Să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală

„Du-te şi proroceşte poporului Meu Israel!“ — AMOS 7:15.

1, 2. Cine a fost Amos, şi ce ne spune Biblia despre el?

ÎN TIMP CE se afla în minister, un Martor al lui Iehova a fost acostat de un preot care a strigat: „Nu mai predica! Pleacă de aici!“ Ce a făcut Martorul? A cedat el în faţa presiunii sau a continuat să proclame cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu? Puteţi afla răspunsul la această întrebare deoarece acel Martor şi-a consemnat experienţa în paginile unei cărţi care-i poartă numele. Este vorba despre cartea biblică Amos. Dar înainte de a prezenta în detaliu conflictul dintre cei doi, să aflăm câte ceva despre Amos.

2 Cine a fost Amos? Unde şi când a trăit el? Răspunsul la aceste întrebări îl găsim în Amos 1:1, unde citim: „Cuvintele lui Amos, unul din păstorii din Tecoa, . . . în zilele lui Ozia, împăratul lui Iuda, şi în zilele lui Ieroboam, fiul lui Ioas, împăratul lui Israel“. Amos locuia în Iuda, mai precis în Tecoa, la 16 km sud de Ierusalim. A trăit la sfârşitul secolului al IX-lea î.e.n., când în Iuda era rege Ozia, iar în regatul celor zece triburi ale Israelului domnea Ieroboam al II-lea. Amos era păstor. În Amos 7:14 se spune că el era păstor, dar şi „înţepător de smochine de sicomor“ (NW). Aşadar, el lucra ca muncitor sezonier înţepând sau străpungând smochinele. Scopul acestei munci era acela de a grăbi procesul de coacere a smochinelor. Era o muncă obositoare.

„Du-te şi proroceşte“

3. Cum ne poate ajuta exemplul lui Amos dacă nu ne simţim calificaţi să predicăm?

3 Amos a spus cu sinceritate: „Eu nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc“ (Amos 7:14). Într-adevăr, Amos nu era nici fiu de profet, nici nu fusese instruit ca profet. Cu toate acestea, dintre toţi locuitorii lui Iuda, Iehova l-a ales pe Amos pentru a-i îndeplini lucrarea. Pe timpul acela, Dumnezeu nu a ales în acest scop un rege puternic, un preot învăţat ori o căpetenie înstărită. De aici se desprinde o idee încurajatoare. Poate că nici noi nu avem o poziţie înaltă în societate sau o instruire aleasă. Ar trebui oare să ne simţim incapabili să predicăm cuvântul lui Dumnezeu? Nicidecum! Iehova ne poate pregăti pentru a-i predica mesajul, chiar şi în teritorii dificile. Iehova a făcut exact acest lucru în cazul lui Amos. Iată de ce, tuturor celor care doresc să predice cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală le va fi util să analizeze exemplul dat de acest profet curajos.

4. De ce era dificil pentru Amos să profeţească în Israel?

 4 Iehova i-a poruncit lui Amos: „Du-te şi proroceşte poporului Meu Israel“ (Amos 7:15). Misiunea primită nu era uşor de îndeplinit. Pe vremea aceea, regatul celor zece triburi ale lui Israel se bucura de pace, siguranţă şi prosperitate materială. Mulţi oameni aveau şi ‘case de iarnă’ şi ‘case de vară’, care nu erau construite din obişnuitele cărămizi de lut, ci din „piatră cioplită“, care era foarte costisitoare. Unii israeliţi aveau mobilier elegant, cu incrustaţii de fildeş şi beau vin obţinut din „vii foarte bune“ (Amos 3:15; 5:11). Prin urmare, mulţi erau apatici. De fapt, teritoriul repartizat lui Amos se aseamănă cu cel în care unii dintre noi îşi înfăptuiesc azi ministerul.

