Iehova îşi va executa judecata împotriva celor răi

„Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău.“ — AMOS 4:12.

1, 2. De ce putem fi siguri că Dumnezeu va pune capăt răutăţii?

VA PUNE Iehova vreodată capăt răutăţii şi suferinţei de pe pământ? Această întrebare este mai oportună ca oricând acum, la începutul secolului al XXI-lea. Pretutindeni pe glob, cruzimea omului e tot mai evidentă. Cât de mult tânjim după o lume în care să nu mai existe violenţă, terorism şi corupţie!

2 Vestea bună este că putem avea încredere deplină că Iehova va pune capăt răutăţii. Calităţile lui Dumnezeu sunt o garanţie că el îi va înlătura pe cei răi. Iehova este drept. În Psalmul 33:5, Cuvântul său ne spune: „El iubeşte dreptatea şi judecata“. Iar într-un alt psalm se spune: „[Iehova] urăşte pe cel rău şi pe cel care iubeşte violenţa“ (Psalmul 11:5). Cu siguranţă, Iehova, Dumnezeul atotputernic, care iubeşte dreptatea şi justiţia, nu va tolera la nesfârşit ceea ce urăşte.

3. Ce anume vom învăţa analizând în continuare profeţia lui Amos?

3 Mai există un motiv pentru care putem fi siguri că Iehova va înlătura răutatea: felul în care i-a tratat în trecut pe oameni. În cartea biblică Amos găsim exemple grăitoare privind modul în care a acţionat Iehova faţă de cei răi. Analizând în continuare profeţia lui Amos vom învăţa trei lucruri cu privire la judecata divină. În primul rând că aceasta este întotdeauna executată pe drept. În al doilea rând că este inevitabilă. Iar în al treilea rând, că este selectivă, întrucât Iehova îşi execută judecata împotriva celor răi, dar le arată îndurare celor care se căiesc şi care iubesc dreptatea. — Romani 9:17–26.

Judecata divină este întotdeauna executată pe drept

4. Unde l-a trimis Iehova pe Amos, şi în ce scop?

4 În zilele lui Amos, naţiunea israelită era deja împărţită în două regate: regatul sudic al lui Iuda, format din două triburi, şi regatul nordic Israel, alcătuit din zece triburi. Iehova i-a încredinţat lui Amos misiunea de profet, trimiţându-l din oraşul său natal din Iuda, în Israel. Aici Amos avea să fie folosit de Dumnezeu pentru a proclama judecata divină.

5. Împotriva căror naţiuni a profeţit iniţial Amos? Menţionaţi un motiv pentru care acestea meritau o judecată nefavorabilă din partea lui Dumnezeu.

5 Amos nu şi-a început lucrarea anunţând judecata lui Iehova împotriva regatului nordic infidel, ci proclamând judecata divină nefavorabilă împotriva a şase naţiuni din apropierea Israelului: Siria, Filistia, Tir, Edom, Amon şi Moab. Îşi meritau aceste naţiuni condamnarea?  Fără îndoială! Aceste naţiuni se opuneau cu înverşunare poporului lui Iehova.

6. De ce voia Dumnezeu să distrugă Siria, Filistia şi Tirul?

6 De exemplu, Iehova i-a condamnat pe sirieni „pentru că au treierat Galaadul“ (Amos 1:3). Sirienii au cucerit teritorii care aparţineau Galaadului — o regiune din Israel situată la est de râul Iordan — şi le-au cauzat multe suferinţe slujitorilor lui Dumnezeu de acolo. Ce putem spune despre Filistia şi despre Tir? Filistenii erau vinovaţi pentru că au dus israeliţi în exil, sau în captivitate, şi i-au vândut edomiţilor; unii israeliţi au căzut în mâinile unor oameni din Tir care făceau comerţ cu sclavi (Amos 1:6, 9). Imaginaţi-vă! Slujitorii lui Dumnezeu erau vânduţi ca sclavi! Nu e de mirare că Iehova avea să distrugă Siria, Filistia şi Tirul.

7. Ce aveau în comun cu Israelul Edomul, Amonul şi Moabul, dar cum i-au tratat aceste popoare pe israeliţi?

7 Edomul, Amonul şi Moabul aveau ceva în comun. Dar aveau ceva în comun şi cu Israelul. Cele trei naţiuni erau înrudite cu israeliţii. Edomiţii erau descendenţi ai lui Avraam prin Esau, fratele geamăn al lui Iacov. Aşadar, într-un anumit sens, ei erau fraţi cu israeliţii. Amoniţii şi moabiţii erau descendenţii nepotului lui Avraam, Lot. Dar i-au tratat edomiţii, amoniţii şi moabiţii pe israeliţi ca pe nişte rude? Nici vorbă! Edomul a folosit sabia fără pic de milă împotriva ‘fratelui său’, iar amoniţii i-au tratat cu multă cruzime pe captivii israeliţi (Amos 1:11, 13). Şi, chiar dacă Amos nu a vorbit în mod direct despre răutatea Moabului faţă de poporul lui Dumnezeu, totuşi moabiţii se împotriveau de mult timp Israelului. Pedeapsa împotriva celor trei naţiuni înrudite urma să fie aspră. Iehova avea să permită să fie distruse prin foc.

