Întrebări de la cititori

Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele adresate discipolilor săi: „Am început să-l văd pe Satan căzut deja ca un fulger din cer“?

Isus tocmai alesese 70 de discipoli şi îi trimisese „doi câte doi înaintea lui, în fiecare oraş şi în fiecare loc în care avea să meargă el însuşi“. Cei 70 s-au întors bucuroşi de succesul misiunii lor. „Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi când folosim numele tău“, au spus ei. Atunci, Isus a zis: „Am început să-l văd pe Satan căzut deja ca un fulger din cer“. — Luca 10:1, 17, 18.

La prima vedere ar putea părea că Isus s-a referit la un eveniment care avusese deja loc. Totuşi, la 60 de ani după ce Isus a făcut această afirmaţie, vârstnicul apostol Ioan a folosit cuvinte asemănătoare când a scris: „A fost azvârlit jos balaurul cel mare, şarpele originar, cel numit Diavol şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit; el a fost azvârlit jos, la pământ, iar îngerii lui au fost azvârliţi cu el“. — Revelaţia 12:9.

Când Ioan a aşternut în scris cuvintele din Revelaţia, Satan se afla încă în cer. De unde ştim aceasta? Revelaţia este o carte de profeţii, nu o consemnare istorică (Revelaţia 1:1). Prin urmare, putem spune că în zilele lui Ioan, Satan nu fusese încă aruncat pe pământ. De fapt, dovezile arată că acest lucru nu s-a întâmplat decât la scurt timp după ce Isus a devenit rege al Regatului lui Dumnezeu în 1914. *Revelaţia 12:1–10.

Atunci de ce a vorbit Isus despre expulzarea lui Satan din cer ca despre un eveniment care s-a petrecut deja? Unii biblişti consideră că Isus îşi mustra discipolii, deoarece manifestaseră o mândrie nepotrivită. Din punctul lor de vedere, Isus a vrut să spună de fapt: Deşi i-aţi învins pe demoni, nu vă umflaţi de mândrie. Satan a devenit mândru, ceea ce a dus la căderea lui fulgerătoare.

Nu putem fi categorici în această chestiune. Însă e mult mai probabil ca Isus să se fi bucurat împreună cu discipolii săi şi să se fi referit la viitorul sfârşit al lui Satan. Isus ştia mai bine decât oricare discipol câtă răutate şi duşmănie există în Diavol. Şi cât de bucuros trebuie să fi fost el când a auzit că demonii cei puternici erau supuşi discipolilor săi, nişte oameni imperfecţi! Această supunere a demonilor era doar o anticipare a unui eveniment viitor când Isus, în calitate de arhanghel Mihail, avea să poarte un război cu Satan şi să-l arunce din cer pe pământ.

Când a spus că l-a văzut pe Satan căzut deja din cer, Isus a vrut, fără îndoială, să sublinieze că aruncarea Diavolului e sigură. De fapt, şi alte profeţii vorbesc despre evenimente viitoare folosind timpul trecut. De exemplu, să remarcăm folosirea atât a timpului trecut, cât şi a timpului viitor în profeţia despre Mesia consemnată la Isaia 52:13–53:12. În mod asemănător, Isus şi-a exprimat convingerea că Satan va fi aruncat din cer conform scopului Tatălui Său. De asemenea, el era sigur că, la timpul stabilit de Dumnezeu, Satan şi demonii săi vor fi aruncaţi în abis, urmând să fie distruşi o dată pentru totdeauna. — Romani 16:20; Evrei 2:14; Revelaţia 20:1–3, 7–10.

[Notă de subsol]

^ par. 5 Vezi Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică, capitolul 10 şi Apocalipsul — grandiosul său apogeu este aproape!, capitolul 27, publicate de Martorii lui Iehova.