Cei ce îi dau glorie lui Dumnezeu sunt binecuvântaţi

„Vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.“ — PSALMUL 86:9.

1. Spre deosebire de creaţia inanimată, în ce moduri putem noi să-i dăm glorie lui Dumnezeu?

IEHOVA este demn să primească laude din partea întregii sale creaţii. Dacă creaţia sa neînsufleţită îi aduce glorie în tăcere, noi, oamenii, avem capacitatea de a gândi, de a înţelege, de a aprecia şi de a ne închina. Prin urmare, nouă ni se adresează psalmistul când spune: „Înălţaţi lui Dumnezeu strigăte de bucurie, toţi locuitorii pământului! Cântaţi slavă Numelui său, măriţi slava Lui prin laudele voastre!“ — Psalmul 66:1, 2.

2. Cine a răspuns la porunca de a da glorie numelui lui Dumnezeu, şi de ce?

2 Majoritatea oamenilor nu recunosc existenţa lui Dumnezeu sau nu-i dau glorie. Însă, în 235 de ţări şi teritorii, peste şase milioane de Martori ai lui Iehova demonstrează că văd ‘calităţile invizibile’ ale lui Dumnezeu prin lucrurile create de el şi că ‘aud’ mărturia tăcută a creaţiei (Romani 1:20; Psalmul 19:2, 3). Studiind Biblia, ei au ajuns, de asemenea, să-l cunoască şi să-l iubească pe Iehova. În Psalmul 86:9, 10 au fost prezise următoarele: „Toate popoarele pe care le-ai făcut vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău. Căci Tu eşti mare şi faci lucrări minunate: Tu eşti Dumnezeu, numai Tu“.

3. Cum aduce ‘marea mulţime zi şi noapte un serviciu sacru’?

3 În Revelaţia 7:9, 15 este prezentată „o mare mulţime“ de închinători care „zi şi noapte îi aduc [lui Dumnezeu] un serviciu sacru în templul său“. Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu le cere slujitorilor săi să-i aducă laude literalmente fără încetare. Să nu uităm însă că închinătorii săi alcătuiesc o organizaţie mondială. Prin urmare, când în unele ţări este noapte, slujitorii lui Dumnezeu din cealaltă parte a globului participă din plin la predicare. Astfel se poate  spune că soarele nu apune niciodată peste cei care îi dau glorie lui Iehova. În curând, „tot ce are suflare“ îşi va înălţa glasul pentru a-i aduce laude lui Iehova (Psalmul 150:6). Dar, până atunci, cum poate fiecare dintre noi să-i dea glorie lui Dumnezeu? Cu ce încercări ne-am putea confrunta? Şi ce binecuvântări le sunt rezervate celor care îi dau glorie lui Dumnezeu? Ca răspuns, să analizăm mai întâi o relatare biblică despre tribul israelit Gad.

O încercare din trecut

4. Cu ce încercare s-a confruntat tribul lui Gad?

4 Înainte de a intra în Ţara Promisă, membrii tribului israelit Gad au cerut să li se permită să se stabilească la est de Iordan, într-un teritoriu bun pentru creşterea vitelor (Numeri 32:1–5). Viaţa în acest ţinut avea să-i supună unor încercări serioase. Triburile de la vest aveau să fie protejate de Valea Iordanului — o barieră naturală în calea invaziilor militare (Iosua 3:13–17). Cât priveşte ţinuturile de la est de Iordan, iată ce remarcă Adam Smith (în The Historical Geography of the Holy Land): „[Aceste ţinuturi] se întind, fără nici o barieră naturală, pe marele platou al Arabiei. Prin urmare, în toate timpurile ele au fost invadate de nomazi lacomi, unii dintre ei năvălind în aceste ţinuturi în fiecare an ca să-şi pască turmele“.

5. Cum i-a îndemnat Iacov pe descendenţii lui Gad să reacţioneze când aveau să fie atacaţi?

5 Cum aveau să facă faţă descendenţii lui Gad acestei neîntrerupte încercări? Secole mai înainte, pe patul de moarte, strămoşul lor Iacov prezisese: „Peste Gad vor năvăli cete înarmate, Dar şi el se va năpusti peste călcâiele lor şi le va urmări“ (Geneza 49:19). La prima vedere, aceste cuvinte conţin o previziune sumbră. În realitate, însă, ele reprezentau o poruncă dată gadiţilor de a riposta. Iacov i-a asigurat că, procedând astfel, atacatorii lor aveau să fie puşi în situaţia umilitoare de a se retrage, iar gadiţii aveau să-i urmărească.

