Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din Iosua

ESTE anul 1473 î.e.n. În timp ce tabăra lor se află în Câmpiile Moabului, israeliţii sunt, cu siguranţă, cuprinşi de emoţie la auzul cuvintelor: „Pregătiţi-vă provizii, căci peste trei zile veţi trece Iordanul acesta ca să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care DOMNUL Dumnezeul vostru v-o dă în stăpânire“ (Iosua 1:11). Călătoria lor de 40 de ani prin deşert se apropie de sfârşit.

Trec mai bine de două decenii. Aflându-se în inima Canaanului, conducătorul Iosua le spune bătrânilor din Israel: „Iată, v-am împărţit ca moştenire prin sorţi, după seminţiile voastre, neamurile acestea care au rămas, începând de la Iordan, şi toate neamurile pe care le-am nimicit, până la Marea cea Mare, spre apusul soarelui. DOMNUL Dumnezeul vostru le va izgoni dinaintea voastră şi le va înlătura dinaintea voastră, şi voi le veţi stăpâni ţara, aşa cum DOMNUL Dumnezeul vostru a spus“. — Iosua 23:4, 5.

Scrisă de Iosua în 1450 î.e.n., cartea cu acelaşi nume este o captivantă consemnare istorică a evenimentelor care au avut loc în acest interval de 22 de ani. Întrucât ne aflăm în pragul promisei lumi noi, situaţia noastră se aseamănă cu a israeliţilor care erau pe punctul de a lua în stăpânire Ţara Promisă. Să urmărim deci cu viu interes ideile cuprinse în cartea redactată de Iosua. — Evrei 4:12.

SPRE „CÂMPIA IERIHONULUI“

(Iosua 1:1—5:15)

Iehova îi încredinţează lui Iosua o misiune importantă, spunându-i: „Slujitorul meu Moise a murit; acum, scoală-te, treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta, în ţara pe care le-o dau lor, fiilor lui Israel“ (Iosua 1:2). Iosua este desemnat să conducă o naţiune de câteva milioane de oameni în Ţara Promisă. Mai întâi, el trimite doi spioni la Ierihon — prima dintre cetăţile care trebuie cucerite. Aici locuieşte prostituata Rahav, care a auzit de lucrările de putere ale lui Iehova în favoarea poporului său. Ea îi adăposteşte şi îi ajută pe spioni, primind în schimb asigurarea că i se va cruţa viaţa când cetatea va fi distrusă.

Când spionii se întorc, Iosua şi poporul sunt pregătiţi să traverseze Iordanul. Deşi se varsă peste maluri, Iordanul nu constituie un obstacol pentru ei. Iehova face ca apele din amonte să se ridice ca un stăvilar, astfel încât apele din aval să se verse în Marea Moartă. După ce traversează râul, israeliţii îşi aşază tabăra la Ghilgal, lângă Ierihon. Patru zile mai târziu, în seara de 14 Abib, ei sărbătoresc Paştele în Câmpia Ierihonului (Iosua 5:10). În ziua următoare încep să mănânce din roadele ţării şi nu mai primesc mană. Între timp, Iosua îi circumcide pe toţi fiii lui Israel născuţi în pustiu.

Răspunsuri la întrebări biblice:

2:4, 5 — De ce Rahav îi îndrumă greşit pe oamenii trimişi de împărat să-i caute pe spioni? Dovedind credinţă în Iehova, Rahav îi  ascunde, cu riscul vieţii, pe spioni. Ea nu este în nici un fel obligată să le spună celor care vor să facă rău poporului lui Dumnezeu unde se ascund spionii (Matei 7:6; 21:23–27; Ioan 7:3–10). De fapt, Rahav a fost „declarată dreaptă prin fapte“, una dintre acestea fiind îndrumarea greşită dată trimişilor împăratului. — Iacov 2:24–26.

