În căutarea unei guvernări bune

„Creşterea dependenţei interstatale a generat o serie de probleme mondiale pe care statele nu le mai pot rezolva singure. Numai prin cooperare internaţională putem face faţă pericolelor şi dificultăţilor tot mai mari cu care se confruntă omenirea.“ — Ghulam Umar, analist politic pakistanez.

LUMEA de azi e plină de contradicţii. În mijlocul opulenţei, mulţi trăiesc de pe o zi pe alta. Această generaţie cu acces tot mai mare la informaţie ar putea fi pe bună dreptate considerată cea mai instruită şi mai inteligentă de până acum. Totuşi, din ce în ce mai mulţi oameni îşi găsesc cu greu un loc de muncă stabil. Deşi se pare că există mai multă libertate decât în trecut, milioane de persoane trăiesc într-un climat de teamă şi nesiguranţă. Probabil că avem multe posibilităţi de alegere, dar corupţia şi încălcarea legii la toate nivelurile societăţii i-au dus pe mulţi la disperare.

Amploarea pe care au luat-o problemele omenirii depăşeşte cu mult capacitatea oricărei naţiuni, sau chiar a oricărui grup de naţiuni, de a le rezolva. De aceea, mulţi observatori au ajuns la concluzia că toate naţiunile trebuie să se unească sub un singur guvern pentru ca pacea şi securitatea lumii să devină realitate. Albert Einstein a susţinut cu mult timp în urmă această idee. În 1946, el a declarat: „Cred cu tărie că majoritatea popoarelor globului ar prefera să trăiască în pace şi siguranţă . . . Dorinţa de pace a omenirii nu poate fi realizată decât prin crearea unui guvern mondial“.

După cinci decenii, această necesitate vitală a rămas un deziderat. Enumerând problemele secolului al XXI-lea, un articol din cotidianul francez Le Monde afirmă: „E nevoie ca mai întâi să se pună bazele constituţionale, administrative şi juridice ale unui guvern internaţional capabil să intervină imediat, oriunde în lume, în caz de masacru interetnic. Iar apoi să se accepte ideea că Pământul este o singură ţară“. Cine sau ce anume poate transpune în fapte această aspiraţie, asigurând astfel un viitor paşnic omenirii?

Este ONU soluţia?

Mulţi şi-au pus speranţele de realizare a păcii mondiale în Organizaţia Naţiunilor Unite. Poate garanta ONU o guvernare capabilă să aducă lumii pace şi siguranţă veritabile? Cu siguranţă, nu ducem lipsă de discursuri politice însufleţitoare şi promiţătoare. De exemplu, în „Declaraţia de început de mileniu“ din 2000, Adunarea Generală a ONU a  adoptat următoarea rezoluţie: „Nu vom precupeţi nici un efort pentru a ne elibera popoarele de flagelul războiului intrastatal sau interstatal, care a secerat peste cinci milioane de vieţi în ultimul deceniu“. Această declaraţie, aclamată la ONU şi elogiată de oameni şi organizaţii din lumea întreagă, a primit Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2001. Cu ocazia decernării prestigiosului premiu, Comitetul norvegian a declarat că „singura cale viabilă de realizare a păcii mondiale şi a înţelegerii între popoare este ONU“.

Cu toate acestea, s-a dovedit ONU, organism fondat în 1945, capabil să înfăptuiască o pace mondială autentică şi permanentă? Nu, deoarece individualismul şi ambiţiile naţionaliste ale statelor membre au zădărnicit multe dintre eforturile lui. Impresia generală, exprimată de redactorul unui ziar, este că ONU „nu reprezintă decât un barometru al opiniei internaţionale“ şi că „agenda lui e plină de probleme dezbătute ani la rând, în cel mai bun caz cu rezultate infime“. Rămâne deci întrebarea: Va veni ziua când naţiunile vor fi cu adevărat unite?

Biblia dezvăluie că această unitate se va realiza în curând. Dar ce guvernare va putea să o înfăptuiască şi când va avea loc lucrul acesta? Pentru a afla răspunsurile, vă invităm să citiţi articolul următor.

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Einstein a susţinut ideea unui guvern mondial

[Provenienţa fotografiei]

Einstein: Fotografie de la Arhivele Naţionale ale SUA