Încercările prin care trec închinătorii de azi ai lui Dumnezeu

6, 7. În ce fel se aseamănă situaţia creştinilor de azi cu cea în care se afla tribul lui Gad?

6 Asemenea tribului israelit Gad, creştinii de azi sunt expuşi presiunilor şi problemelor din sistemul lui Satan. Dumnezeu nu ne scuteşte în mod miraculos de aceste probleme (Iov 1:10–12). Mulţi dintre noi se confruntă cu presiuni la şcoală sau cu probleme privind câştigarea existenţei sau creşterea copiilor. Să nu trecem cu vederea nici problemele personale sau cele de ordin afectiv sau emoţional. Unii trebuie să îndure „un spin în carne“ sub forma unei infirmităţi sau a unei boli grave (2 Corinteni 12:7–10).  Alţii suferă din cauza unui respect de sine scăzut. „Zilele cele rele“ ale bătrâneţii îi pot împiedica pe creştinii vârstnici să-i slujească lui Iehova cu vigoarea de altădată. — Eclesiastul 12:1.

7 Apostolul Pavel ne aminteşte, de asemenea, că „avem de luptat . . . împotriva forţelor spirituale rele din locurile cereşti“ (Efeseni 6:12). Suntem expuşi în permanenţă ‘spiritului lumii’, un spirit de răzvrătire şi de corupţie morală promovat de Satan şi demonii lui (1 Corinteni 2:12; Efeseni 2:2, 3). Asemenea lui Lot, un om temător de Dumnezeu, şi noi azi poate că suferim mult din cauza faptelor imorale ale oamenilor din jur (2 Petru 2:7). Suntem totodată ţinta atacului direct al lui Satan. El poartă război cu rămăşiţa creştinilor unşi, „care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“ (Revelaţia 12:17). „Alte oi“ ale lui Isus resimt şi ele atacul lui Satan sub forma interdicţiilor şi a persecuţiilor. — Ioan 10:16.

Cedăm sau luptăm?

8. Cum ar trebui să reacţionăm la atacurile lui Satan, şi de ce?

8 Cum ar trebui să reacţionăm la atacurile lui Satan? Asemenea tribului antic al lui Gad, noi trebuie să fim tari spiritualiceşte şi să luptăm în armonie cu îndrumările divine. Din nefericire, unii au început să se lase copleşiţi de problemele vieţii, neglijându-şi responsabilităţile spirituale (Matei 13:20–22). Iată cum explică un Martor prezenţa scăzută la întruniri înregistrată în congregaţia sa: „Fraţii sunt cu adevărat obosiţi. Sunt extrem de stresaţi“. Este adevărat, astăzi există nenumărate motive de a fi obosiţi. Prin urmare, am putea ajunge cu uşurinţă să privim închinarea la Dumnezeu ca pe o altă povară, sau obligaţie istovitoare. Dar este acesta un punct de vedere sănătos, sau corect?

9. Cum ne înviorează faptul de a lua jugul lui Cristos asupra noastră?

9 Să analizăm ce le-a spus Isus oamenilor din zilele sale care erau, în mod asemănător, epuizaţi din cauza problemelor vieţii: „Veniţi la mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora“. Oare a vrut Isus să spună că un om va găsi înviorare dacă va petrece mai puţin timp în serviciul lui Dumnezeu? Din contră, Isus a spus: „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu am un temperament blând şi o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“. Jugul este un cadru de lemn sau de metal care îi permite unui om sau unui animal să ducă greutăţi mari. Dar de ce ar trebui să acceptăm un asemenea jug? Nu suntem deja „împovăraţi“? Ba da, însă iată cum mai poate fi tradus textul grecesc: „Intraţi în acelaşi jug cu mine“. Gândiţi-vă! Isus ne oferă ajutorul său ca să ne ducem poverile! Nu trebuie să ne bazăm doar pe propriile forţe. — Matei 9:36; 11:28, 29; 2 Corinteni 4:7.

