„Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm“

„Unul dintre discipolii săi i-a zis: «Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm.»“ — LUCA 11:1.

1. De ce i-a cerut un discipol lui Isus să-i înveţe să se roage?

ÎN ANUL 32 e.n., un discipol l-a văzut pe Isus rugându-se. El nu a auzit ce îi spunea Isus Tatălui său, deoarece probabil că în acel moment Isus se ruga în gând. Însă, după ce Isus a terminat, discipolul respectiv i-a spus: „Doamne, învaţă-ne cum să ne rugăm“ (Luca 11:1). De ce a cerut el acest lucru? Rugăciunea făcea parte integrantă din viaţa şi închinarea evreilor. Scripturile ebraice, îndeosebi cartea Psalmilor, conţin numeroase rugăciuni. Aşadar, acel discipol nu i-a cerut lui Isus să-l înveţe ceva nou sau ceva ce nu făcuse niciodată. Fără îndoială, el era obişnuit cu rugăciunile formale ale conducătorilor religioşi evrei. Acum însă, când l-a văzut pe Isus rugându-se, probabil că el şi-a dat seama ce mare diferenţă era între rugăciunile exagerat de pioase ale rabinilor şi modul în care se ruga Isus. — Matei 6:5–8.

2. a) Ce anume arată că Isus nu a dat rugăciunea model cu scopul de a fi repetată cuvânt cu cuvânt? b) De ce ne interesează să ştim cum să ne rugăm?

2 Cu aproximativ 18 luni mai înainte, în Predica de pe munte, Isus le dăduse discipolilor un model de rugăciune (Matei 6:9–13). Se pare că discipolul respectiv nu fusese de faţă cu acea ocazie. Prin urmare, Isus a fost dispus să repete ideile principale ale acelei rugăciuni model. Demn de remarcat este faptul că Isus nu a folosit exact aceleaşi cuvinte, sugerând astfel că nu a lăsat o rugăciune ceremonială care să fie rostită pe de rost (Luca 11:1–4). Asemenea acelui discipol anonim, şi noi dorim să învăţăm să ne rugăm în aşa fel încât să ne apropiem şi mai mult de Iehova. Prin urmare, să analizăm versiunea mai cuprinzătoare a rugăciunii model, consemnată de apostolul Matei. Ea este alcătuită din şapte cereri, dintre care trei vizează scopurile lui Dumnezeu, iar patru, necesităţile noastre materiale şi spirituale. În acest articol vom analiza primele trei cereri.

Un Tată iubitor

3, 4. Ce anume arătăm când ne adresăm lui Iehova folosind apelativul „Tatăl nostru“?

3 Chiar de la început, Isus a arătat că din rugăciunile noastre trebuie să reiasă că între noi şi Iehova există relaţii strânse, dar pline de respect. Vorbind îndeosebi cu discipolii care se strânseseră în jurul său pe coasta muntelui, Isus le-a spus să-l numească pe Iehova „Tatăl nostru care eşti în ceruri“ (Matei 6:9). Potrivit unui biblist, fie că Isus a vorbit într-o formă populară a limbii ebraice, fie că a vorbit în arameică, termenul folosit de el pentru „Tată“ ne duce cu gândul la cuvântul folosit de un copilaş când i se adresează plin de afecţiune tatălui său. Numindu-l pe Iehova „Tatăl nostru“, arătăm că între noi şi Dumnezeu  există relaţii pline de căldură, bazate pe încredere.

4 Numindu-l pe Dumnezeu „Tatăl nostru“, noi arătăm, de asemenea, că facem parte din marea familie de oameni care îl recunosc pe Iehova ca Dătător al vieţii (Isaia 64:8; Faptele 17:24, 28). Creştinii născuţi de spirit sunt adoptaţi ca „fii ai lui Dumnezeu“ şi pot ‘striga: «Ava, Tată!»’ (Romani 8:14, 15). Milioane de oameni au devenit însoţitorii lor loiali. Ei şi-au dedicat viaţa lui Iehova şi şi-au simbolizat dedicarea prin botez. Toate aceste „alte oi“ pot, la rândul lor, să se apropie de Iehova în numele lui Isus şi să-l numească „Tatăl nostru“ (Ioan 10:16; 14:6). Putem apela mereu la Tatăl nostru ceresc în rugăciune cu scopul de a-l lăuda, a-i mulţumi pentru toate dovezile sale de bunătate faţă de noi şi a ne arunca poverile asupra lui, fiind siguri că el se îngrijeşte de noi. — Filipeni 4:6, 7; 1 Petru 5:6, 7.

