Să ne însuşim concepţia lui Cristos despre ce înseamnă a fi „mare“

„Oricine vrea să devină mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru.“ — Matei 20:26.

1. Arătaţi ce înseamnă în opinia lumii a fi „mare“.

LÂNGĂ anticul oraş egiptean Teba (azi Karnak), la circa 500 km sud de Cairo, se află o statuie de 18 metri înălţime a faraonului Amenhotep III. Când te uiţi la această statuie uriaşă, te simţi efectiv mic şi neînsemnat. Monumentul, ridicat fără îndoială cu scopul de a-i încuraja pe oameni să-şi venereze conducătorul, reflectă concepţia lumii despre ce înseamnă să fii „mare“: să pari cât mai important cu putinţă şi să-i faci pe alţii să se simtă neînsemnaţi.

2. Ce exemplu le-a dat Isus continuatorilor săi, şi ce întrebări trebuie să ne punem?

2 Să comparăm acest punct de vedere cu cel predat de Isus Cristos. Deşi era ‘Domnul şi Învăţătorul’ continuatorilor săi, Isus i-a învăţat că a fi cu adevărat mare înseamnă a le sluji altora. În  ultima zi a vieţii sale pământeşti, Isus a demonstrat ceea ce a predat spălându-le discipolilor picioarele. O adevărată dovadă de umilinţă (Ioan 13:4, 5, 14)! Ce preferaţi: să slujiţi sau să vi se slujească? Vă stimulează exemplul lui Cristos să fiţi la fel de umili ca el? Să analizăm prin contrast concepţia lui Cristos şi cea a lumii despre ce înseamnă a fi „mare“.

Să respingem concepţia lumii despre ce înseamnă a fi „mare“

3. Ce exemple biblice arată sfârşitul trist al celor care tânjesc după glorie de la oameni?

3 În Biblie există multe exemple care arată că punctul de vedere al lumii cu privire la ce înseamnă a fi „mare“ duce la dezastru. Să ne gândim la Haman, care ocupa o poziţie înaltă la curtea regelui Persiei în zilele Esterei şi ale lui Mardoheu. Întrucât tânjea după glorie, Haman şi-a atras umilirea şi moartea (Estera 3:5; 6:10–12; 7:9, 10). Şi ce putem spune despre orgoliosul rege Nebucadneţar, care a fost lovit de nebunie tocmai când se afla în culmea gloriei? Concepţia sa deformată despre ce înseamnă a fi „mare“ reiese din următoarele cuvinte: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca reşedinţă împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?“ (Daniel 4:30). Să ne gândim şi la mândrul rege Irod Agripa I, care a acceptat să i se acorde o glorie nemeritată în loc să-i dea glorie lui Dumnezeu. El a fost „mâncat de viermi şi s-a stins din viaţă“ (Faptele 12:21–23). Întrucât nu au înţeles concepţia lui Iehova despre ce înseamnă a fi „mare“, toţi aceşti oameni au suferit o cădere umilitoare.

4. Cine se află în spatele spiritului de mândrie al lumii?

4 E firesc să dorim să ne folosim viaţa într-un mod care să ne aducă onoare şi respect. Însă Diavolul exploatează această dorinţă încurajând un spirit de mândrie, care este o reflectare a propriilor lui ambiţii (Matei 4:8, 9). Să nu uităm niciodată că el este „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ şi că e hotărât să-şi promoveze modul de gândire aici, pe pământ (2 Corinteni 4:4; Efeseni 2:2; Revelaţia 12:9). Ştiind cine este sursa acestei mentalităţi, creştinii evită concepţia lumii despre ce înseamnă a fi „mare“.