10. Ce rezultate obţinem dacă depunem eforturi pentru a-i da glorie lui Dumnezeu?

10 Când acceptăm jugul de discipoli, noi luptăm împotriva lui Satan. În Iacov 4:7 ni se promite: „Opuneţi-vă Diavolului, şi el va fugi de la voi“. Bineînţeles, nu e uşor să procedăm astfel. Serviciul adus lui Dumnezeu presupune eforturi considerabile (Luca 13:24). Însă Biblia ne promite următoarele în Psalmul 126:5: „Cei care seamănă cu lacrimi vor secera cu bucurie“. Da, noi nu ne închinăm unui Dumnezeu nerecunoscător. Iehova este „răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“, şi el îi binecuvântează pe cei care îi dau glorie. — Evrei 11:6.

Să-l glorificăm pe Dumnezeu predicând Regatul

11. Cum ne ajută ministerul de teren să ne apărăm de atacurile lui Satan?

11 Isus a poruncit: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor“. Lucrarea de predicare constituie principala modalitate de a-i oferi lui Dumnezeu „o jertfă de laudă“ (Matei 28:19; Evrei 13:15). A avea „picioarele încălţate cu echipamentul veştii bune a păcii“ este o parte indispensabilă a ‘armurii complete’ — sistemul nostru de apărare împotriva atacurilor  lui Satan (Efeseni 6:11–15). A-l lăuda pe Dumnezeu în ministerul de teren este o modalitate excelentă de a ne întări credinţa (2 Corinteni 4:13). Această activitate ne apără mintea de gânduri negative (Filipeni 4:8). În ministerul de teren ne putem bucura de compania ziditoare a colaboratorilor noştri.

12, 13. Ce foloase îi poate aduce unei familii participarea cu regularitate la ministerul de teren? Daţi un exemplu.

12 Lucrarea de predicare este, de asemenea, o activitate sănătoasă la care poate participa întreaga familie. Desigur, tinerii au nevoie să se şi destindă într-un mod echilibrat. Însă participarea la minister împreună cu familia nu trebuie să fie o activitate plictisitoare. Părinţii îşi pot ajuta copiii să găsească mai multă plăcere în minister instruindu-i ca să fie eficienţi când predică. Tinerilor le plac activităţile în care se descurcă bine! Dacă manifestă echilibru şi nu le cer tinerilor lucruri peste puterile lor, părinţii îi pot ajuta să găsească bucurie în lucrarea de predicare. — Geneza 33:13, 14.

13 În plus, membrii unei familii care îl laudă împreună pe Dumnezeu se apropie foarte mult unii de alţii. O soră care avea cinci copii a fost părăsită de soţul ei necredincios. A trebuit să se angajeze şi să se îngrijească de necesităţile materiale ale copiilor. Dar s-a lăsat ea copleşită de numeroasele responsabilităţi pe care le avea încât să ignore necesităţile spirituale ale copiilor ei? Iată ce îşi aminteşte această soră: „Am studiat cu conştiinciozitate Biblia şi publicaţiile biblice şi am încercat să aplic ceea ce citeam. Mi-am luat cu regularitate copiii la întruniri şi în ministerul de teren. Care au fost rezultatele eforturilor mele? Toţi cei cinci copii sunt botezaţi“. Participarea deplină la ministerul de teren vă poate ajuta şi pe voi în timp ce vă străduiţi să vă creşteţi copiii „în disciplina şi normele de gândire ale lui Iehova“. — Efeseni 6:4.

14. a) Cum pot tinerii să-i dea glorie lui Dumnezeu la şcoală? b) Ce anume îi poate ajuta pe tineri să nu le fie „ruşine cu vestea bună“?

14 Tineri, dacă trăiţi într-o ţară în care legea permite acest lucru, îi daţi glorie lui Dumnezeu depunând mărturie la şcoală, sau lăsaţi ca frica de oameni să vă oprească (Proverbele 29:25)? O Martoră care are 13 ani şi locuieşte în Puerto Rico scrie: „Nu mi-e ruşine să predic la şcoală deoarece ştiu că ăsta e adevărul. La ore ridic mereu mâna şi spun ce am învăţat din Biblie. Când am timp liber, mă duc la bibliotecă şi citesc din cartea Tinerii se întreabă *“. I-a binecuvântat Iehova eforturile? Ea spune: „Uneori colegii îmi pun întrebări şi chiar mă roagă să le aduc şi lor această carte“. Dacă ai reţineri în această privinţă, probabil că trebuie să constaţi tu însuţi care este „voinţa cea bună, plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“ printr-un studiu personal şi sârguincios (Romani 12:2). Fiind convins că ceea ce ai învăţat este adevărul, nu îţi va fi niciodată „ruşine cu vestea bună“. — Romani 1:16.