Iubire pentru numele lui Dumnezeu

5. Care este prima cerere din rugăciunea model, şi de ce este ea potrivită?

5 Chiar de la prima cerere, lucrurile cele mai importante sunt puse pe primul plan. Isus a spus: „Să fie sfinţit numele tău“ (Matei 6:9). Da, sfinţirea numelui lui Dumnezeu trebuie să fie de primă importanţă pentru noi deoarece îl iubim pe Dumnezeu şi urâm tot ce aduce oprobriu asupra numelui său. Prin răzvrătirea sa şi prin faptul că a determinat primul cuplu uman să nu asculte de Iehova Dumnezeu, Satan a calomniat numele lui Dumnezeu punând la îndoială legitimitatea suveranităţii Sale universale (Geneza 3:1–6). Mai mult decât atât, de-a lungul secolelor, asupra numelui divin s-a adus oprobriu din cauza actelor ruşinoase şi a învăţăturilor dezonorante ale celor ce au pretins că-l reprezintă.

6. Ce anume nu vom face dacă ne rugăm pentru sfinţirea numelui lui Dumnezeu?

6 Rugându-ne pentru sfinţirea numelui lui Dumnezeu, noi arătăm ce poziţie luăm în controversa referitoare la suveranitatea universală — şi anume că susţinem fără rezerve dreptul lui Iehova de a guverna universul. Iehova doreşte ca fiinţele cu raţiune care trăiesc în univers să se supună de bunăvoie şi cu bucurie suveranităţii sale drepte, motivate de iubire pentru el şi pentru tot ceea ce reprezintă numele său (1 Cronici 29:10–13; Psalmul 8:1; 148:13). Iubirea noastră pentru numele lui Dumnezeu ne va ajuta să nu facem ceva ce ar aduce oprobriu asupra numelui său sfânt (Ezechiel 36:20, 21; Romani 2:21–24). Întrucât pacea din univers depinde de sfinţirea numelui lui Dumnezeu şi de faptul de a ne supune din iubire suveranităţii sale, când ne rugăm „să fie sfinţit numele tău“ noi ne exprimăm încrederea că scopul lui Iehova se va împlini spre lauda sa. — Ezechiel 38:23.

 Regatul pentru care ne rugăm

7, 8. a) Ce este Regatul pentru care Isus ne-a învăţat să ne rugăm? b) Ce învăţăm despre acest Regat din cărţile Daniel şi Revelaţia?

7 A doua cerere din rugăciunea model este: „Să vină regatul tău“ (Matei 6:10). Această cerere este în strânsă legătură cu cea precedentă. Mijlocul prin care Iehova îşi va sfinţi numele său sfânt este Regatul Mesianic, guvernul său ceresc, al cărui Rege de drept este Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu (Psalmul 2:1–9). În profeţia lui Daniel, Regatul Mesianic este asemănat cu „o piatră“ desprinsă dintr-un „munte“ (Daniel 2:34, 35, 44, 45). Muntele reprezintă suveranitatea universală a lui Iehova. Prin urmare, Regatul simbolizat de piatră este o nouă expresie a domniei universale a lui Iehova. În profeţie se arată că piatra devine, la rândul ei, ‘un munte mare şi umple tot pământul’, ceea ce înseamnă că Regatul Mesianic va reprezenta autoritatea supremă a lui Dumnezeu asupra pământului.

8 În afară de Cristos, din acest guvern ceresc mai fac parte 144 000 de persoane, ‘cumpărate dintre oameni’ pentru a domni cu el ca regi şi preoţi (Revelaţia 5:9, 10; 14:1–4; 20:6). Daniel îi numeşte „sfinţii Celui Suprem“, care, împreună cu Cristos, Capul lor, primesc „regatul şi stăpânirea şi grandoarea regatelor de sub toate cerurile. . . . Regatul lor este un regat de o durată indefinită şi toate stăpânirile le vor servi şi le vor fi supuse“ (Daniel 7:13, 14, 18, 27, NW). Acesta este guvernul ceresc pentru care Cristos şi-a învăţat continuatorii să se roage.

De ce ne rugăm încă să vină Regatul?

