O trăsătură specifică omului

Jodie se ocupă cu inventarierea şi evaluarea moştenirilor. El o ajută pe o doamnă să sorteze şi să vândă bunurile surorii ei decedate. Scotocind într-un şemineu vechi, Jodie găseşte două cutii vechi cu unelte de pescuit. Când o deschide pe una din ele, ce credeţi că vede? Suluri cu bancnote de 100$ înfăşurate în staniol — în total 82 000$, bani lichizi! Jodie este singur în cameră. Ce să facă? Să tacă şi să ia cutia sau să-i spună clientei sale că a găsit acei bani?

DILEMA lui Jodie evidenţiază una dintre caracteristicile care îi deosebesc pe oameni de animale. În World Book Encyclopedia se spune: „Una dintre trăsăturile specifice omului este aceea de a-şi pune întrebări cu privire la ce trebuie şi la ce nu trebuie să facă“. Un căţel înfometat care găseşte o bucată de carne pe masă nu stă să se gândească dacă să o mănânce sau nu. Jodie, însă, are capacitatea de a evalua cât de morală este decizia sa. Dacă ar păstra banii, ar însemna să fure. Însă e puţin probabil că va fi prins. Banii nu-i aparţin; totuşi, clienta lui nu ştie de existenţa lor. În plus, majoritatea oamenilor din comunitatea din care face parte Jodie l-ar considera fraier dacă i-ar da banii clientei.

Ce ai face dacă ai fi în locul lui Jodie? Răspunsul tău la această întrebare depinde de normele etice după care ai ales să trăieşti.

Ce se înţelege prin etică?

Etica a fost definită drept „ştiinţa care se ocupă cu studiul principiilor morale“ (Dicţionarul limbii române literare contemporane, vol. II, 1956). Eric Easton, autorul cărţii  Ethics in Business Life (Etica în afaceri), spune: „Cuvintele «etică» şi «morală» au acelaşi sens de bază. Primul este de origine greacă (ethikós), al doilea, de origine latină (moralis). Ambele se referă la autoritatea consfinţită prin obicei şi tradiţie“.

Secole la rând, religia a stabilit normele etice ale oamenilor. Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, a avut o mare influenţă în multe societăţi. Totuşi, un număr tot mai mare de oameni din întreaga lume au respins diversele norme religioase ca fiind nepractice şi au dat deoparte codul moral al Bibliei, considerându-l depăşit. Ce anume a umplut golul astfel creat? În cartea menţionată mai înainte se spune că „gândirea laică a . . . învins autoritatea ce i-a aparţinut mai înainte religiei“. În loc să se îndrepte spre surse religioase, mulţi caută îndrumarea laică a specialiştilor în etică. Bioeticianul Paul McNeill afirmă: „Cred că eticienii sunt preoţi laici. . . . Acum oamenii se lasă îndrumaţi de principii etice şi nu mai acceptă îndrumarea religiei, cum făceau odinioară“.

Când ai de luat o hotărâre importantă, cum deosebeşti binele de rău? Cine îţi stabileşte normele etice, tu sau Dumnezeu?