‘O uşă deschisă’ spre o activitate sporită

15, 16. Pe ce „uşă largă care duce la activitate“ au intrat unii creştini, şi de ce binecuvântări au ei parte?

15 Apostolul Pavel a scris că i se deschisese „o uşă largă care duce la activitate“ (1 Corinteni 16:9). Vă permite situaţia personală să intraţi şi voi pe această „uşă“? De exemplu, intrând în rândurile pionierilor regulari sau auxiliari veţi  petrece 70, respectiv 50 de ore pe lună în lucrarea de predicare. Fireşte, pionierii sunt apreciaţi de colaboratorii în credinţă pentru serviciul lor fidel. Însă faptul că petrec mai mult timp în minister nu-i face superiori fraţilor şi surorilor lor. Dimpotrivă, ei cultivă atitudinea recomandată de Isus: „Suntem nişte sclavi netrebnici. Ceea ce am făcut este ceea ce trebuia să facem“. — Luca 17:10.

16 Pentru a fi pionier îţi trebuie autodisciplină, o bună organizare şi spirit de sacrificiu. Însă binecuvântările merită toate eforturile. „A putea să expui corect Cuvântul lui Dumnezeu care conţine adevărul este o adevărată binecuvântare“, spune o pionieră tânără pe nume Tamika. „Ca pionier, foloseşti foarte mult Biblia. Acum, când merg de la uşă la uşă, îmi vin imediat în minte versete potrivite pentru fiecare interlocutor“ (2 Timotei 2:15). Iată ce spune o pionieră pe nume Mica: „O altă binecuvântare extraordinară este să vezi cum influenţează adevărul viaţa oamenilor“. Un tânăr pe nume Matthew vorbeşte şi el despre bucuria de „a vedea pe cineva venind la adevăr. Nu există bucurie mai mare decât aceasta“.

17. Cum a depăşit o soră sentimentele negative cu privire la pionierat?

17 Nu ai putea să analizezi posibilitatea de a începe serviciul de pionier? Probabil că îţi doreşti să devii pionier, dar nu te simţi suficient de capabil. „Priveam cu reticenţă pionieratul“, recunoaşte o soră tânără pe nume Kenyatte. „Nu mă simţeam capabilă. Nu ştiam să pregătesc introduceri sau să aduc argumente din Scripturi.“ Însă bătrânii au aranjat ca o soră pionieră matură să lucreze cu ea. Iată ce spune Kenyatte: „Îmi plăcea foarte mult să lucrez cu ea. Apoi am dorit să devin şi eu pionieră“. Cu puţină încurajare şi instruire, probabil că şi tu îţi vei dori să devii pionier.

18. De ce binecuvântări pot avea parte cei care încep serviciul misionar?

18 Pionieratul îţi poate aduce şi alte privilegii de serviciu. De exemplu, unele cupluri căsătorite se califică pentru a fi instruite în vederea serviciului misionar, urmând să fie trimise să predice într-o ţară străină. Misionarii trebuie să se adapteze la o ţară nouă, la o cultură nouă,  la o alimentaţie nouă şi probabil să înveţe o altă limbă. Dar ei ajung să considere nesemnificative astfel de inconveniente în comparaţie cu binecuvântările de care au parte. Mildred, o misionară cu multă experienţă care slujeşte în Mexic, spune: „Nu mi-a părut rău niciodată că am luat decizia de a deveni misionară. Asta a fost dorinţa mea de când eram mică“. De ce binecuvântări s-a bucurat ea? „În ţara mea găseai cu greu un studiu biblic. Aici am avut chiar şi patru elevi care au început să participe la serviciul de teren în acelaşi timp!“

19, 20. Ce binecuvântări au avut mulţi în serviciul la Betel, serviciul internaţional şi la Şcoala de Instruire Ministerială?

