Imită-l pe Cristos când îţi exerciţi autoritatea!

CU MAI mulţi ani în urmă, s-a realizat un studiu asupra comportamentului uman, care a avut rezultate interesante. Subiecţii au fost împărţiţi în două grupuri. Cei din primul grup jucau rolul unor gardieni şi îi aveau sub supraveghere pe cei din al doilea grup, care jucau rolul unor deţinuţi. Cum au decurs lucrurile?

Conform unui raport, „în câteva zile majoritatea [gardienilor] au devenit brutali, administrând frecvent pedepse; deţinuţii erau înspăimântaţi şi ascultau de frică“. Cercetătorii au conchis: Aproape orice om poate cădea în capcana de a-şi exercita greşit autoritatea.

Exercitarea corectă şi incorectă a autorităţii

Exercitată corect, autoritatea poate avea o influenţă benefică asupra oamenilor. Poate oferi o îndrumare corespunzătoare şi poate aduce foloase pe plan fizic, emoţional şi spiritual (Proverbele 1:5; Isaia 48:17, 18). Însă, potrivit studiului anterior, oamenii se află mereu în pericolul de a cădea în extreme când îşi exercită autoritatea. Biblia atrage atenţia asupra acestui pericol: „Când stăpâneşte cel rău, poporul geme“. — Proverbele 29:2; Eclesiastul 8:9.

Chiar şi atunci când are la bază o motivaţie bună, abuzul de autoritate cauzează suferinţă. De pildă, recent, un ordin religios din Irlanda şi-a cerut scuze în mod oficial pentru abuzul de autoritate al unor învăţători asupra copiilor lăsaţi în grija lor. Fără îndoială că obiectivul multora dintre aceşti învăţători a fost unul nobil, însă metodele folosite de unii dintre ei au cauzat multă suferinţă. Potrivit unui ziar, „violenţa extremă şi brutalitatea multora dintre fraţii învăţători îi îngroziseră pe mulţi copii“ (The Irish Times). Aşadar, cum îţi poţi exercita autoritatea impulsionându-ţi semenii să dea ce au mai bun din ei, însă fără a ţi-i îndepărta sau a-i face să sufere prin ceea ce spui sau faci? — Proverbele 12:18.

„Toată autoritatea“ i-a fost dată lui Isus Cristos

Să ne gândim la exemplul oferit de Isus Cristos. Cu puţin înainte de a se înălţa la cer, Isus le-a spus discipolilor: „Toată autoritatea mi-a fost dată în cer şi pe pământ“ (Matei 28:18). Au fost discipolii îngroziţi de aflarea acestui lucru? Credeau ei că Isus urma să aibă  o atitudine asemănătoare celei a Cezarilor Romei, renumiţi pentru reprimarea protestelor sau a revoltelor?

Biblia răspunde printr-un categoric nu! Isus Cristos îşi exercită autoritatea asemenea Tatălui său. Deşi Iehova este Suveranul atotputernic şi legitim al universului, el doreşte ca supuşii lui să-i slujească de bunăvoie, nu să asculte de el orbeşte, de teamă sau din obligaţie (Matei 22:37). Iehova nu abuzează niciodată de autoritatea sa. O viziune impresionantă primită de Ezechiel dovedeşte acest lucru.

Ezechiel a văzut patru îngeri care susţineau suveranitatea lui Iehova. Fiecare avea patru feţe. Ezechiel scrie: „Feţele lor se asemănau cu faţa unui om; la dreapta lor, toate patru aveau câte o faţă de leu; la stânga lor, toate patru aveau câte o faţă de bou [taur, NW]; şi toate patru aveau câte o faţă de vultur“ (Ezechiel 1:10). Aceste patru feţe simbolizează cele patru calităţi fundamentale ale lui Dumnezeu care se găsesc într-un echilibru perfect. Cuvântul lui Dumnezeu le identifică astfel: iubirea, simbolizată prin faţa de om; dreptatea, simbolizată prin faţa de leu; înţelepciunea, simbolizată prin faţa de vultur. Aceste trei atribute se îmbină în mod armonios cu cel de-al patrulea, puterea, simbolizată prin faţa de taur. Ce înţelegem din toate acestea? Viziunea arată că Iehova nu îşi exercită niciodată puterea nelimitată şi autoritatea fără să ţină cont de celelalte calităţi fundamentale.

Asemenea Tatălui său, Isus Cristos şi-a exercitat întotdeauna autoritatea în deplină armonie cu iubirea, înţelepciunea şi dreptatea. Pentru discipoli era o adevărată înviorare să slujească sub autoritatea lui Isus (Matei  11:28–30). Calitatea care îi caracterizează cel mai bine atât pe Iehova Dumnezeu, cât şi pe Isus Cristos este iubirea, nicidecum puterea sau autoritatea! — 1 Corinteni 13:13; 1 Ioan 4:8.

Tu, cum îţi exerciţi autoritatea?

Ce se poate spune despre tine? În familie, de pildă, îţi impui autoritatea insistând asupra propriilor dorinţe sau preferinţe? Te ascultă ceilalţi membri ai familiei de frică sau din iubire? Este puterea de care dispui factorul decisiv? Capii de familie pot reflecta la aceste întrebări astfel încât să reuşească să păstreze ordinea teocratică în familia lor. — 1 Corinteni 11:3

Dar dacă ai o anumită autoritate în congregaţia creştină? Ca să te asiguri că ţi-o exerciţi în mod corect, analizează-te în lumina următoarelor principii date de Iehova Dumnezeu şi respectate în mod perfect de Isus Cristos.