5:14, 15 — Cine este „Căpetenia oştirii DOMNULUI [prinţul armatei lui Iehova, NW]“? Prinţul care vine să-l întărească pe Iosua când începe cucerirea Ţării Promise este foarte probabil „Cuvântul“, adică Isus Cristos în existenţa sa preumană (Ioan 1:1; Daniel 10:13). Cât de încurajaţi suntem să ştim că glorificatul Isus Cristos este alături de slujitorii de azi ai lui Dumnezeu în războiul lor spiritual!

Învăţăminte pentru noi:

1:7–9. Citirea zilnică a Bibliei, meditarea cu regularitate la învăţăturile ei şi aplicarea lor sunt esenţiale pentru a avea succes în lupta noastră spirituală.

1:11. Iosua spune poporului să-şi pregătească provizii şi să nu aştepte cu nepăsare să le primească de la Dumnezeu. Când Isus ne adresează îndemnul de a înceta să ne îngrijorăm pentru lucrurile necesare vieţii, promiţându-ne că „toate aceste alte lucruri [ne] vor fi adăugate“, el n-a vrut să spună că nu trebuie să muncim pentru a ne întreţine. — Matei 6:25, 33.

2:4–13. Auzind de faptele măreţe ale lui Iehova şi înţelegând că trăia timpuri critice, Rahav decide să treacă de partea slujitorilor adevăratului Dumnezeu. Dacă studiezi Biblia de un anumit timp şi ai înţeles că trăim în „ultimele zile“, ai luat şi tu hotărârea să-i slujeşti lui Dumnezeu? — 2 Timotei 3:1.

3:15. Întrucât descrierea făcută de spionii trimişi la Ierihon este favorabilă, Iosua trece imediat la acţiune, fără să mai aştepte ca apele Iordanului să scadă. În chestiuni referitoare la închinarea adevărată, trebuie să acţionăm curajos, nu să aşteptăm până când împrejurările vor părea mai favorabile.

4:4–8, 20–24. Cele 12 pietre luate din albia Iordanului le vor sluji israeliţilor drept aducere-aminte. În mod asemănător, acţiunile prin care Iehova şi-a eliberat slujitorii de azi din mâinile duşmanilor lor sunt o aducere-aminte a sprijinului său permanent.

CUCERIREA CONTINUĂ

(Iosua 6:1—12:24)

Ierihonul era „închis . . ., nimeni nu ieşea din el şi nimeni nu intra în el“ (Iosua 6:1). Cum avea să fie cucerită cetatea? Iehova îi spune lui Iosua ce strategie să folosească. Curând zidurile se prăbuşesc, iar cetatea cade în mâinile israeliţilor. Doar Rahav şi familia ei scapă cu viaţă.

Următorul în seria cuceririlor este Aiul, cetate în care se află reşedinţa împăratului. Spionii trimişi acolo informează că, pentru a o cuceri, nu e nevoie de mulţi oameni, deoarece Aiul are puţini locuitori. Totuşi, cei aproape 3 000 de soldaţi trimişi să-l atace sunt puşi pe fugă de bărbaţii din Ai. Motivul? Iehova nu mai este cu israeliţii. Acan din tribul lui Iuda a păcătuit când israeliţii au intrat în Ierihon. După ce rezolvă problema, Iosua porneşte împotriva Aiului. Întrucât mai înainte reuşise să-i înfrângă pe israeliţi, regele Aiului este gata să reînceapă lupta. Însă Iosua recurge la o  strategie care face uz de încrederea exagerată în propriile forţe a bărbaţilor din Ai şi cucereşte cetatea.

Gabaonul este ‘o cetate mare, mai mare chiar decât Ai, şi toţi bărbaţii ei sunt viteji’ (Iosua 10:2). Auzind însă de victoria Israelului asupra cetăţilor Ierihon şi Ai, gabaoniţii recurg la un vicleşug pentru a-l convinge pe Iosua să încheie o alianţă cu ei. Naţiunile din jurul Gabaonului văd în această schimbare de atitudine o ameninţare la adresa lor. Cinci dintre împăraţii lor formează o coaliţie şi pornesc împotriva gabaoniţilor. Israeliţii îi salvează pe aceştia din urmă, înfrângându-i definitiv pe atacatori. Din celelalte victorii obţinute sub conducerea lui Iosua fac parte cucerirea cetăţilor din sudul şi din vestul ţării, precum şi înfrângerea coaliţiei împăraţilor din nord. Numărul  împăraţilor înfrânţi la vest de Iordan se ridică la 31.