19 Cei ce slujesc la Betel, adică la o filială a Martorilor lui Iehova, se bucură şi ei de bogate binecuvântări. Sven, un frate tânăr din Germania, spune despre munca sa la Betel: „Am sentimentul că fac un lucru care are valoare durabilă. Aş fi putut să-mi folosesc aptitudinile în lume. Dar asta ar fi fost ca şi cum mi-aş depune banii la o bancă aflată în pragul falimentului“. Este adevărat, a sluji ca voluntar, fără remuneraţie, presupune sacrificii. Însă iată ce spune Sven: „Când vii acasă, ştii că tot ce ai făcut în acea zi a fost pentru Iehova. E un sentiment nemaipomenit“.

20 Unii fraţi se bucură de binecuvântările serviciului internaţional, lucrând în alte ţări la construirea de filiale. Un cuplu aflat la a opta repartiţie în străinătate a scris: „Fraţii de aici sunt minunaţi. Vom simţi că ni se rupe inima când vom pleca — şi asta pentru a opta oară. A fost o experienţă extraordinară!“ Apoi există şi Şcoala de Instruire Ministerială. Aceasta le oferă instruire spirituală fraţilor celibatari calificaţi. Iată ce a scris un absolvent: „N-am cuvinte să vă mulţumesc pentru această şcoală minunată. Ce altă organizaţie ar depune atâtea eforturi pentru a-şi instrui membrii?“

21. Ce provocare trebuie să înfrunte toţi creştinii în ce priveşte serviciul pentru Dumnezeu?

21 Da, sunt deschise multe ‘uşi care duc la activitate’. Este adevărat, majoritatea dintre noi nu putem sluji la Betel ori într-o altă ţară. Chiar Isus a spus că creştinii vor aduce „rod“ în cantităţi diferite, în funcţie de situaţia lor (Matei 13:23). Aşadar, provocarea noastră, a creştinilor, este să profităm la maximum de situaţia personală — să facem în serviciul lui Iehova tot ce ne stă în putinţă, potrivit împrejurărilor în care ne aflăm. Dacă procedăm aşa, îi dăm glorie lui Iehova şi putem fi siguri că el va fi foarte mulţumit de noi. Să ne gândim, de pildă, la Ethel, o soră în vârstă care se află într-un azil de bătrâni. Ea le predică cu regularitate celorlalţi oameni din azil şi, totodată, depune mărturie prin telefon. În pofida limitelor ei, Ethel îi slujeşte lui Iehova din tot sufletul. — Matei 22:37.

22. a) Menţionaţi alte modalităţi prin care îi putem da glorie lui Dumnezeu. b) Ce timp minunat ne aşteaptă?

22 Să nu uităm însă că predicarea este doar una dintre modalităţile prin care îi dăm glorie lui Iehova. Dacă avem o conduită şi un aspect exterior exemplare la serviciu, la şcoală şi acasă, noi îi bucurăm inima lui Iehova (Proverbele 27:11). În Proverbele 28:20 se spune: „Un om credincios este plin de binecuvântări“. Trebuie aşadar ‘să semănăm din belşug’ în serviciul pentru Dumnezeu, ştiind că vom obţine numeroase binecuvântări (2 Corinteni 9:6). Procedând astfel, vom avea privilegiul de a fi în viaţă în acel timp minunat când „tot ce are suflare“ îi va da lui Iehova gloria pe care o merită cu prisosinţă! — Psalmul 150:6.

[Notă de subsol]

^ par. 14 Cartea Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice este publicată de Martorii lui Iehova.

Vă amintiţi?

• În ce sens poporul lui Iehova îi slujeşte „zi şi noapte“?

• Cu ce încercare s-a confruntat tribul lui Gad, şi ce pot învăţa de aici creştinii de azi?

• Cum se dovedeşte serviciul de teren o protecţie împotriva atacurilor lui Satan?

• Pe ce „uşă“ au intrat unii creştini, şi de ce binecuvântări se bucură ei?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Aşa cum gadiţii au luptat împotriva cetelor de jefuitori, creştinii trebuie să lupte împotriva atacurilor lui Satan

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Când participăm la minister, ne bucurăm de o companie ziditoare

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Pionieratul poate netezi calea pentru alte privilegii de serviciu, cum ar fi:

1. Serviciul internaţional

2. Serviciul la Betel

3. Serviciul misionar