Dumnezeu se interesează cu adevărat de tine!

E FIRESC să-l implorăm pe Dumnezeu să ne ajute când trecem printr-un necaz. Despre el se spune: „Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui, înţelepciunea Lui este fără margini“ (Psalmul 147:5). El este cel mai în măsură să ne ajute când avem probleme. În plus, Biblia ne invită să ‘ne vărsăm inimile înaintea Lui’ (Psalmul 62:8). Atunci de ce atât de mulţi oameni au impresia că Dumnezeu nu le răspunde la rugăciuni? Înseamnă aceasta că nu-i pasă de noi?

În loc să vă grăbiţi să-l învinuiţi pe Dumnezeu pentru orice aparentă indiferenţă, gândiţi-vă la vremea când eraţi copil. Dacă părinţii nu vă satisfăceau o dorinţă, le spuneaţi cumva că nu vă iubesc? Mulţi copii fac aşa. Dar, după ce aţi crescut, aţi înţeles că iubirea se manifestă în multe feluri şi că a-i satisface unui copil orice dorinţă nu e întotdeauna o dovadă de iubire.

În mod asemănător, dacă Iehova nu ne răspunde mereu la rugăciuni aşa cum ne-ar plăcea nouă, nu înseamnă că îi suntem indiferenţi. Adevărul este că Dumnezeu îşi arată interesul faţă de noi în multe feluri.

„Prin el avem viaţă“

În primul rând, datorită lui Dumnezeu „avem viaţă şi ne mişcăm şi existăm“ (Faptele 17:28). Chiar faptul că existăm este o dovadă a interesului său iubitor!

De asemenea, Iehova ne asigură lucrurile de care avem nevoie pentru a trăi. În acest sens citim: „El face să crească iarba pentru vite şi verdeţuri pentru nevoile omului, ca pământul să dea pâine“ (Psalmul 104:14). De fapt, Creatorul nostru ne oferă mai mult decât strictul necesar. El ne dă cu generozitate ‘ploi din cer şi timpuri roditoare, ne dă hrană din belşug şi ne umple inimile de bucurie’. — Faptele 14:17.

Cu toate acestea, unii se întreabă: „Dacă Dumnezeu ne iubeşte atât de mult, de ce ne lasă să suferim?“ Ştiţi de ce?

Este vinovat Dumnezeu?

Multe dintre suferinţele oamenilor sunt cauzate de ei înşişi. De exemplu, unele obiceiuri sunt extrem de periculoase. Totuşi, oamenii practică imoralitatea sexuală, consumă alcool în exces, se droghează, fumează, practică sporturi extreme, au mania vitezei ş.a.m.d. Cine este vinovat de consecinţele dureroase ale unor asemenea practici riscante? Dumnezeu sau omul nechibzuit? În Biblie se spune: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Fiindcă ce seamănă omul, aceea va şi secera“. — Galateni 6:7.

În plus, deseori oamenii îşi fac rău unii altora. Când o naţiune declară război alteia, nu trebuie învinuit Dumnezeu de suferinţa oamenilor nevinovaţi. Când un delincvent îi face rău semenului său, e responsabil Dumnezeu de rănirea sau de uciderea victimei? Nicidecum! Când un dictator îi oprimă, îi torturează sau îi ucide pe cei aflaţi sub stăpânirea lui, să-l învinuim tot pe Dumnezeu? Ar fi ilogic. — Eclesiastul 8:9.

Dar ce putem spune despre milioanele de oameni care trăiesc într-o sărăcie lucie sau n-au ce mânca? Are Dumnezeu vreo vină în toate acestea? Nicidecum. Planeta noastră produce hrană mai mult decât suficientă pentru toţi locuitorii ei (Psalmii 10:2, 3; 145:16). Foametea şi sărăcia se datorează distribuirii inechitabile  a bogatelor resurse primite de la Dumnezeu. Iar egoismul oamenilor face imposibilă rezolvarea acestei probleme.