5. Ce nedreptăţi comiteau unii israeliţi?

5 Fireşte, avuţiile nu erau în sine ceva greşit. Însă unii israeliţi îşi strângeau bogăţii prin mijloace necinstite. Bogaţii îi ‘asupreau pe cei sărmani’ şi îi ‘zdrobeau pe cei lipsiţi’ (Amos 4:1). Negustori importanţi, precum şi judecători şi preoţi de seamă plănuiau să-i jefuiască pe săraci. Să ne întoarcem în timp şi să vedem ce făceau aceşti oameni.

Legea lui Dumnezeu era încălcată

6. Cum îi exploatau pe alţii negustorii israeliţi?

6 Ne îndreptăm mai întâi spre piaţă. Aici negustori necinstiţi ‘micşorau efa’ şi ‘măreau siclul’. De asemenea, ‘vindeau codină în loc de grâu’ (Amos 8:5, 6). Aşadar, negustorii îi înşelau pe clienţi: le dădeau mai puţin decât plătiseră, ridicau foarte mult preţul, iar calitatea produselor lăsa de dorit. După ce ajungeau ruinaţi pe plan financiar, cei săraci trebuiau să se vândă ca sclavi. În final, negustorii îi cumpărau la preţul ‘unei perechi de încălţăminte’ (Amos 8:6). Gândiţi-vă: Pentru aceşti negustori lacomi, semenii lor israeliţi nu valorau mai mult decât o pereche de încălţăminte! Aşadar, ei îi umileau pe cei nevoiaşi şi astfel încălcau flagrant Legea lui Dumnezeu! Însă aceiaşi negustori ţineau „sabatul“ (Amos 8:5). Da, ei erau religioşi, dar numai pe dinafară!

7. Cum se explică faptul că, deşi încălcau Legea lui Dumnezeu, negustorii rămâneau nepedepsiţi?

7 Totuşi cum se face că negustorii scăpau nepedepsiţi deşi încălcau Legea lui Dumnezeu care poruncea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Leviticul 19:18)? Judecătorii, adică tocmai cei care ar fi trebuit să aplice Legea, erau complicii lor! La porţile oraşului, unde aveau loc procesele, judecătorii ‘luau mită şi călcau în picioare dreptul săracilor’. În loc să-i ocrotească pe cei nevoiaşi, judecătorii îi trădau în schimbul unei sume de bani luată ca mită (Amos 5:10, 12). Deci până şi judecătorii violau Legea lui Dumnezeu.

8. Ce fel de comportament tolerau preoţii infideli?

8 Dar ce putem spune despre preoţii din Israel? Pentru a afla răspunsul, trebuie să ne îndreptăm spre un alt loc descris de Amos. Să observăm ce păcate îngăduiau preoţii „în casa dumnezeului lor“. Prin intermediul lui Amos, Dumnezeu a spus: „Fiul şi tatăl se duc la aceeaşi tânără, ca să profaneze Numele Meu cel sfânt“ (Amos 2:7, 8). Să ne gândim: Un tată israelit şi fiul său comiteau imoralitate sexuală cu aceeaşi prostituată de templu. Iar acei preoţi infideli închideau ochii la asemenea fapte imorale! — Leviticul 19:29; Deuteronomul 5:18; 23:17.

9, 10. Cum încălcau israeliţii legea lui Dumnezeu, şi ce asemănări există între acea perioadă şi zilele noastre?

9 Referindu-se la un alt păcat, Iehova spune: „Se întind lângă fiecare altar, pe haine luate ca garanţie, şi beau în casa dumnezeului lor vinul celor condamnaţi [amendaţi, NW] de ei“ (Amos 2:8). Da, preoţii şi poporul în general ignorau şi legea consemnată în Exodul 22:26, 27, care prevedea că, dacă o haină era luată ca garanţie, ea trebuia înapoiată până la lăsarea întunericului. În loc să acţioneze astfel, ei o foloseau ca pătură pe care să se întindă în timp ce mâncau şi beau în cinstea unor zei  falşi. Iar cu amenzile de la săraci, ei cumpărau vin pe care îl consumau la sărbători religioase de origine păgână. Cât de mult se îndepărtaseră de calea închinării curate!