Judecata divină este inevitabilă

8. De ce judecata divină împotriva a şase naţiuni din preajma Israelului a fost inevitabilă?

8 Nu încape nici o îndoială: Cele şase naţiuni menţionate la începutul profeţiei lui Amos meritau condamnarea divină. Şi nu era chip de scăpare. De la Amos, capitolul 1, versetul 3, până la capitolul 2, versetul 1Am 1:3—2:1, Iehova spune de şase ori: „Nu-Mi voi schimba hotărârea“. Fidel cuvântului său, el şi-a executat judecata împotriva acestor naţiuni. Istoria confirmă că fiecare dintre ele a fost mai târziu distrusă. Iar cel puţin patru, Filistia, Moabul, Amonul şi Edomul, nici nu mai există!

9. Ce meritau locuitorii lui Iuda, şi de ce?

9 Amos se concentrează apoi în profeţia sa asupra unei a şaptea naţiuni: Iuda, ţara sa natală.  Cei din regatul nordic care îl ascultau pe Amos trebuie să fi fost surprinşi să-l audă rostind o judecată împotriva regatului lui Iuda. Dar de ce meritau locuitorii din Iuda o judecată nefavorabilă? „Pentru că au nesocotit Legea DOMNULUI“, se spune în Amos 2:4. Iehova nu a trecut cu vederea o asemenea lipsă de respect deliberată faţă de Legea sa. Conform cu Amos 2:5, el a prezis: „Voi trimite foc peste Iuda şi va mistui palatele Ierusalimului“.

10. De ce nu putea scăpa Iuda de pedeapsă?

10 Regatul infidel al lui Iuda nu putea scăpa de nenorocirea care avea să se abată asupra lui. Pentru a şaptea oară, Iehova a spus: „Nu-Mi voi schimba hotărârea“ (Amos 2:4). Regatul lui Iuda şi-a primit pedeapsa prezisă când a fost pustiit de babilonieni în 607 î.e.n. Din nou observăm că cei răi nu pot scăpa de judecata divină.

11–13. Îndeosebi împotriva cărei naţiuni a profeţit Amos, şi ce forme de asuprire se practicau acolo?

11 Profetul Amos tocmai proclamase judecata lui Iehova împotriva a şapte naţiuni. Dacă cineva credea că el îşi terminase activitatea de profet, se înşela. Amos mai avea multe de spus! El primise în primul rând misiunea de a proclama usturătorul mesaj de judecată împotriva regatului nordic al Israelului. Iar Israelul merita o judecată nefavorabilă din partea lui Dumnezeu din cauză că naţiunea se afla într-o stare morală şi spirituală deplorabilă.

12 Profeţia lui Amos demască asuprirea care ajunsese la ordinea zilei în Israel. Iată ce citim în acest sens în Amos 2:6, 7: „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi voi schimba hotărârea, pentru că au vândut pe cel drept pentru argint şi pe sărac pentru o pereche de încălţăminte. Ei doresc să vadă ţărâna pământului pe capul celor sărmani şi calcă în picioare dreptul celor umili»“.

13 Oamenii drepţi erau vânduţi „pentru argint“, ceea ce însemna probabil că judecătorii care acceptau argint ca mită îi condamnau pe cei nevinovaţi. Creditorii îi vindeau pe săraci ca sclavi la preţul „unei perechi de încălţăminte“, probabil din cauza unei mici datorii. Oameni fără milă îşi doreau cu aviditate, sau căutau cu orice preţ, să-i aducă pe cei „sărmani“ într-o asemenea stare, încât să-şi arunce ţărână pe cap în semn de suferinţă, jale sau umilire. Corupţia atinsese un asemenea nivel, încât ‘cei umili’ nici nu mai sperau să li se facă dreptate.

14. Cine erau asupriţi în regatul Israel?

14 Să observăm cine erau asupriţi: cei drepţi, săracii, oamenii sărmani şi cei umili din ţară.  Legământul Legii încheiat de Iehova cu israeliţii prevedea că trebuia să se manifeste compasiune faţă de cei lipsiţi de apărare şi nevoiaşi. Totuşi, starea în care se aflau aceşti oameni din regatul celor zece triburi al Israelului era cum nu se poate mai rea.

„Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău“

15, 16. a) De ce au fost avertizaţi israeliţii ‘să se pregătească să-l întâlnească pe Dumnezeul lor’? b) Cum arată Amos 9:1, 2 că cei răi nu puteau scăpa de executarea sentinţei divine? c) Ce s-a întâmplat cu regatul celor zece triburi ale lui Israel în 740 î.e.n.?

15 Întrucât imoralitatea şi alte păcate se practicau pe scară largă în Israel, Amos a avertizat pe drept cuvânt naţiunea răzvrătită: „Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău“ (Amos 4:12). Israelul infidel nu putea scăpa de executarea judecăţii divine deoarece pentru a opta oară Iehova declara: „Nu-Mi voi schimba hotărârea“ (Amos 2:6). Referindu-se la cei răi care ar fi încercat să se ascundă de el, Dumnezeu a spus: „Nici unul din ei nu va putea să scape fugind şi nici din cei ce se vor ascunde nu vor fi scăpaţi. Chiar dacă s-ar strecura până în Locuinţa Morţilor, şi de acolo îi va smulge mâna Mea; chiar dacă s-ar sui în ceruri, şi de acolo îi voi coborî“. — Amos 9:1, 2.

16 Cei răi nu puteau scăpa de executarea sentinţei lui Iehova împotriva lor nici chiar dacă s-ar fi ‘strecurat până în Locuinţa Morţilor’, încercând astfel să se ascundă în adâncul pământului. Ei nu puteau să scape de judecata divină nici dacă s-ar fi ‘suit în ceruri’, adică dacă ar fi încercat să se refugieze în munţii înalţi. Avertismentul lui Iehova era cât se poate de limpede: Nici o ascunzătoare nu scapă privirii sale. Justiţia divină cerea ca regatul lui Israel să fie tras la răspundere pentru faptele lui rele. Iar acel timp chiar a venit. În 740 î.e.n., la aproximativ 60 de ani după ce Amos şi-a consemnat profeţia, regatul nordic al Israelului a fost cucerit de asirieni.

Judecata divină este selectivă

17, 18. Ce arată Amos, capitolul 9, despre îndurarea lui Iehova?

17 Profeţia lui Amos ne-a ajutat să înţelegem că judecata divină este întotdeauna executată pe drept şi inevitabilă. Însă cartea lui Amos ne arată şi că judecata lui Iehova este selectivă. Dumnezeu îi poate găsi pe cei răi şi îşi poate executa sentinţa asupra lor oriunde s-ar ascunde aceştia. El poate să-i găsească şi pe cei drepţi, care se căiesc, — pe cei cărora el le arată îndurare. Această idee este bine scoasă în evidenţă în ultimul capitol al cărţii lui Amos.

18 În armonie cu Amos, capitolul 9, versetul 8, Iehova a spus: „Nu voi nimici de tot casa lui Iacov“. Potrivit versetelor Am 9: 13 la 15, Iehova a promis că îi ‘va aduce înapoi pe captivii’ poporului său. Acestora avea să li se arate îndurare şi, prin urmare, aveau să se bucure de siguranţă şi de prosperitate. „Plugarul va ajunge pe secerător“, a promis Iehova. Imaginaţi-vă un seceriş atât de îmbelşugat, încât o parte din roade nu avea să fie strânsă nici măcar până la arat şi semănat!

19. Ce s-a întâmplat cu o rămăşiţă din Israel şi din Iuda?

19 Putem spune că judecata lui Iehova împotriva oamenilor răi din Iuda şi din Israel  a fost selectivă, întrucât cei care s-au căit şi au iubit dreptatea au avut parte de îndurarea divină. Ca împlinire a profeţiei de restabilire consemnate în Amos, capitolul 9, o rămăşiţă din Israel şi Iuda, care s-a căit, s-a întors din captivitatea babiloniană în 537 î.e.n. Odată ajunsă pe meleagurile dragi ale ţării ei, rămăşiţa a restabilit închinarea curată. De asemenea, aflându-se în siguranţă, rămăşiţa a reconstruit casele şi a plantat vii şi grădini.

Iehova îşi va executa judecata nefavorabilă

20. Ce convingere ar trebui să ne dea analizarea mesajelor de judecată proclamate de Amos?

20 Această analiză a avertismentelor lui Amos privitoare la judecata divină ar trebui să ne dea asigurarea că Iehova va pune capăt răutăţii şi în zilele noastre. Ce motive avem să credem că aşa se va întâmpla? În primul rând, aceste acţiuni din trecut ale lui Dumnezeu care i-au vizat pe cei răi arată cum va proceda el în prezent. În al doilea rând, executarea sentinţei divine împotriva regatului apostat al lui Israel este o dovadă sigură că Dumnezeu va distruge creştinătatea, partea cea mai vinovată a ‘Babilonului cel Mare’, imperiul mondial al religiei false. — Revelaţia 18:2.

