Întrebări de la cititori

În Psalmul 102:26 se spune că pământul şi cerurile „vor pieri“. Reiese din această afirmaţie că planeta Pământ va fi distrusă?

Rugându-se lui Iehova, psalmistul a spus: „Tu ai întemeiat din vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba“ (Psalmul 102:25, 26). Dacă aruncăm o privire asupra contextului, înţelegem că aceste versete nu vorbesc despre distrugerea pământului, ci despre natura eternă a lui Dumnezeu. Tot din context reiese că acest adevăr fundamental este o încurajare pentru slujitorii lui Dumnezeu.

Psalmistul, aflat probabil în exilul babilonian, începe prin a-şi descrie suferinţele. El îşi deplânge viaţa spunând că zilele sale „pier ca fumul“. O nelinişte adâncă îi răscoleşte trupul, făcându-l să simtă că oasele îi „ard ca un tăciune“. Este fără vlagă şi „se usucă întocmai ca iarba“. Se simte părăsit, „ca vrabia singuratică pe un acoperiş“. Din cauza suferinţelor, i-a dispărut pofta de mâncare, iar zilele îi sunt pline de jale (Psalmul 102:3–11). Deşi este trist, psalmistul nu şi-a pierdut complet speranţa. De ce? Datorită promisiunii pe care a făcut-o Iehova cu privire la Sion, sau Ierusalim.

Deşi Sionul a fost distrus, Iehova a promis că îl va restabili (Isaia 66:8). De aceea, psalmistul îi spune plin de încredere lui Iehova: „Vei avea milă de Sion, căci este timpul să Te înduri de el, a venit timpul rânduit. [Căci] DOMNUL va zidi Sionul“ (Psalmul 102:13, 16). Apoi, psalmistul revine la şirul suferinţelor sale. De fapt, el se gândeşte că, dacă Ierusalimul pustiit va fi restabilit prin puterea lui Dumnezeu, Iehova poate să îl salveze şi pe el din starea nefericită în care se află (Psalmul 102:17, 20, 23). Şi mai este ceva ce îl motivează pe psalmist să-şi pună toată încrederea în Iehova. Ce anume? Faptul că Dumnezeu este etern.

Eternitatea lui Iehova contrastează în mod izbitor cu scurtimea vieţii psalmistului. Acesta spune despre Iehova: ‘Anii tăi ţin din generaţie în generaţie’ (Psalmul 102:24). Apoi, afirmă: „Tu ai întemeiat din vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale“. — Psalmul 102:25.

Totuşi, nici măcar vechimea considerabilă a pământului şi a cerurilor nu poate fi comparată cu eternitatea lui Iehova. Psalmistul adaugă: „Ele [pământul şi cerurile] vor pieri, dar Tu vei rămâne“ (Psalmul 102:26). Pământul şi cerurile fizice pot pieri. Este adevărat că, în alt loc, Iehova a afirmat că ele vor dăinui pentru totdeauna (Psalmul 119:90; Eclesiastul 1:4). Dar ele ar putea fi distruse dacă acesta ar fi scopul lui Dumnezeu. În schimb, Dumnezeu nu poate să moară. Creaţia fizică va rămâne veşnic numai pentru că Dumnezeu o ţine în existenţă (Psalmul 148:6). Dacă Iehova ar înceta să înnoiască creaţia fizică, aceasta ‘s-ar învechi ca o haină’ (Psalmul 102:26). Aşa cum viaţa unui om este mai lungă decât cea a hainelor sale, Iehova ar continua să existe şi după ce creaţia sa ar dispărea, dacă el ar alege să procedeze astfel. Totuşi, din alte versete ştim că el nu vrea lucrul acesta. Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură că Iehova a hotărât ca pământul şi cerurile literale să rămână pentru totdeauna. — Psalmul 104:5.

Ne simţim încurajaţi să ştim că Iehova îşi duce întotdeauna la îndeplinire promisiunile. Indiferent prin ce încercări vom trece, când strigăm la Iehova după ajutor, putem avea încredere că el „ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea“ (Psalmul 102:17). Într-adevăr, asigurarea pe care o găsim în Psalmul 102, că Iehova ne va sprijini, este chiar mai trainică decât pământul pe care stăm.