9. De ce este potrivit să ne rugăm să vină Regatul lui Dumnezeu?

9 În rugăciunea model, Cristos ne-a învăţat să ne rugăm pentru venirea Regatului lui Dumnezeu. Împlinirea profeţiilor Bibliei arată că Regatul Mesianic a fost instaurat în cer în 1914. * Mai este deci potrivit să ne rugăm „să vină“ acest Regat? Desigur, deoarece conform profeţiei lui Daniel, Regatul Mesianic, simbolizat de o piatră, urmează să aibă o confruntare directă cu guvernele politice omeneşti, simbolizate de o imagine uriaşă. Piatra va lovi imaginea şi o va face praf şi pulbere. În profeţia lui Daniel se spune: „[Împărăţia sau Regatul] nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“. — Daniel 2:44.

10. De ce tânjim după venirea Regatului lui Dumnezeu?

10 Tânjim să vedem momentul când Regatul lui Dumnezeu va distruge sistemul de lucruri rău al lui Satan deoarece aceasta va însemna sfinţirea numelui sacru al lui Dumnezeu şi înlăturarea tuturor celor ce se împotrivesc suveranităţii divine. Noi ne rugăm fierbinte: „Să vină Regatul tău“; subscriem la cuvintele apostolului Ioan: „Amin! Vino, Doamne Isus!“ (Revelaţia 22:20). Da, să vină Isus pentru a sfinţi numele lui Dumnezeu şi  a justifica suveranitatea Sa, astfel încât cuvintele psalmistului să se adeverească: „Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este DOMNUL, Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul“. — Psalmul 83:18.

„Să se facă voinţa ta“

11, 12. a) Ce anume cerem de fapt când ne rugăm ca voinţa lui Dumnezeu ‘să se facă precum în cer, aşa şi pe pământ’? b) Ce altceva arătăm când ne rugăm să se facă voinţa lui Iehova?

11 În continuare, Isus i-a învăţat pe discipoli să se roage astfel: „Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Universul a venit în existenţă datorită voinţei lui Iehova. Fiinţe cereşti puternice strigă: „Tu eşti demn, Iehova, da, Dumnezeul nostru, să primeşti gloria şi onoarea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile şi datorită voinţei tale ele au existat şi au fost create“ (Revelaţia 4:11). Iehova are un scop pentru „lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“ (Efeseni 1:8–10). Rugându-ne ca voinţa lui Dumnezeu să se înfăptuiască, noi, de fapt, îi cerem lui Iehova să-şi realizeze scopul. Noi arătăm totodată că aşteptăm cu nerăbdare timpul în care voinţa lui Dumnezeu va fi înfăptuită în întreg universul.

12 Rugându-ne astfel, noi arătăm şi că dorim să ne conformăm viaţa voinţei lui Iehova. Isus a spus: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să sfârşesc lucrarea sa“ (Ioan 4:34). Asemenea lui Isus, fiind creştini dedicaţi, şi nouă ne face plăcere să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu. Iubirea noastră faţă de Iehova şi faţă de Fiul său ne îndeamnă ‘să nu mai trăim pentru dorinţele oamenilor, ci pentru voinţa lui Dumnezeu’ (1 Petru 4:1, 2; 2 Corinteni 5:14, 15). Ne străduim să evităm practicile contrare voinţei lui Iehova (1 Tesaloniceni 4:3–5). Cumpărând timp pentru citirea şi studierea Bibliei, noi ‘continuăm să înţelegem voinţa lui Iehova’, care include şi participarea noastră activă la predicarea ‘acestei veşti bune a regatului’. — Efeseni 5:15–17; Matei 24:14.

Voinţa lui Iehova în cer

13. Cum a fost înfăptuită voinţa lui Dumnezeu cu mult înainte de răzvrătirea lui Satan?

13 Voinţa lui Iehova a fost înfăptuită în cer cu mult înainte ca unul dintre fiii săi spirituali să se răzvrătească şi să devină Satan. În cartea Proverbele, Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu este prezentat ca personificare a înţelepciunii. Tot aici se arată că, vreme de milenii, Fiul unic-născut al lui Dumnezeu ‘s-a bucurat înaintea Lui tot timpul’ (NW), fiind fericit să facă voinţa Tatălui său. Mai târziu, el a devenit „maestrul“ lui Iehova la crearea tuturor lucrurilor ‘din ceruri şi de pe pământ, lucrurile vizibile şi lucrurile invizibile’ (Proverbele 8:22–31; Coloseni 1:15–17). Iehova l-a folosit pe Isus ca Purtător de cuvânt al său. — Ioan 1:1–3.