21. De ce merită creştinătatea judecata nefavorabilă a lui Dumnezeu?

21 Nu încape îndoială: creştinătatea merită judecata nefavorabilă a lui Dumnezeu! Decăderea morală şi religioasă care o caracterizează vorbeşte de la sine. Judecata lui Iehova împotriva creştinătăţii — şi împotriva restului lumii lui Satan — este meritată. Ea este şi inevitabilă, deoarece când va veni timpul executării sentinţei, se vor împlini cuvintele din Amos 9:1: „Nici unul nu va putea să scape fugind şi nici din cei ce se vor ascunde nu vor fi scăpaţi“. Indiferent unde s-ar ascunde cei răi, Iehova îi va găsi.

22. Ce idei privitoare la judecata divină reies cu claritate din 2 Tesaloniceni 1:6–8?

22 Judecata divină este întotdeauna executată pe drept, este inevitabilă şi selectivă. Această idee reiese şi din cuvintele apostolului Pavel: „Este drept din partea lui Dumnezeu să-i răsplătească cu necaz pe cei care vă cauzează necaz, dar pe voi care suferiţi necaz, cu uşurare, împreună cu noi la revelarea Domnului Isus din cer cu îngerii săi plini de putere într-un foc arzător, când va aduce răzbunare asupra celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi a celor care nu ascultă de vestea bună despre Domnul nostru Isus“ (2 Tesaloniceni 1:6–8). „Este drept din partea lui Dumnezeu“ să-i pedepsească pe cei care merită o sentinţă nefavorabilă deoarece le-au cauzat necazuri creştinilor unşi. Această judecată este inevitabilă. Da, cei răi nu vor supravieţui la ‘revelarea lui Isus cu îngerii săi plini de putere într-un foc arzător’. Judecata divină va fi, de asemenea, selectivă, deoarece Isus va aduce răzbunare doar asupra „celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu şi a celor care nu ascultă de vestea bună“. Iar executarea sentinţei divine le va aduce mângâiere oamenilor temători de Dumnezeu care se confruntă cu necazuri.

Speranţă pentru cei integri

23. Ce mesaj de mângâiere şi de speranţă conţine cartea lui Amos?

23 Profeţia lui Amos conţine un mesaj de mângâiere şi de speranţă pentru oamenii care iubesc dreptatea. Aşa cum s-a profeţit în cartea lui Amos, Iehova nu şi-a distrus în mod complet poporul din vechime. În cele din urmă, el i-a strâns pe captivii din Israel şi din Iuda, ajutându-i să se întoarcă în ţara lor şi binecuvântându-i cu multă siguranţă şi belşug. Ce însemnătate are aceasta pentru zilele noastre? Aceasta este o garanţie că, la executarea judecăţii sale, Iehova îi va găsi pe cei răi oriunde s-ar ascunde şi că îi va găsi şi pe cei care merită îndurarea sa, indiferent de locul unde ar trăi pe pământ.

24. În ce fel sunt binecuvântaţi slujitorii lui Iehova din prezent?

 24 Dar de ce binecuvântări avem parte ca slujitori fideli ai lui Iehova în timp ce aşteptăm momentul în care el îşi va executa sentinţa asupra celor răi? Putem spune că Iehova revarsă asupra noastră un şuvoi de binecuvântări spirituale! Noi practicăm o formă de închinare neîntinată de minciunile şi denaturările la baza cărora stau învăţăturile false ale creştinătăţii. De asemenea, Iehova ne binecuvântează cu hrană spirituală din abundenţă. Să nu uităm totuşi că aceste binecuvântări bogate de la Iehova presupun o mare responsabilitate. Dumnezeu se aşteaptă de la noi să-i avertizăm pe ceilalţi cu privire la iminenta sa judecată. Noi vrem să facem tot ce putem să-i găsim pe cei care au „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“ (Faptele 13:48). Da, dorim să-i ajutăm pe cât mai mulţi oameni să se bucure de prosperitatea spirituală de care avem şi noi parte. Dorim, de asemenea, să supravieţuiască executării judecăţii divine împotriva celor răi, judecată care se apropie cu paşi repezi. Desigur, pentru a beneficia de aceste binecuvântări, trebuie să avem o dispoziţie corectă a inimii. Aşa cum vom vedea în articolul următor, profeţia lui Amos abordează şi acest subiect.

Cum aţi răspunde?

• Cum arată profeţia lui Amos că judecata nefavorabilă a lui Iehova este întotdeauna executată pe drept?

• Ce dovezi aduce Amos că judecata divină este inevitabilă?

• Cum arată cartea lui Amos că executarea sentinţei divine este selectivă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la paginile 16, 17]

Regatul lui Israel nu a scăpat de executarea judecăţii divine

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

În 537 î.e.n., o rămăşiţă din Israel şi din Iuda s-a întors din captivitatea babiloniană