamăn al lui Esau, să nu-şi ia o soţie dintre fiicele lui Canaan (Geneza 28:1, 2). Acest cuplu a reuşit să comunice eficient într-o chestiune de familie foarte delicată. Ei sunt şi astăzi un exemplu demn de imitat! Însă ce se poate face dacă soţul şi soţia nu reuşesc să ajungă la o înţelegere?

Cum pot fi rezolvate dezacordurile

Când între soţi apare un dezacord serios, nici unul nu trebuie să-i „aplice“ celuilalt tratamentul tăcerii. Acesta transmite un mesaj clar: Eşti nefericit şi vrei ca şi partenerul tău să fie nefericit. E posibil însă ca partenerul conjugal să nu fi înţeles pe deplin dorinţele şi sentimentele tale.

Probabil că e momentul să discutaţi problema cu partenerul vostru. Dacă e vorba de un subiect mai delicat, va fi poate greu să vă păstraţi calmul. Iată însă cum au procedat părinţii lui Isaac, Avraam şi Sara, când au trecut printr-o situaţie dificilă. Întrucât era stearpă, Sara, potrivit obiceiului vremii, i-a dat-o lui Avraam pe slujitoarea sa, Agar, pentru ca Avraam să aibă prin ea urmaşi. Agar i-a născut lui Avraam un fiu, pe Ismael. Mai târziu, Sara însăşi a rămas însărcinată şi l-a născut pe Isaac. Când Isaac trebuia înţărcat, Sara a văzut că Ismael îşi bătea joc de el. Observând că fiul său era în pericol, ea l-a îndemnat pe Avraam să-i alunge pe Agar şi pe Ismael. Da, Sara a vorbit despre sentimentele ei fără ocolişuri. Însă ceea ce a cerut ea nu a fost pe placul lui Avraam.

Cum s-a rezolvat acest dezacord? Biblia spune: „Dumnezeu a zis lui Avraam: «Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din cauza băiatului şi din cauza roabei tale: în tot ce ţi-a spus Sara, ascultă glasul ei; căci din Isaac va ieşi o sămânţă care va purta numele tău»“. Avraam a dat ascultare îndrumărilor lui Iehova Dumnezeu şi a acţionat în consecinţă. — Geneza 16:1–4; 21:1–14.

Poate că vă gândiţi: Dacă Dumnezeu ne-ar vorbi şi nouă din ceruri, ar fi foarte uşor să ajungem la o înţelegere! Însă acest lucru ne conduce la un alt factor esenţial în rezolvarea neînţelegerilor conjugale. Ambii soţi îl pot asculta  pe Dumnezeu. Cum anume? Citind împreună din Cuvântul lui Dumnezeu şi acceptând îndrumările scrise în el ca provenind de la Dumnezeu. — 1 Tesaloniceni 2:13.

O soţie creştină cu experienţă de viaţă a spus: „Adesea, când o tânără soţie vine să-mi ceară sfaturi referitoare la căsnicie, o întreb dacă ea şi soţul ei citesc împreună din Biblie. Majoritatea celor care au probleme în căsnicie nu au acest obicei“ (Tit 2:3–5). Observaţia ei ne este de folos tuturor. Citiţi cu regularitate din Cuvântul lui Dumnezeu cu partenerul vostru conjugal! Făcând aşa, veţi „auzi“ răspunsul lui Dumnezeu care vă va arăta cum trebuie să vă purtaţi în viaţa de zi cu zi (Isaia 30:21). Însă fiţi atenţi să nu folosiţi Biblia ca modalitate de a vă pedepsi partenerul, arătându-i încontinuu versetele pe care consideraţi că nu le pune în practică. Mai degrabă încercaţi să vedeţi cum puteţi aplica amândoi ceea ce citiţi.

Dacă trebuie să rezolvaţi o problemă dificilă, căutaţi în Indexul publicaţiilor Watch Tower * subiectul care vă interesează. Să presupunem că trebuie să vă îngrijiţi de părinţii în vârstă, iar acest lucru creează tensiuni în căsnicia voastră. În loc să vă certaţi în legătură cu ce trebuie şi ce nu trebuie să facă partenerul vostru, de ce nu consultaţi Indexul împreună? Mai întâi puteţi căuta titlul principal „Părinţi“, iar apoi referinţele de la subtitluri, cum ar fi „îngrijirea părinţilor în vârstă“. Citiţi împreună articolele despre acest subiect din publicaţiile Martorilor lui Iehova. Veţi fi surprinşi cât de mult vă pot ajuta pe amândoi informaţiile bazate pe Biblie, care s-au dovedit folositoare în cazul multor creştini fideli.

Căutând referinţele şi citind împreună articolele veţi reuşi să priviţi în mod obiectiv problema. Versetele biblice citate sau menţionate arată, de fapt, punctul de vedere al lui Dumnezeu. Căutaţi-le în Biblie şi citiţi-le împreună! Astfel, veţi „auzi“ ce spune Dumnezeu în legătură cu problema cu care vă confruntaţi!

Păstraţi liniile de comunicare deschise

Aţi încercat vreodată să deschideţi o uşă care n-a mai fost folosită de mult? Uşa se deschide cu greu, scârţâind din balamalele-i ruginite. Dar o uşă care a fost folosită cu regularitate şi ale cărei balamale au fost bine unse? Cu siguranţă, s-a deschis uşor. Acelaşi lucru e valabil şi în ce priveşte comunicarea. Dacă vă veţi face obiceiul să comunicaţi şi ungeţi, ca să spunem aşa, balamalele uşii comunicării cu iubire creştină, vă veţi putea exprima cu mai multă uşurinţă gândurile, chiar şi atunci când apar dezacorduri serioase.

Problema comunicării trebuie rezolvată. Deşi la început vă va fi greu să comunicaţi, nu renunţaţi. În cele din urmă vă veţi bucura de o legătură mai armonioasă cu partenerul conjugal, iar în căsnicia voastră va domni mereu înţelegerea.

[Notă de subsol]

^ par. 22 Publicat de Martorii lui Iehova.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Veţi căuta îndrumarea lui Dumnezeu când apar dezacorduri?