10 Israeliţii încălcau cu neruşinare cele două porunci fundamentale ale Legii — a-l iubi pe Iehova şi a-ţi iubi aproapele. Drept urmare, Dumnezeu l-a trimis pe Amos să-i condamne pentru infidelitatea lor. În prezent, naţiunile lumii, inclusiv cele aşa-zis creştine, se află într-o stare de decădere asemănătoare celei în care se afla anticul Israel. În timp ce unii oameni prosperă din punct de vedere material, mulţi alţii ajung ruinaţi pe plan financiar şi distruşi pe plan emoţional din cauza practicilor lipsite de scrupule ale afaceriştilor necinstiţi şi ale unor conducători politici şi religioşi corupţi. În schimb, Iehova este sincer interesat de situaţia celor care suferă şi care se simt îndemnaţi să-l caute. De aceea, el i-a delegat pe slujitorii săi de azi să înfăptuiască o lucrare asemănătoare celei încredinţate lui Amos: predicarea cu îndrăzneală a cuvântului Său.

11. Ce putem învăţa din exemplul lui Amos?

11 Ţinând cont de asemănările dintre lucrarea noastră şi cea a lui Amos, vom trage multe foloase dacă vom analiza exemplul lăsat de acest profet. De fapt, din exemplul său înţelegem: 1) ce trebuie să predicăm; 2) cum trebuie să predicăm şi 3) de ce împotrivitorii nu pot opri lucrarea noastră de predicare. Să analizăm pe rând aceste idei.

Cum îl putem imita pe Amos

12, 13. Cum a arătat Iehova că era nemulţumit de israeliţi, şi cum au reacţionat aceştia?

12 Ca Martori ai lui Iehova, ministerul nostru creştin constă în principal în predicarea Regatului şi în facerea de discipoli (Matei 28:19, 20; Marcu 13:10). Totuşi, noi predicăm şi avertismentele lui Dumnezeu, aşa cum Amos a anunţat că Iehova avea să-i pedepsească pe cei răi. De exemplu, potrivit cu Amos 4:6–11, Iehova a arătat clar şi de repetate ori că era nemulţumit de Israel. El i-a trimis poporului „lipsa de pâine“, ‘a reţinut ploaia’, i-a lovit pe israeliţi „cu uscăciune şi cu mucegai“ şi a trimis printre ei „ciuma“. I-au determinat aceste lucruri să se căiască? Dumnezeu a spus: „Tot nu v-aţi întors la Mine“. Da, în repetate rânduri ei l-au respins pe Iehova.

13 Iehova i-a pedepsit pe israeliţii nepenitenţi. Însă, mai înainte, au fost avertizaţi prin profeţi. De fapt, Dumnezeu a declarat: „Stăpânul DOMNUL nu face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, prorocii“ (Amos 3:7). Dumnezeu îi dezvăluise lui Noe că avea să vină un Potop şi îi poruncise să-şi avertizeze semenii. În mod asemănător, Iehova i-a spus lui Amos să proclame un ultim avertisment. Din nefericire, Israelul a ignorat mesajul divin şi nu a făcut nimic pentru a se corecta.

14. Ce asemănări există între zilele lui Amos şi zilele noastre?

14 Fără îndoială, sunteţi de acord că timpul în care a trăit Amos se aseamănă în foarte multe privinţe cu cel în care trăim noi. Isus Cristos a profeţit că în timpul sfârşitului aveau să aibă loc numeroase dezastre. El a mai prezis o lucrare de predicare mondială (Matei 24:3–14). Totuşi, la fel ca în zilele lui Amos, majoritatea oamenilor de azi ignoră atât semnele care arată că trăim în ultimele zile, precum şi mesajul despre Regat. Ce se va întâmpla cu aceşti oameni? Exact ceea ce s-a întâmplat cu israeliţii nepenitenţi. Dumnezeu a avertizat Israelul: „Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău“ (Amos 4:12). Israeliţii l-au întâlnit pe Dumnezeu în sensul că au simţit pe pielea lor executarea judecăţii sale când armata asiriană i-a cucerit. În prezent, această lume lipsită de pietate îl ‘va întâlni’ pe Dumnezeu la Armaghedon (Revelaţia 16:14, 16). Însă, atâta timp cât Iehova continuă să manifeste răbdare, noi îi îndemnăm pe cât mai mulţi oameni: „Căutaţi pe DOMNUL, şi veţi trăi“! — Amos 5:6.