5. Sunt faima, bogăţia sau realizarea în această lume garanţia unei vieţi pline de satisfacţii? Explicaţi.

5 O idee promovată de Diavol este că un nume mare în această lume, laudele din partea oamenilor şi banii aduc automat fericirea. Dar aşa să fie oare? Ne garantează faima, bogăţia sau realizarea în această lume o viaţă plină de satisfacţii? Biblia ne avertizează să nu ne lăsăm înşelaţi de un asemenea mod de gândire. Înţeleptul rege Solomon a scris: „Am mai văzut că orice muncă şi orice îndemânare la lucru îşi au temeiul în invidia omului faţă de aproapele său. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt“ (Eclesiastul 4:4). Mulţi oameni care au avut ca obiectiv în viaţă să se realizeze în această lume pot confirma că avertismentul Bibliei este justificat. Iată ce a spus, de pildă, o persoană care a lucrat la proiectarea, construirea şi testarea navetei spaţiale cu care omul a ajuns pe lună: „Am muncit din greu şi am devenit competent în munca mea. Însă asta nu m-a ajutat deloc să găsesc fericire durabilă  şi pacea minţii“. Concepţia lumii despre ce înseamnă a fi „mare“, fie că este vorba de afaceri, sport sau divertismente, nu garantează satisfacţii durabile.

Un om devine „mare“ printr-un serviciu motivat de iubire

6. Ce anume arată că Iacov şi Ioan au avut o concepţie greşită despre ce înseamnă a fi „mare“?

6 Un eveniment din timpul vieţii lui Isus ne ajută să înţelegem ce înseamnă a fi cu adevărat „mare“. Isus şi discipolii mergeau la Ierusalim pentru a sărbători Paştele din anul 33 e.n. Pe drum, doi veri ai lui Isus, Iacov şi Ioan, au arătat că aveau o concepţie greşită despre ce înseamnă a fi „mare“. Prin intermediul mamei lor, ei l-au rugat pe Isus: ‘Spune ca noi să stăm unul la dreapta ta şi unul la stânga ta, în regatul tău’ (Matei 20:21). Pentru evrei, a sta la dreapta sau la stânga unui om de vază era o mare onoare (1 Împăraţi 2:19). Iacov şi Ioan au încercat cu ambiţie să pună mâna pe cele mai bune locuri. Ei au pretins aceste poziţii de autoritate. Isus şi-a dat seama ce era în mintea lor şi a profitat de ocazie ca să le corecteze concepţia greşită despre cine este „mare“.

7. Potrivit cuvintelor lui Isus, cum poate un creştin să fie cu adevărat „mare“?

7 Isus ştia că în această lume mândră este considerat „mare“ cel care stăpâneşte peste alţii, care dă ordine şi căruia, la o simplă bătaie din palme, i se îndeplineşte orice capriciu. Dar printre continuatorii lui Isus, cu adevărat „mare“ este cel ce le slujeşte cu umilinţă altora. Isus a spus: „Oricine vrea să devină mare printre voi trebuie să fie slujitorul vostru, şi oricine vrea să fie primul printre voi trebuie să fie sclavul vostru“. — Matei 20:26, 27.

8. Ce înseamnă a fi ministru, şi ce întrebări ne-am putea pune?

8 Cuvântul grecesc tradus „ministru“ în Biblie se referă la cineva care se străduieşte mereu să slujească. Isus i-a învăţat pe discipoli o lecţie importantă: A fi „mare“ nu înseamnă a le da ordine oamenilor, ci a le sluji din iubire. Să ne întrebăm: Cum aş fi reacţionat dacă aş fi fost în locul lui Iacov şi al lui Ioan? Aş fi înţeles că a fi cu adevărat „mare“ înseamnă a le sluji altora având ca motivaţie iubirea? — 1 Corinteni 13:3.

9. Ce exemplu ne-a lăsat Isus prin atitudinea sa faţă de oameni?

9 Criteriile după care cineva este considerat „mare“ în lume nu coincid cu criteriile stabilite  de Cristos. Isus le-a arătat clar acest lucru discipolilor săi. El nu a avut niciodată un aer de superioritate faţă de cei cărora le-a slujit, nici nu i-a făcut să se simtă inferiori. Tot felul de oameni — bărbaţi, femei şi copii, bogaţi, săraci, oameni influenţi, dar şi păcătoşi notorii — se simţeau bine în compania sa (Marcu 10:13–16; Luca 7:37–50). Adesea, oamenii nu au răbdare cu cei ce manifestă anumite slăbiciuni. Dar Isus nu a fost aşa. Chiar dacă uneori discipolii săi au acţionat nechibzuit ori s-au certat, el i-a învăţat cu răbdare, dovedind că avea într-adevăr un temperament blând şi că era cu adevărat umil. — Zaharia 9:9; Matei 11:29; Luca 22:24–27.