Principala cauză

Este vinovat Dumnezeu că oamenii se îmbolnăvesc şi mor de bătrâneţe? Aţi fi surprins să aflaţi că el nu este vinovat nici măcar de aceasta? Dumnezeu nu ne-a creat ca să îmbătrânim şi să murim.

Când i-a aşezat pe primii oameni în Eden, Iehova le-a oferit perspectiva vieţii veşnice într-un paradis terestru. Totuşi, voinţa sa expresă era ca pământul să fie populat cu oameni care îşi preţuiau moştenirea. De aceea, viaţa veşnică era condiţionată — Adam şi Eva puteau să locuiască în Paradis doar dacă ascultau de Creatorul lor iubitor. — Geneza 2:17; 3:2, 3, 17–23.

Din nefericire însă, ei s-au răzvrătit. Eva a ales să asculte de Satan Diavolul. Acesta a minţit-o, spunându-i de fapt că Dumnezeu o privează de ceva bun. Astfel, ea a ales calea independenţei de Creator în încercarea de a fi „ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“. Adam i s-a alăturat, răzvrătindu-se şi el. — Geneza 3:5, 6.

Păcătuind în felul acesta, Adam şi Eva s-au dovedit nedemni de viaţa veşnică. Ei au suferit dezastruoasele urmări ale păcatului — şi-au pierdut treptat puterea şi vitalitatea şi, în cele din urmă, au murit (Geneza 5:5). Dar răzvrătirea lor a avut şi alte consecinţe, mult mai grave. Şi în prezent noi suferim consecinţele păcatului lui Adam şi al Evei. Apostolul Pavel a scris: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“ (Romani 5:12). Într-adevăr, din cauza răzvrătirii lui Adam şi a Evei, păcatul şi moartea s-au extins ca un cancer asupra întregii familii umane.

Cea mai vie dovadă a grijii lui Dumnezeu

Înseamnă aceasta că omenirea, creaţia lui Dumnezeu, a suferit un rău ireparabil? Nicidecum! Iată-ne ajunşi acum la cea mai puternică dovadă că Dumnezeu se interesează de noi. El a făcut un mare sacrificiu pentru a răscumpăra omenirea  din păcat şi moarte. Preţul de răscumpărare a fost viaţa perfectă a lui Isus, viaţă ce a fost dată de bunăvoie în folosul nostru (Romani 3:24). De aceea, apostolul Ioan a scris: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16). În urma acestei extraordinare dovezi de iubire, oamenii au redobândit perspectiva de a trăi veşnic. Pavel le-a scris creştinilor din Roma: „Printr-un singur act de justificare rezultatul pentru oameni de orice fel este că sunt declaraţi drepţi pentru viaţă“. — Romani 5:18.

Putem nutri convingerea că, la timpul stabilit de Dumnezeu, nu va mai exista suferinţă sau moarte pe planeta noastră. Dimpotrivă, atunci vor domni condiţiile descrise în cartea Revelaţia: „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi el va locui cu ei, şi ei vor fi popoarele sale. Şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“ (Revelaţia 21:3, 4). Poate vă gândiţi că n-o să apucaţi vremurile acelea. Cu toate acestea, aţi putea ajunge să le trăiţi. Chiar dacă aţi muri, Dumnezeu vă poate trezi la viaţă (Ioan 5:28, 29). Acesta este scopul său cu privire la noi şi aşa se va întâmpla. Cât de departe am fi de adevăr dacă am spune că lui Dumnezeu nu-i pasă de oameni!

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu“

Cât de încurajator este să ştim că Dumnezeu a luat deja primele măsuri pentru a rezolva definitiv problema suferinţei umane! Dar ce putem face în momentul de faţă? Ce putem face dacă ne moare cineva drag sau dacă ni se îmbolnăveşte grav copilul? Încă n-a sosit timpul ca Dumnezeu să înlăture boala şi moartea. Biblia arată că mai avem încă puţin de aşteptat până atunci. Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat fără sprijin. Discipolul Iacov a spus: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“ (Iacov 4:8). Da, Creatorul nostru ne invită să devenim prietenii săi. Iar cei ce se apropie de el simt întotdeauna sprijinul său, chiar şi în cele mai grele situaţii.