„Un sclav al Domnului . . . trebuie . . . să fie blajin faţă de toţi, . . . stăpânindu-se în împrejurări rele, instruindu-i cu blândeţe pe cei care nu au o dispoziţie favorabilă.“ — 2 Timotei 2:24, 25.

Unele persoane din congregaţia creştină timpurie aveau o mare autoritate. De pildă, Timotei putea chiar ‘să le poruncească unora să nu predea o doctrină diferită’ (1 Timotei 1:3). Însă putem fi siguri că Timotei a manifestat calităţi divine în tot ceea ce a făcut. Fără îndoială că în lucrarea de supraveghere Timotei a ţinut cont de sfatul lui Pavel de a instrui „cu blândeţe“ şi ‘de a fi blajin faţă de toţi’. Dat fiind că era relativ tânăr, el trebuia să se comporte ca un fiu respectuos cu cei în vârstă şi ca un frate iubitor cu cei mai tineri (1 Timotei 5:1, 2). Beneficiind de o asemenea grijă iubitoare, congregaţia creştină se aseamănă cu o familie în care domneşte un spirit plin de căldură şi iubire, nu cu o firmă în care relaţiile sunt reci şi tensionate. — 1 Corinteni 4:14; 1 Tesaloniceni 2:7, 8.

„Conducătorii naţiunilor stăpânesc peste ele şi cei mari exercită autoritate asupra lor. Nu aşa se petrec lucrurile printre voi; ci oricine vrea să devină mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru.“ — Matei 20:25, 26.

Tiranii „stăpânesc“ peste alţii impunându-şi voinţa, insistând ca supuşii lor să facă lucrurile într-un anumit fel şi ameninţându-i cu pedeapsa în caz de nesupunere. Totuşi, Isus Cristos a arătat clar că trebuie să le slujim altora, nu să facem presiuni asupra lor (Matei 20:27, 28). El şi-a tratat întotdeauna discipolii cu iubire şi cu grijă. Dacă îl imiţi pe Isus,  celorlalţi le va fi mult mai uşor să colaboreze cu tine (Evrei 13:7, 17). De asemenea, le va fi mult mai uşor ‘să meargă încă o milă’, dacă le stă în putere, iar aceasta de bunăvoie, fără să se simtă constrânşi. — Matei 5:41.

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, nu . . . ca unii care stăpânesc peste cei care sunt moştenirea lui Dumnezeu, ci devenind exemple pentru turmă.“ — 1 Petru 5:2, 3.

Supraveghetorii de azi înţeleg că sunt răspunzători de bunăstarea spirituală a membrilor congregaţiei. Ei îşi iau în serios această responsabilitate şi se străduiesc să se îngrijească de turma lui Dumnezeu de bunăvoie, cu înflăcărare şi cu iubire. Asemenea apostolului Pavel, ei depun eforturi asidue să-i zidească şi să-i întărească în credinţă pe cei aflaţi în grija lor, nu să se comporte ca şi cum ar fi stăpâni peste credinţa lor. — 2 Corinteni 1:24.

Când este necesar să ofere sfaturi, bătrânii dau dovadă de blândeţe pentru a ajuta pe cineva care a greşit să se redreseze sau pe un colaborator în credinţă să progreseze pe plan spiritual. Ei ţin cont de sfatul apostolului Pavel: „Fraţilor, chiar dacă un om face un pas greşit înainte să-şi dea seama de aceasta, voi, care sunteţi calificaţi spiritualiceşte, căutaţi să-l redresaţi pe un astfel de om în spiritul blândeţii, menţinându-ţi privirea asupra ta însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu“. — Galateni 6:1; Evrei 6:1, 9–12.

„Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii . . . Îmbrăcaţi-vă cu iubirea, pentru că este o legătură perfectă a unirii.“ — Coloseni 3:13, 14.

Cum îi tratezi pe cei care nu reuşesc să respecte la perfecţie normele creştine? Ţii cont de imperfecţiunile lor asemenea lui Iehova şi Isus Cristos (Isaia 42:2–4)? Sau ţii să aplici litera legii indiferent de situaţie (Psalmul 130:3)? Nu uita, este bine să dai dovadă de blândeţe oricând e posibil şi să fii ferm doar când e necesar. Acţionând cu iubire, vei întări legăturile de încredere şi respect dintre tine şi cei peste care ai autoritate.

Dacă ţi s-a încredinţat o anumită autoritate, străduieşte-te din răsputeri să-i imiţi pe Iehova Dumnezeu şi pe Isus Cristos când ţi-o exerciţi. Adu-ţi aminte cât de frumos descrie psalmistul David modul în care îşi exercită Iehova autoritatea asupra poporului său: „[Iehova] este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic. El îmi dă odihnă în păşuni verzi şi mă duce la ape liniştite; îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, din cauza Numelui Său“. Iar despre Isus citim: „Eu sunt păstorul excelent; eu îmi cunosc oile şi oile mele mă cunosc pe mine, aşa cum Tatăl mă cunoaşte pe mine şi eu îl cunosc pe Tatăl; şi eu îmi dau sufletul în folosul oilor“. Există oare exemple mai bune în ce priveşte exercitarea autorităţii în mod iubitor? — Psalmul 23:1–3; Ioan 10:14, 15.

[Text generic pe pagina 18]

Iehova îşi foloseşte întotdeauna puterea în deplină armonie cu dreptatea, înţelepciunea şi iubirea sa

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Uneori, bătrânii trebuie să-i sfătuiască în mod iubitor pe cei care au greşit

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Pavel l-a sfătuit pe Timotei să se comporte ca un fiu respectuos şi ca un frate iubitor

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Isus Cristos îşi exercită autoritatea în mod înţelept, drept şi iubitor