10. Cum a arătat Isus de-a lungul vieţii sale pământeşti că le-a slujit cu altruism altora?

10 Din exemplul de altruism dat de Isus, cel mai remarcabil Fiu al lui Dumnezeu, învăţăm ce înseamnă a fi cu adevărat mare. Isus nu a venit pe pământ ca să fie slujit, ci ca să le slujească altora, vindecând „diferite boli“ şi eliberându-i pe oameni de sub influenţa demonilor. Chiar dacă şi el obosea şi avea nevoie de odihnă, Isus a pus întotdeauna necesităţile altora mai presus de propriile-i necesităţi, străduindu-se să aducă mângâiere (Marcu 1:32–34; 6:30–34; Ioan 11:11, 17, 33). Iubirea l-a îndemnat să-i ajute pe oameni pe plan spiritual, mergând sute de kilometri pe drumuri pline de praf ca să predice vestea bună despre Regat (Marcu 1:38, 39). Nu încape îndoială că Isus a privit cu multă seriozitate faptul de a le sluji altora!

Să imităm umilinţa lui Cristos

11. Ce calităţi se aşteaptă din partea fraţilor numiţi supraveghetori în congregaţie?

11 La sfârşitul secolului al XIX-lea, când au fost aleşi fraţi care să slujească în calitate de reprezentanţi itineranţi pentru a satisface necesităţile poporului lui Dumnezeu, s-a arătat clar ce spirit trebuie să cultive supraveghetorii creştini. Potrivit revistei Turnul de veghe al Sionului din 1 septembrie 1894, se căutau bărbaţi „smeriţi — care să nu se îngâmfe . . ., [oameni] cu o minte umilă, care să predice despre Cristos, nu despre ei înşişi — care să nu-şi etaleze propriile cunoştinţe, ci să expună Cuvântul său aşa cum este — simplu şi plin de forţă“. Este evident deci că adevăraţii creştini nu trebuie să alerge după poziţii de răspundere pentru a-şi satisface propriile ambiţii ori pentru a dobândi faimă, putere sau pentru a stăpâni asupra altora. Un supraveghetor umil nu uită niciodată că responsabilităţile sale constituie „o lucrare excelentă“ şi nicidecum o poziţie înaltă care să-i aducă glorie (1 Timotei 3:1, 2). Bătrânii şi slujitorii ministeriali trebuie să facă tot ce le stă în putinţă să le slujească altora cu umilinţă şi să fie în fruntea serviciului sacru, dând astfel un exemplu demn de imitat.  1 Corinteni 9:19; Galateni 5:13; 2 Timotei 4:5.

12. Ce întrebări şi-ar putea pune cei care aspiră la privilegii în congregaţie?

12 Orice frate care aspiră la privilegii ar trebui să se întrebe: Vreau să le slujesc altora sau îmi doresc să fiu slujit? Sunt dispus să fac lucrări folositoare care nu vor fi observate imediat? De exemplu, un tânăr ar putea fi dornic să ţină cuvântări în congregaţie, dar ar putea ezita când e vorba să-i ajute pe fraţii în vârstă. Poate că lui îi place să fie în compania fraţilor cu răspundere din congregaţie, dar are reţineri în ce priveşte participarea la predicare. El ar trebui să se întrebe: Mă interesează în primul rând acele aspecte ale serviciului lui Dumnezeu care îmi aduc recunoaştere şi laude? Îmi doresc să fiu remarcat de ceilalţi? Dacă vrem să primim glorie de la oameni este evident că nu urmăm exemplul lui Cristos. — Ioan 5:41.