 Să înfruntăm opoziţia la fel ca Amos

15–17. a) Cine a fost Amaţia, şi cum a reacţionat el la declaraţiile lui Amos? b) Ce acuzaţii i-a adus Amaţia lui Amos?

15 Din exemplul lui Amos învăţăm nu numai ce să predicăm, ci şi cum să predicăm. Acest lucru este subliniat în capitolul 7, unde se vorbeşte despre preotul menţionat la începutul acestui articol. Era vorba despre „Amaţia, preotul din Betel“ (Amos 7:10). Betelul era un centru al religiei apostate din Israel, care includea închinarea la viţel. Deci Amaţia era preot în religia de stat a Israelului. Cum a reacţionat el la declaraţiile pline de curaj ale lui Amos?

16 Amaţia i-a spus lui Amos: „Pleacă, văzătorule, şi fugi în ţara lui Iuda! Mănâncă-ţi pâinea acolo şi proroceşte acolo! Dar nu mai proroci la Betel, căci este locaşul sfânt al împăratului şi este casa împărăţiei“ (Amos 7:12, 13)! Cu alte cuvinte, Amaţia a spus: „Du-te acasă! Noi avem religia noastră“. Amaţia a încercat totodată să convingă guvernul să interzică lucrarea lui Amos, spunându-i regelui Ieroboam al II-lea: „Amos a uneltit împotriva ta, în mijlocul casei lui Israel“ (Amos 7:10). Da, Amaţia l-a acuzat pe Amos de trădare! El i-a spus regelui: „Căci iată ce zice Amos: «Ieroboam va fi ucis de sabie şi Israel va fi dus în captivitate, departe de ţara sa»“. — Amos 7:11.

17 Amaţia a făcut astfel trei afirmaţii care induceau în eroare. El a spus: „Iată ce zice Amos“. Dar Amos nu pretinsese niciodată că el ar fi fost sursa vreunei profeţii. De fapt, Amos spusese de fiecare dată: „Aşa vorbeşte DOMNUL“ (Amos 1:3). Amos a mai fost acuzat că ar fi declarat: „Ieroboam va fi ucis de sabie“. Însă, potrivit cu Amos 7:9, Amos profeţise: „[Eu, Iehova] mă voi ridica împotriva casei lui Ieroboam, cu sabia“. Dumnezeu prezisese acest sfârşit tragic pentru „casa“ lui Ieroboam, adică pentru descendenţii acestuia. În plus, Amaţia a susţinut că Amos spusese doar că ‘Israel va fi dus în captivitate’. Dar  Amos profeţise şi că orice israelit care se întorcea la Dumnezeu avea să fie binecuvântat. Este limpede aşadar că Amaţia a denaturat adevărul pentru a încerca să obţină interzicerea oficială a lucrării de predicare efectuate de Amos.

18. Ce asemănări există între metodele folosite de Amaţia şi cele folosite de unii clerici de azi?

18 Aţi remarcat asemănările dintre metodele folosite de Amaţia şi cele folosite de împotrivitorii de azi ai poporului lui Iehova? Aşa cum Amaţia a încercat să-l reducă la tăcere pe Amos, în acelaşi mod unii preoţi, prelaţi şi patriarhi din zilele noastre încearcă să împiedice lucrarea de predicare a slujitorilor lui Iehova. Amaţia l-a acuzat pe nedrept pe Amos de trădare. Şi unii clerici de azi îi acuză pe Martorii lui Iehova pe nedrept că sunt o ameninţare la adresa securităţii naţionale. În plus, aşa cum Amaţia i-a cerut ajutorul regelui pentru a-l opri pe Amos, şi clerul de azi le cere ajutorul aliaţilor săi politici pentru a-i persecuta pe Martorii lui Iehova.

