O privire asupra comorilor de la Chester Beatty

„BOGATĂ în comorile atâtor civilizaţii dispărute, . . . impresionând cu frumuseţea miniaturilor şi a tablourilor sale“ — aşa descrie fostul ei custode, Richard Hayes, Biblioteca Chester Beatty din Dublin, Irlanda. Aceasta adăposteşte o vastă colecţie de antichităţi deosebit de valoroase, superbe opere de artă, cărţi şi manuscrise rare, a căror valoare aproape că nu poate fi estimată. Dar cine a fost Chester Beatty? Şi ce comori a adunat el?

Născut în 1875 la New York, Alfred Chester Beatty provenea dintr-o familie cu scoţieni, irlandezi şi englezi. Până la 32 de ani a făcut o avere uriaşă ca inginer şi consultant minier. Întreaga viaţă şi-a folosit averea pentru a colecţiona obiecte frumoase, lucrate cu multă măiestrie. Beatty a murit în 1968, la vârsta de 92 de ani, lăsându-şi întreaga colecţie patrimoniului naţional al Irlandei.

Ce a colecţionat?

Colecţiile lui Beatty sunt foarte numeroase şi variate. Numai aproximativ o sutime dintre exponate pot fi expuse o dată. Beatty a adunat obiecte preţioase şi rare din epoci şi culturi diferite, care acoperă mii de ani de istorie şi care aparţin Europei medievale şi renascentiste, precum şi multor ţări asiatice şi africane. De exemplu, colecţia sa japoneză de gravuri fine în lemn este considerată una dintre cele mai valoroase din lume.

Într-un contrast izbitor cu operele artistice este o colecţie interesantă de peste o sută de tăbliţe de lut cu scriere cuneiformă, provenind din Babilonul şi Sumerul antic. Locuitorii de acum 4 000 de ani ai Mesopotamiei scriau diverse amănunte din viaţa lor pe tăbliţe umede de lut, pe care apoi le ardeau. Multe dintre aceste tăbliţe s-au păstrat până în zilele noastre, depunând o mărturie clară cu privire la vechimea scrisului.

Fascinat de cărţi

Se pare că Beatty a fost atras de măiestria cu care erau realizate cărţile de lux. El a colecţionat mii de cărţi religioase şi laice, între care câteva exemplare bogat ornamentate ale Coranului. Unul dintre biografi spune că Beatty a fost „captivat de proporţiile matematice ale literelor arabe . . ., iar ochiul său a fost atras de caligrafia aleasă de pe foiţele de aur, de argint şi din alte minerale cu o cromatică vie“.

Jadul l-a fascinat pe Beatty la fel de mult ca pe împăraţii chinezi de odinioară, care considerau jadul de calitate cel mai preţios mineral, mai scump chiar şi decât aurul. Aceşti monarhi le-au încredinţat unor meşteri iscusiţi sarcina de a tăia blocurile de jad în foiţe subţiri şi netede. Apoi, artişti talentaţi au acoperit paginile de jad cu litere elegante şi cu desene cu incrustaţii aurite, realizând astfel unele dintre cele mai spectaculoase cărţi din lume. Această colecţie este cunoscută pe toate continentele.

Manuscrise biblice foarte valoroase

Pentru iubitorii Bibliei, cele mai mari comori ale lui Beatty sunt manuscrisele biblice antice şi medievale ce alcătuiesc o vastă colecţie. Aceste manuscrise frumos ornamentate reflectă truda şi măiestria scribilor care le-au copiat cu mâna. Cărţile tipărite sunt o mărturie a talentului şi a îndemânării primilor  tipografi şi legători. De exemplu, Biblia Latina a fost tipărită în 1479 la Nürnberg de către Anton Koberger, care a trăit cam în aceeaşi perioadă cu Johannes Gutenberg şi a fost cunoscut drept „unul dintre cei mai de seamă şi mai întreprinzători tipografi din perioada de început a tiparului“.

Un exponat de excepţie din Biblioteca Chester Beatty este un manuscris pe pergament de la începutul secolului al IV-lea, realizat de Efrem, un învăţat sirian. În acest manuscris, Efrem citează de mai multe ori dintr-o lucrare din secolul al II-lea, numită Diatessaron. Autorul ei, Taţian, a prezentat cele patru Evanghelii despre viaţa lui Isus Cristos într-o singură naraţiune continuă. Scriitori de mai târziu fac referiri la Diatessaron, din care însă nu s-a păstrat nici un exemplar. Unii erudiţi din secolul al XIX-lea chiar au pus la îndoială existenţa acestei lucrări. Dar, în 1956, Beatty a descoperit comentariul lui Efrem asupra Diatessaronului redactat de Taţian — o descoperire care s-a adăugat la dovezile deja existente ce susţin autenticitatea textului biblic.