Cum ne putem apropia de Dumnezeu? Regele David a pus o întrebare asemănătoare acum aproape trei mii de ani: „DOAMNE . . . cine va locui pe muntele tău cel sfânt?“ (Psalmul 15:1). Răspunsul lui David la propria sa întrebare a fost: „Cel care umblă în neprihănire, cel care face ceea ce este drept şi spune adevărul din inimă. Acela nu defăimează cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă insultă asupra aproapelui său“ (Psalmul 15:2, 3). Cu alte cuvinte, Iehova îi primeşte pe cei ce urmează calea pe care Adam şi Eva au respins-o. El se apropie de cei ce înfăptuiesc voinţa sa. — Deuteronomul 6:24, 25; 1 Ioan 5:3.

Dar cum putem face voinţa lui Dumnezeu? Trebuie să învăţăm ce este „excelent şi plăcut înaintea Salvatorului nostru, Dumnezeu“, iar apoi să acţionăm ca atare (1 Timotei 2:3). Aceasta presupune să asimilăm cunoştinţă exactă din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia (Ioan 17:3; 2 Timotei 3:16, 17). Dar nu e suficientă o citire superficială a Bibliei. E nevoie să imităm exemplul evreilor din Bereea secolului I, care l-au auzit pe Pavel predicând. Despre ei, citim: „Aceştia . . . au primit cuvântul cu cea mai mare însufleţire, examinând cu grijă Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă aceste lucruri erau aşa“. — Faptele 17:11.

Acelaşi lucru e valabil şi astăzi. Studierea cu sârguinţă a Bibliei ne întăreşte credinţa în Dumnezeu şi ne ajută să ne apropiem de el (Evrei 11:6). Ne ajută să înţelegem ce face Iehova în mod concret în folosul oamenilor — nu numai pentru un bine de scurtă durată, ci îndeosebi pentru binele etern al tuturor oamenilor care au o dispoziţie corectă a inimii.

Iată cuvintele câtorva creştini ce au o relaţie strânsă cu Dumnezeu: „Îl iubesc mult de tot pe Iehova şi am atâtea lucruri pentru care îi sunt profund recunoscătoare“, afirmă Danielle, o  tânără de 16 ani. „Mi-a dat părinţi afectuoşi care îl iubesc sincer pe Dumnezeu şi care m-au educat după normele Cuvântului său.“ Un tânăr de 25 de ani din Uruguay ne-a scris următoarele: „Mi-e plină inima de recunoştinţă faţă de Iehova şi mă simt îndemnat să-i mulţumesc pentru bunătatea sa nemeritată şi pentru prietenia sa“. Dumnezeu îi invită chiar şi pe cei mici să-i fie prieteni. Gabriela, o fetiţă de şapte ani, ne spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu mai mult decât orice pe lume! Am Biblia mea. Îmi place să învăţ despre Dumnezeu şi despre Fiul său“.

Milioane de oameni din lumea întreagă subscriu din toată inima la cuvintele psalmistului care a spus: „Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu“ (Psalmul 73:28). Ei au fost ajutaţi să depăşească problemele pe care le au în prezent şi nutresc speranţa sigură că vor trăi veşnic în Paradis pe pământ (1 Timotei 4:8). De ce nu v-aţi propune ‘să vă apropiaţi de Dumnezeu’? Iată ce asigurare primim: „[Dumnezeu] nu este departe de nici unul dintre noi“ (Faptele 17:27). Într-adevăr, Dumnezeu se interesează cu adevărat de noi!

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

Grija pe care ne-o poartă Iehova se vede în multe feluri

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Chiar şi copiii se pot apropia de Dumnezeu

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

În prezent, Iehova ne ajută să perseverăm. La timpul stabilit, el va înlătura boala şi moartea