Ehud zdrobeşte jugul asupritorilor

ACEASTA este o întâmplare adevărată despre curaj şi ingeniozitate care s-a petrecut cu aproape 3 000 de ani în urmă. Relatarea biblică începe astfel: „Fiii lui Israel au făcut iarăşi rău înaintea DOMNULUI; şi DOMNUL a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că ei făcuseră ce era rău înaintea DOMNULUI. Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon şi ai lui Amalec şi s-a dus şi a lovit pe Israel şi a luat în stăpânire Cetatea Palmierilor. Şi fiii lui Israel au slujit optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului“. — Judecătorii 3:12–14.

Teritoriile stăpânite de Moab se întindeau la est de Iordan şi de Marea Moartă. Însă moabiţii traversaseră râul şi ocupaseră regiunea din jurul Ierihonului, „Cetatea Palmierilor“, subjugându-i pe israeliţi (Deuteronomul 34:3). Aproape douăzeci de ani, poporul Israel i-a plătit un tribut împovărător şi umilitor lui Eglon, împăratul Moabului, „un om foarte gras“ (Judecătorii 3:17). Totuşi, plătirea acestui tribut le-a oferit o ocazie de a-l înlătura pe tiran.

Relatarea spune: „Fiii lui Israel au strigat către DOMNUL şi DOMNUL le-a ridicat un salvator, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniamitul, care folosea bine mâna stângă. Fiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului“ (Judecătorii 3:15). Mai mult ca sigur că Iehova a făcut în aşa fel încât să fie ales Ehud pentru a duce darul, sau tributul, împăratului. Relatarea nu precizează dacă Ehud îndeplinea această sarcină pentru prima oară. Însă atenţia cu care s-a pregătit pentru întâlnirea cu Eglon şi stratagema folosită lasă să se înţeleagă că el cunoştea într-o oarecare măsură palatul lui Eglon şi obiceiurile de la curte. În orice caz, faptul că Ehud era stângaci este un detaliu important.

Un infirm sau un războinic?

Termenul ebraic pentru „stângaci“ înseamnă literalmente „închis, schilodit, legat la mâna dreaptă“. Să înţelegem de aici că Ehud era un om infirm, având poate o malformaţie la mâna dreaptă? Iată ce afirmă Biblia despre cei „şapte sute de oameni aleşi“ din tribul lui Beniamin care foloseau bine mâna stângă, sau erau stângaci. În Judecătorii 20:16 se spune: „Toţi aceştia, aruncând o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr şi nu dădeau greş“. Foarte probabil că aceşti beniamiţi au fost aleşi pentru destoinicia lor în luptă. Potrivit unor biblişti, termenul „stângaci“ se referă la „cel care folosea mâna stângă la fel de bine ca mâna dreaptă“, adică la o persoană ambidextră. — Judecătorii 3:15.

De fapt, tribul lui Beniamin era renumit pentru bărbaţii săi stângaci. În 1 Cronici 12:1, 2 se spune despre ei: „Ei făceau parte din vitejii care i-au dat ajutor în luptă. Erau arcaşi, care se serveau de mâna dreaptă şi de mâna stângă pentru a arunca pietre sau ca să tragă  săgeţi cu arcul“. Dar cum putea fi dobândită această îndemânare? Într-o lucrare de referinţă se arată că beniamiţii „le legau copiilor mici mâna dreaptă — aceştia fiind, cu alte cuvinte, «legaţi la mâna dreaptă» — şi îi învăţau să-şi folosească cu dibăcie mâna stângă“. Duşmanii israeliţilor erau, în mod firesc, pregătiţi să se lupte cu soldaţi dreptaci. Prin urmare, când întâlneau un adversar stângaci, erau luaţi prin surprindere, iar pregătirea lor militară nu le era de prea mare folos.

„Un cuvânt secret“ pentru împărat

În primul rând, Ehud „şi-a făcut o sabie“ cu două tăişuri, suficient de scurtă pentru a putea fi ascunsă sub haine. Probabil că el se aştepta să fie controlat de gărzi. De obicei, săbiile erau purtate pe partea stângă pentru a putea fi scoase cu rapiditate cu mâna dreaptă. Fiind stângaci însă, Ehud şi-a ascuns sabia „sub haine, peste coapsa dreaptă“, unde era mai puţin probabil să fie căutat de gărzile împăratului. Astfel, Ehud „a adus darul lui Eglon, împăratul Moabului“ fără să întâmpine nici o problemă. — Judecătorii 3:16, 17.