O colecţie unică de manuscrise pe papirus

Beatty a colecţionat şi un număr uriaş de manuscrise pe papirus, atât religioase, cât şi laice. Peste 50 de codexuri pe papirus datează dinaintea secolului al IV-lea e.n. Unele dintre ele au fost salvate din mormane de papirusuri — practic, din grămezi de maculatură — care, de secole, zăceau nedescoperite în deşertul Egiptului. Când au fost vândute, multe dintre documentele pe papirus erau incomplete. Negustorii aduceau cutii de carton pline cu bucăţi, mari şi mici, de papirus. „Cei interesaţi să le cumpere băgau mâna în cutie şi scoteau fragmentul cel mai mare, ce cuprindea o bună parte din textul scrierii“, spune Charles Horton, custodele Colecţiilor Occidentale ale Bibliotecii Chester Beatty.

„Cea mai senzaţională descoperire“ a lui Beatty, cum o numeşte Horton, este o preţioasă colecţie de codexuri biblice care „cuprind unele dintre cele mai vechi copii cunoscute ale Vechiului şi Noului Testament creştin“. Negustorii, care le cunoşteau valoarea, ar fi putut să le rupă în mai multe bucăţi pentru a le vinde profitabil mai multor cumpărători. Totuşi, Beatty a reuşit să cumpere cea mai mare parte dintre acestea. Dar care este valoarea reală a acestor codexuri? Sir Frederic Kenyon spune că ele reprezintă „în mod incontestabil cea mai importantă“ descoperire după 1844, când Tischendorf a descoperit Codex Sinaiticus.

Aceste codexuri datează din perioada cuprinsă între secolele al II-lea şi al IV-lea e.n. Printre cărţile din Scripturile ebraice ale Septuagintei se numără două copii ale Genezei. Valoarea acestora este cu totul specială, spune Kenyon, „deoarece cartea [Genezei] lipseşte aproape în întregime din Vaticanus şi din Sinaiticus“, manuscrise pe pergament din secolul al IV-lea. Trei codexuri conţin cărţi din Scripturile greceşti creştine. Primul cuprinde o bună parte din cele patru Evanghelii şi din cartea Faptele. Cel de-al doilea codex, conţinând file procurate mai târziu de Beatty, este o copie aproape integrală a scrisorilor apostolului Pavel, între care se află şi epistola către Evrei. Al treilea codex conţine aproape o treime din cartea Revelaţia. Kenyon spune că aceste papirusuri „ne-au întărit prin dovezi cât se poate de concludente încrederea — deja foarte puternică  — în textul Noului Testament aşa cum a ajuns el până la noi“.

Papirusurile biblice din colecţia Chester Beatty sunt o dovadă că de timpuriu, probabil înainte de sfârşitul secolului I, creştinii au început să întrebuinţeze codexul, sau cartea cu pagini, în locul sulurilor voluminoase şi greu de mânuit. Aceste papirusuri ne mai arată că deseori copiştii refoloseau foile vechi de papirus pentru că nu aveau suficiente materiale pe care să scrie. De exemplu, un manuscris în limba coptă cuprinzând un fragment din Evanghelia lui Ioan este scris „pe ceea ce pare a fi un caiet cu calcule matematice greceşti al unui elev“.

Chiar dacă nu ies cu nimic în evidenţă, aceste documente pe papirus sunt foarte valoroase. Ele fac în mod direct legătura cu începuturile creştinismului. „Aici puteţi vedea cu propriii ochi ce fel de cărţi se foloseau la început în câteva dintre primele comunităţi de creştini — cărţi la care aceştia ţineau foarte mult“, spune Charles Horton (Proverbele 2:4, 5). Dacă veţi avea vreodată ocazia să vedeţi o parte din comorile de la Biblioteca Chester Beatty, nu veţi fi dezamăgiţi.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

Gravură japoneză în lemn, de Katsushika Hokusai

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

„Biblia Latina“ a fost una dintre primele exemplare tipărite ale Bibliei

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Comentariul lui Efrem asupra „Diatessaronului“ lui Taţian a confirmat o dată în plus autenticitatea Bibliei

[Legenda fotografiei de la pagina 31]

Chester Beatty P45, unul dintre cele mai vechi codexuri din lume, conţine într-un singur volum o bună parte din cele patru Evanghelii şi din cartea Faptele

[Provenienţa fotografiei de la pagina 29]

Reproducere realizată prin amabilitatea Bibliotecii Chester Beatty din Dublin

[Provenienţa fotografiei de la pagina 31]

Toate imaginile au fost reproduse prin amabilitatea Bibliotecii Chester Beatty din Dublin