Răspunsuri la întrebări biblice:

10:13 — Cum a fost posibil un asemenea fenomen? „Este oare ceva prea greu pentru [Iehova]“, Creatorul cerurilor şi al pământului (Geneza 18:14)? Dacă vrea, Iehova poate influenţa mişcarea de rotaţie a pământului pentru a face ca soarele şi luna să pară fixe pentru un observator de pe pământ. Sau poate face ca, prin refracţie, lumina razelor soarelui şi ale lunii să fie vizibilă mai mult timp, fără ca pământul şi luna să-şi întrerupă mişcarea. Oricum ar fi stat lucrurile, „n-a mai fost nici o zi ca aceasta“ în întreaga istorie a omenirii. — Iosua 10:14.

10:13 — Ce reprezintă Cartea lui Iashar (vezi Cornilescu, nota de subsol)? Cartea aceasta mai este menţionată în 2 Samuel 1:18, unde este pusă în legătură cu un poem numit „Cântecul Arcului“ — un cântec de jale despre regele Saul al Israelului şi despre fiul său Ionatan. Cartea era probabil o colecţie de cântece şi de poeme epice, fiindu-le, din câte se pare, foarte cunoscută evreilor din acea vreme.

Învăţăminte pentru noi:

6:26; 9:2223. Blestemul rostit de Iosua când Ierihonul a fost distrus se împlineşte 500 de ani mai târziu (1 Împăraţi 16:34). Blestemul lui Noe împotriva nepotului său Canaan se adevereşte când gabaoniţii devin servitori (Geneza 9:25, 26). Cuvântul lui Iehova se dovedeşte întotdeauna adevărat.

7:20–25. Unii ar putea spune că furtul lui Acan a fost un delict minor de vreme ce nimeni n-a fost prejudiciat. Poate că ei consideră la fel furturile mărunte şi micile încălcări ale normelor biblice. Noi însă ar trebui să imităm fermitatea cu care Iosua s-a împotrivit presiunilor de a comite o faptă ilegală sau imorală.

9:15, 26, 27. Trebuie să luăm în serios promisiunile pe care le facem şi să ne ţinem de cuvânt.

IOSUA ÎŞI ASUMĂ ULTIMA RESPONSABILITATE IMPORTANTĂ

(Iosua 13:1—24:33)

Acum înaintat în vârstă, având aproape 90 de ani, Iosua începe împărţirea ţării — o uriaşă responsabilitate. Triburile lui Ruben şi Gad şi jumătate din tribul lui Manase şi-au primit deja moştenirea la est de Iordan. Celelalte triburi primesc acum o moştenire în partea de vest prin aruncarea sorţilor.

Tabernacolul se află la Şilo, pe teritoriul lui Efraim. Caleb primeşte Hebronul, iar Iosua Timnat-Serah. Leviţii primesc 48 de oraşe, între care se află şi şase cetăţi de refugiu. Întorcându-se la partea lor de moştenire de la est de Iordan, războinicii din Ruben, Gad şi jumătate din tribul lui Manase construiesc un altar „a cărei mărime izbea privirile“ (Iosua 22:10). Considerând că e vorba de un act de apostazie, triburile de la vest de Iordan se pregătesc să le declare război, însă vărsarea de sânge este împiedicată printr-o bună comunicare.

După ce locuieşte o bucată de vreme la Timnat-Serah, Iosua îi cheamă pe bătrânii, pe căpeteniile, pe judecătorii şi pe mai-marii lui Israel şi îi îndeamnă să fie curajoşi şi să-i rămână fideli lui Iehova. Mai târziu, Iosua adună toate triburile lui Israel la Sihem. Aici, el face un scurt istoric al relaţiilor lui Iehova cu slujitorii săi, începând cu Avraam, şi le adresează încă o dată îndemnul: „Temeţi-vă de DOMNUL şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie“. Poporul îi răspunde: „Noi vom sluji DOMNULUI Dumnezeului nostru şi vom asculta glasul Lui!“ (Iosua 24:14, 15, 24). După aceea, Iosua moare la vârsta de 110 ani.