13. a) Cum îi poate influenţa pe alţii exemplul de umilinţă al unui supraveghetor? b) De ce se poate spune că a fi umili nu este ceva facultativ pentru creştini?

13 Dacă ne străduim să imităm umilinţa lui Cristos, vom dori să le slujim altora. Să ne gândim, de pildă, la un supraveghetor de zonă care analiza activitatea unei filiale a Martorilor lui Iehova. Deşi avea un program foarte încărcat şi multe responsabilităţi, acest supraveghetor s-a oprit să-l ajute pe un frate tânăr care se chinuia să regleze o maşină de broşat. „Nu mi-a venit să cred“, îşi aminteşte fratele. „El mi-a spus că lucrase la Betel la acelaşi tip de maşină când era tânăr şi că ştia cât de greu e să o reglezi. Apoi a stat ceva timp să lucreze alături de mine, deşi avea multe alte lucruri importante de făcut. Asta m-a impresionat foarte mult.“ Acest frate este în prezent supraveghetor la o filială a Martorilor lui Iehova; el are încă viu în minte acel gest de umilinţă. Să nu ne considerăm niciodată prea importanţi ca să îndeplinim nişte sarcini umile. Dimpotrivă, să ne încingem cu „umilinţă a minţii“. Acest lucru nu este facultativ. E un aspect al ‘noii personalităţi’ cu care creştinul trebuie să se îmbrace. — Filipeni 2:3; Coloseni 3:10, 12; Romani 12:16.

Cum să ne însuşim concepţia lui Cristos despre cine este „mare“

14. Cum ne poate ajuta meditarea la relaţiile noastre cu Dumnezeu şi cu semenii să ne însuşim concepţia corectă despre ce înseamnă a fi „mare“?

14 Cum putem dobândi concepţia corectă despre ce înseamnă a fi „mare“? O modalitate este să medităm la relaţiile noastre cu Iehova Dumnezeu. Măreţia, puterea şi înţelepciunea sa îl înalţă cu mult deasupra oamenilor, care sunt neînsemnaţi (Isaia 40:22). Putem cultiva umilinţa minţii şi dacă medităm la relaţiile cu semenii noştri. De exemplu, probabil că suntem mai buni decât alţii în anumite domenii, dar poate că ei excelează în aspecte mult mai importante ale vieţii. Sau poate că fraţii noştri creştini au anumite calităţi care nouă ne lipsesc. De fapt, mulţi dintre cei ce sunt preţioşi în ochii lui Dumnezeu nu prea ies în evidenţă deoarece sunt umili. — Proverbele 3:34; Iacov 4:6.

15. În ce fel este integritatea poporului lui Dumnezeu o dovadă că nimeni nu are motive să se simtă superior altora?

15 Modul în care au acţionat Martorii lui Iehova când au trecut prin încercări datorită credinţei constituie o dovadă elocventă în acest sens. În multe cazuri, cei ce şi-au păstrat integritatea faţă de Dumnezeu în încercări cumplite au fost tocmai aceia pe care lumea îi  considera probabil oameni simpli. Meditând la astfel de exemple putem rămâne umili şi putem învăţa ‘să nu gândim despre noi mai mult decât trebuie să gândim’. — Romani 12:3. *

16. Cum pot toţi membrii congregaţiei să fie cu adevărat mari imitând exemplul lăsat de Isus?

16 Toţi creştinii, tineri şi vârstnici deopotrivă, trebuie să se străduiască să-şi însuşească concepţia lui Cristos despre ce înseamnă a fi „mare“. În congregaţie trebuie îndeplinite diverse însărcinări. Dacă suntem rugaţi să facem unele lucruri care par umile, să nu refuzăm niciodată (1 Samuel 25:41; 2 Împăraţi 3:11). Părinţi, vă încurajaţi copiii să îndeplinească cu bucurie orice însărcinare primită, fie la Sala Regatului, fie la congrese? Vă văd ei îndeplinind unele sarcini umile? Un frate, care slujeşte în prezent la sediul mondial al Martorilor lui Iehova, păstrează viu în minte exemplul părinţilor săi. El spune: „Din modul în care făceau curăţenie la Sala Regatului sau la locul de congres am înţeles că pentru ei aceasta era o activitate importantă. De multe ori ei se ofereau să îndeplinească unele sarcini în folosul congregaţiei sau al fraţilor, indiferent cât de neînsemnate păreau ele. Atitudinea lor m-a ajutat să accept cu bucurie orice însărcinare pe care am primit-o la Betel“.

