În căutarea fericirii

ÎNTR-UN sondaj de opinie făcut cu câţiva ani în urmă în Franţa, Germania, Marea Britanie şi Statele Unite, oamenii au fost întrebaţi: „Ce anume vă face fericiţi?“ Dintre cei intervievaţi, 89% au menţionat sănătatea; 79%, o căsnicie reuşită sau o relaţie de prietenie adevărată; 62%, bucuria de a fi părinte; iar 51%, o carieră de succes. Şi chiar dacă se spune că banii nu aduc fericirea, 47% dintre cei chestionaţi au fost convinşi că banii îi pot face fericiţi. Dar ce arată faptele?

Mai întâi să vorbim despre presupusa legătură dintre bani şi fericire. Un interviu realizat cu cei mai bogaţi 100 de oameni din Statele Unite a arătat că aceştia nu erau mai fericiţi decât alţii. În plus, deşi în ultimii treizeci de ani majoritatea americanilor aproape că şi-au dublat averile, ei nu sunt mai fericiţi decât înainte, după cum au constatat specialiştii în sănătate mintală. Dimpotrivă, într-un studiu se spune că: „În aceeaşi perioadă, rata cazurilor de depresie a crescut într-un ritm alarmant. Numărul sinuciderilor în rândul adolescenţilor s-a triplat, iar cel al divorţurilor s-a dublat“. Analizând legătura dintre bani şi fericire, cercetători din aproape 50 de ţări au ajuns la concluzia că fericirea nu poate fi cumpărată cu bani.

Să vedem în continuare în ce măsură contribuie la fericire sănătatea, un mariaj reuşit sau o carieră de succes. Dacă aceşti factori sunt indispensabili pentru fericire, ce se poate spune despre milioanele de oameni cu o sănătate şubredă şi despre cei ce n-au o căsnicie reuşită? Ce se poate spune despre cuplurile fără copii şi despre bărbaţii şi femeile fără o carieră strălucită? Sunt ei oare condamnaţi la nefericire? Dar dacă ar interveni o schimbare, ce s-ar întâmpla cu aşa-zisa fericire a celor ce în prezent sunt sănătoşi şi au o căsnicie reuşită?

Căutăm unde trebuie?

Toţi oamenii vor să fie fericiţi. Şi aceasta n-ar trebui să ne mire deloc deoarece Creatorul omului e descris ca fiind ‘fericitul Dumnezeu’, iar omul a fost creat după asemănarea Sa (1 Timotei 1:11; Geneza 1:26, 27). Prin urmare, stă în firea omului să caute fericirea. Totuşi, mulţi sunt de părere că fericirea e ca nisipul: îţi scapă printre degete.

 S-ar putea oare ca, în dorinţa de a găsi fericirea, unii să o caute cu prea multă înverşunare? Eric Hoffer, specialist în filozofie socială, a spus: „Căutarea fericirii este una dintre principalele cauze ale nefericirii“. Afirmaţia sa este cu siguranţă adevărată dacă vom căuta fericirea acolo unde nu trebuie. În cazul acesta, n-am fi decât dezamăgiţi şi frustraţi. Strădania de a ne îmbogăţi, dorinţa de faimă, lupta pentru succes în domeniul politic, social sau economic ori pur şi simplu plăcerea de a trăi pentru sine şi de a ne satisface imediat dorinţele nu ne va face fericiţi. Nu e de mirare că unii şi-au însuşit concepţia unei autoare care a spus cu ironie: „Ne-am putea bucura mai mult de viaţă dacă n-am mai căuta fericirea cu atâta încăpăţânare!“

De remarcat că sondajul menţionat la începutul acestui articol a mai arătat că 4 din 10 persoane consideră că fericirea rezultă din a le face bine altora şi a-i ajuta. Iar o persoană din patru a declarat că religia şi credinţa contribuie într-o mare măsură la fericirea lor. Desigur, e necesară o analiză mai atentă pentru a vedea de ce anume avem nevoie pentru a fi cu adevărat fericiţi. Articolul următor va aborda acest subiect.

[Legenda fotografiilor de la pagina 3]

Mulţi cred că banii, o viaţă de familie reuşită sau o carieră de succes constituie secretul fericirii. Sunteţi de aceeaşi părere?