Împotrivitorii nu pot opri lucrarea de predicare

19, 20. Cum a reacţionat Amos la opoziţia lui Amaţia?

19 Cum a reacţionat Amos la opoziţia lui Amaţia? El i s-a adresat preotului astfel: „Tu, care zici: «Nu proroci împotriva casei lui Israel»“. Fără să ezite, curajosul profet al lui Dumnezeu a rostit apoi chiar ceea ce Amaţia nu voia să audă (Amos 7:16, 17). Amos nu s-a lăsat intimidat. Ce exemplu excelent ne-a oferit el! Când trebuie să proclamăm cuvântul lui Dumnezeu, noi vom asculta de Dumnezeu, chiar dacă trăim în ţări în care oameni ca Amaţia stârnesc persecuţii crunte. La fel ca Amos, noi continuăm să proclamăm: „Iată ce zice Iehova“. Iar împotrivitorii nu vor putea opri niciodată lucrarea noastră de predicare deoarece „mâna lui Iehova“ este cu noi. — Faptele 11:19–21.

20 Amaţia ar fi trebuit să ştie că ameninţările lui erau zadarnice. Amos îi explicase deja de ce nici un om de pe pământ nu-l putea împiedica să vorbească, iar aceasta este cea de-a treia idee pe care o analizăm. Potrivit cu Amos 3:3–8, Amos a folosit o serie de întrebări şi de ilustrări pentru a arăta că orice efect are o cauză. Apoi el a făcut aplicarea: „Leul răcneşte: cine nu se va speria? Stăpânul DOMNUL vorbeşte: cine nu va proroci?“ Cu alte cuvinte, Amos le spune ascultătorilor săi: ‘Aşa cum voi nu puteţi să nu vă temeţi când auziţi un leu care răcneşte, la fel nici eu nu pot să nu predic cuvântul lui Dumnezeu când Iehova îmi porunceşte să fac acest lucru’. Teama sfântă, adică acel sentiment de veneraţie profundă faţă de Iehova, l-a impulsionat pe Amos să vorbească cu îndrăzneală.

21. Cum reacţionăm la porunca lui Dumnezeu de a predica vestea bună?

21 Şi noi auzim porunca lui Iehova de a predica. Însă cum reacţionăm? La fel ca Amos şi ca primii discipoli ai lui Isus, cu ajutorul lui Iehova, noi predicăm cuvântul Său cu îndrăzneală (Faptele 4:23–31). Nici persecuţia stârnită de împotrivitori şi nici apatia celor cărora le predicăm nu ne vor reduce la tăcere. Fiind zeloşi asemenea lui Amos, Martorii lui Iehova de pe tot globul se simt îndemnaţi să continue să declare cu îndrăzneală vestea bună. Noi avem şi responsabilitatea de a-i avertiza pe oameni cu privire la iminenta judecată a lui Iehova. În ce constă această judecată? La această întrebare se va răspunde în articolul următor.

Cum aţi răspunde?

• Care era situaţia în Israel când Amos şi-a efectuat lucrarea încredinţată de Dumnezeu?

• La fel ca Amos, ce trebuie să predicăm?

• Cu ce atitudine trebuie să facem lucrarea de predicare?

• De ce nu pot împotrivitorii să oprească activitatea noastră de predicare?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Dumnezeu l-a ales pe Amos, un înţepător de smochine, să-i îndeplinească lucrarea

[Legenda fotografiei şi ilustraţiei de la pagina 13]

Predici cu îndrăzneală mesajul lui Iehova, la fel ca Amos?