17. Cum pot fi femeile umile o binecuvântare pentru congregaţie?

17 În ce priveşte faptul de a pune interesele altora înaintea propriilor interese, Estera, care a devenit regina Imperiului Persan în secolul al V-lea î.e.n., este un exemplu excelent. Deşi locuia într-un palat, ea a fost dispusă să-şi pună viaţa în pericol pentru poporul lui Dumnezeu, acţionând în armonie cu voinţa Sa (Estera 1:5, 6; 4:14–16). Indiferent de situaţia lor economică, femeile creştine de azi pot manifesta un spirit asemănător cu cel al Esterei încurajându-i pe cei deprimaţi, vizitându-i pe bolnavi, participând la lucrarea de predicare şi colaborând cu bătrânii. Ce binecuvântare sunt pentru congregaţie aceste surori umile!

De ce binecuvântări vom avea parte

18. De ce foloase avem parte dacă ne însuşim concepţia lui Cristos despre ce înseamnă a fi „mare“?

18 Dacă ne însuşim concepţia lui Cristos despre ce înseamnă a fi „mare“ vom avea parte de multe binecuvântări. Slujindu-le altora cu altruism vom simţi bucurie şi noi, şi ei (Faptele 20:35). Dacă lucrăm din greu şi cu bucurie spre binele fraţilor, vom fi îndrăgiţi de ei (Faptele 20:37). Lucru şi mai important, Iehova consideră binele pe care îl facem colaboratorilor noştri creştini o plăcută jertfă de laudă adusă lui. — Filipeni 2:17.

19. Care trebuie să ne fie hotărârea?

19 Fiecare dintre noi trebuie să-şi examineze inima şi să se întrebe: „Mă voi mulţumi doar să vorbesc despre cât de important e să ne însuşim concepţia lui Cristos despre ce înseamnă a fi «mare» sau voi depune eforturi să-mi însuşesc această concepţie?“ Modul în care îi priveşte Iehova pe cei îngâmfaţi este cât se poate de clar (Proverbele 16:5; 1 Petru 5:5). Fie ca prin acţiunile noastre să arătăm că ne-am însuşit cu bucurie punctul de vedere al lui Cristos despre ce înseamnă a fi „mare“ — în congregaţie, în viaţa de familie şi în relaţiile cu semenii în general. Să facem deci toate lucrurile spre gloria şi lauda lui Dumnezeu! — 1 Corinteni 10:31.

[Notă de subsol]

^ par. 15 Pentru exemple, vezi Turnul de veghe din 1 septembrie 1993, paginile 27–31.

Puteţi să explicaţi?

• De ce trebuie să respingem concepţia lumii despre ce înseamnă a fi „mare“?

• Potrivit concepţiei lui Isus, cine este cu adevărat „mare“?

• Cum pot supraveghetorii să imite umilinţa lui Cristos?

• Ce anume ne poate ajuta să ne însuşim concepţia lui Cristos despre ce înseamnă a fi „mare“?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 17]

Cine este „mare“, potrivit concepţiei lui Cristos?

Cel care vrea să fie slujit sau cel care vrea să slujească?

Cel căruia îi place să fie în centrul atenţiei sau cel care acceptă însărcinări umile?

Cel care îşi acordă sieşi onoare sau cel care îi onorează pe alţii?

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

O statuie colosală a faraonului Amenhotep III

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Ştiţi ce a dus la căderea lui Haman?

[Legenda fotografiilor de la pagina 16]

Căutaţi ocazii de a le sluji altora?