Răspunsuri la întrebări biblice:

13:1 — Există o contradicţie între acest verset şi Iosua 11:23? Nu, deoarece cucerirea Ţării Promise a însemnat pe de o parte războiul naţional care a dus la înfrângerea celor 31 de împăraţi din ţara Canaanului şi la distrugerea puterii canaaniţilor şi pe de altă parte luarea  în stăpânire definitivă a ţării prin acţiuni la nivel tribal şi individual (Iosua 17:14–18; 18:3). Deşi fiii lui Israel n-au reuşit să-i izgonească pe toţi canaaniţii din mijlocul lor, cei care au supravieţuit n-au reprezentat nici un pericol pentru siguranţa Israelului (Iosua 16:10; 17:12). În Iosua 21:44 se spune: „DOMNUL le-a dat odihnă de jur împrejur“.

24:2 — A fost Terah, tatăl lui Avraam, un închinător la idoli? La început, Terah n-a fost un slujitor al lui Iehova Dumnezeu. După cât se pare, el se închina la o zeitate a Lunii numită Sin, adorată în Ur. Potrivit tradiţiei iudaice, e posibil chiar ca Terah să se fi ocupat cu confecţionarea idolilor. Totuşi, când Dumnezeu îi porunceşte lui Avraam să plece din Ur, Terah îl însoţeşte la Haran. — Geneza 11:31.

Învăţăminte pentru noi:

14:10–13. Deşi în vârstă de 85 de ani, Caleb cere dificila însărcinare de a-i izgoni pe locuitorii din ţinutul Hebronului. Regiunea este ocupată de anachimi, bărbaţi de o statură neobişnuită. Cu ajutorul lui Iehova, acest războinic încercat iese victorios, iar Hebronul devine o cetate de refugiu (Iosua 15:13–19; 21:11–13). Exemplul lui Caleb ne încurajează să nu fugim de responsabilităţile teocratice dificile.

22:9–12, 21–33. Trebuie să avem grijă să nu le atribuim altora motivaţii greşite.

‘Nici un cuvânt n-a rămas neîmplinit’

La o vârstă foarte înaintată, Iosua le spune israeliţilor aflaţi în poziţii de autoritate: „Nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de DOMNUL Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul n-a rămas neîmplinit“ (Iosua 23:14). Cu câtă forţă ilustrează această idee relatarea istorică din cartea Iosua!

„Toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru instruirea noastră“, a spus apostolul Pavel, „pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“ (Romani 15:4). Putem fi siguri că speranţa noastră în promisiunile lui Dumnezeu nu este zadarnică. Nici una dintre promisiunile sale nu va rămâne neîmplinită, toate se vor împlini.

[Harta de la pagina 10]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Ţara cucerită sub conducerea lui Iosua

BASAN

GALAAD

ARABA

NEGHEV

Iordanul

Marea Sărată

v.t. Iaboc

v.t. Arnon

Haţor

Madon

Laşaron

Şimron

Iocneam

Dor

Meghido

Chedeş

Taanac

Hefer

Tirţa

Afec

Tapuah

Betel

Ai

Ghilgal

Ierihon

Ghezer

Ierusalim

Macheda

Iarmut

Adulam

Libna

Lachiş

Eglon

Hebron

Debir

Arad

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Prostituata Rahav a fost declarată dreaptă. Ştii de ce?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Iosua i-a îndemnat pe israeliţi ‘să se teamă de Iehova şi să-i slujească’

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Întrucât a avut consecinţe grave, furtul lui Acan n-a fost un delict minor

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

„Prin credinţă zidurile Ierihonului au căzut.“ — Evrei 11:30