Relatarea biblică nu dă amănunte despre cum au decurs lucrurile la curtea lui Eglon. Biblia spune simplu: „Când a terminat de oferit darul, a dat drumul oamenilor care purtaseră darul“ (Judecătorii 3:18). Ehud a oferit tributul, i-a însoţit pe cei ce purtaseră darul la o distanţă suficient de mare de palatul lui Eglon, iar, după ce le-a dat drumul, s-a întors la curte. De ce a procedat Ehud aşa? L-au însoţit oare oamenii săi pentru a-i asigura protecţie, pentru că aşa cerea protocolul sau poate, pur şi simplu, pentru a purta darul? Le-a dat el drumul înainte de a trece la acţiune pentru a nu le pune viaţa în pericol? Indiferent de motivul pe care l-a avut, plin de curaj, Ehud s-a întors singur la palatul lui Eglon.

El „s-a întors de la pietrăriile de lângă Ghilgal şi a zis: «Împărate, am pentru tine un cuvânt secret»“. Scripturile nu arată cum a reuşit Ehud să intre din nou în palatul lui Eglon. Să nu fi dat el nimic de bănuit gărzilor? Au gândit oare acestea că un israelit singur nu putea fi o ameninţare pentru viaţa împăratului? Faptul că Ehud s-a întors singur le-a dat oare impresia că venise să-şi trădeze compatrioţii? În orice caz, Ehud a cerut să vorbească în particular cu împăratul, iar cererea i-a fost acceptată. — Judecătorii 3:19.

Relatarea inspirată continuă: „Ehud a venit la el [la Eglon] pe când el stătea în camera răcoroasă de pe acoperiş. Şi Ehud i-a spus: «Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine»“. Ehud nu se referea la un mesaj propriu-zis din partea lui Dumnezeu. Ceea ce intenţiona el era să-şi folosească sabia. Aşteptându-se probabil să audă un mesaj din partea dumnezeului său, Chemoş, împăratul „s-a sculat de pe scaun“. Cu o mişcare fulgerătoare, Ehud şi-a scos sabia şi a împlântat-o în pântecele lui Eglon. Se pare că sabia lui nu era prevăzută cu gardă. De aceea „lama a intrat cu mâner cu tot, astfel că grăsimea s-a închis peste lamă, . . . şi [lui Eglon] i-au ieşit fecalele“, fie prin rană, fie din cauza unei evacuări involuntare din intestine. — Judecătorii 3:20–22NW.

O ieşire fără dificultăţi

Fără să mai piardă timp ca să-şi scoată sabia, „Ehud a ieşit prin pridvor [gura de aerisire, NW], [dar] a închis după el uşile de la camera de pe acoperiş şi a tras zăvorul. După ce a ieşit el, slujitorii împăratului au venit şi s-au uitat; şi iată că uşile camerei de pe acoperiş erau închise cu zăvorul. Ei au zis: «Fără îndoială, îşi acoperă picioarele [îşi face nevoile, NW] în camera de var㻓. — Judecătorii 3:23, 24.

Ce era acea ‘gură de aerisire’ prin care a ieşit Ehud? „Nu se cunoaşte sensul exact“ al cuvântului ebraic, dar au fost sugerate variante  ca „portic“ sau „antreu“. A încuiat oare Ehud uşile pe dinăuntru şi a ieşit apoi pe altă parte? Sau a încuiat uşile pe dinafară cu o cheie luată de la împăratul deja mort? A trecut liniştit pe lângă gărzi ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic? Biblia nu spune. Însă indiferent de felul în care a procedat Ehud, pe moment, slujitorii lui Eglon n-au bănuit nimic când au găsit uşile încuiate. Pur şi simplu au crezut că împăratul „îşi face nevoile“.

În timp ce slujitorii împăratului zăboveau, Ehud a scăpat. Apoi el i-a adunat pe compatrioţii săi spunând: „Veniţi după mine, căci DOMNUL a dat în mâna voastră pe vrăjmaşii voştri moabiţi“. Ocupând vadurile Iordanului, care erau puncte strategice, oamenii lui Ehud au blocat căile pe unde moabiţii rămaşi fără conducător puteau să fugă în ţara lor. Astfel, israeliţii „au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n-a scăpat nici unul. În ziua aceea Moabul a fost subjugat sub mâna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani“. — Judecătorii 3:25–30.

Învăţăminte pentru noi

Din întâmplarea petrecută în zilele lui Ehud învăţăm că avem de suportat consecinţe grave dacă facem ce e rău înaintea lui Iehova. Însă dacă ne căim şi ne întoarcem la Dumnezeu, el ne va ajuta.

Planul lui Ehud a reuşit nu datorită ingeniozităţii acestuia sau din cauza neglijenţei ori a slăbiciunii duşmanilor. Împlinirea scopurilor divine nu depinde de factori umani. Victoria s-a datorat în primul rând sprijinului divin de care s-a bucurat Ehud acţionând în armonie cu voinţa de neînvins a lui Iehova de a-şi elibera poporul. Dumnezeu l-a ridicat pe Ehud iar „când DOMNUL le ridica [israeliţilor] judecători, DOMNUL era cu judecătorul“. — Judecătorii 2:18; 3:15.