14. Ce aflăm din Psalmul 103 despre modul în care înfăptuiesc îngerii voinţa lui Iehova în cer?

14 Psalmistul arată că suveranitatea lui Iehova este supremă şi că mulţimi de îngeri se supun ordinelor şi poruncilor sale. Iată ce citim: „DOMNUL şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri şi domnia Lui stăpâneşte peste tot. Binecuvântaţi pe DOMNUL, voi, îngerii Lui, care sunteţi tari în putere, care împliniţi cuvântul Lui, ascultând de glasul Cuvântului Lui. Binecuvântaţi pe DOMNUL, toate oştirile Lui, slujitorii Lui, care faceţi voia Lui! Binecuvântaţi pe DOMNUL, toate lucrările Lui, în toate locurile stăpânirii [sau suveranităţii] Lui!“ — Psalmul 103:19–22.

15. Ce legătură există între întronarea lui Isus ca Rege ceresc şi înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu în cer?

15 După ce s-a răzvrătit, Satan a avut încă acces la curţile cereşti, după cum reiese din cartea biblică Iov (Iov 1:6–12; 2:1–7). Însă în cartea Revelaţia s-a profeţit că avea să vină timpul ca Satan şi demonii lui să fie aruncaţi din cer. Acest lucru s-a întâmplat după cât se pare la scurt timp după ce Isus Cristos a fost întronat  ca Rege ceresc în 1914. De atunci, nu a mai fost loc în cer pentru răzvrătiţi. Ei au fost exilaţi în vecinătatea pământului (Revelaţia 12:7–12). În prezent, în cer nu mai există nimeni care să conteste suveranitatea lui Iehova, ci numai fiinţe care îl aclamă în unitate pe „Miel“, Cristos Isus, şi care îl laudă pe Iehova dovedind supunere (Revelaţia 4:9–11). Voinţa lui Iehova este înfăptuită cu adevărat în cer.

Voinţa lui Iehova cu privire la pământ

16. Cum contrazice rugăciunea model învăţătura creştinătăţii despre speranţa omenirii?

16 Bisericile creştinătăţii exclud pământul din scopul lui Dumnezeu, susţinând că toţi oamenii buni merg la cer. Dar Isus ne-a învăţat să spunem în rugăciune: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Oare ar putea afirma cineva că voinţa lui Iehova este înfăptuită azi în mod deplin pe pământ, unde violenţa, nedreptatea, boala şi moartea fac ravagii? Nicidecum! Prin urmare, ar trebui să ne rugăm cu ardoare ca voinţa lui Dumnezeu să se facă pe pământ, în armonie cu promisiunea consemnată de apostolul Petru: „Potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi [Regatul Mesianic condus de Cristos] şi un pământ nou [o societate umană dreaptă], şi în acestea va locui dreptatea“. — 2 Petru 3:13.

17. Care este scopul lui Iehova cu privire la pământ?

17 Iehova a creat pământul cu un scop. El l-a inspirat pe profetul Isaia să scrie: „Aşa vorbeşte DOMNUL, care a creat cerurile, însuşi Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a creat nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit: «Eu sunt DOMNUL, şi nu este altul!»“ (Isaia 45:18). Dumnezeu i-a aşezat pe primii oameni într-o grădină paradiziacă şi le-a dat porunca: „Fiţi roditori, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l“ (Geneza 1:27, 28; 2:15). Evident, scopul Creatorului este ca pământul să fie locuit de oameni drepţi şi perfecţi care să se supună cu bucurie suveranităţii sale şi să trăiască veşnic în Paradisul promis de Cristos. — Psalmul 37:11, 29; Luca 23:43.

18, 19. a) Ce trebuie să aibă loc înainte ca voinţa lui Dumnezeu să se înfăptuiască pe deplin pe pământ? b) Ce alte aspecte din rugăciunea model vor fi analizate în articolul următor?

18 Voinţa lui Iehova cu privire la pământ nu va putea fi înfăptuită pe deplin atât timp cât pământul este populat de oameni care sfidează suveranitatea Sa. Folosindu-se de forţe spirituale puternice aflate sub conducerea lui Cristos, Dumnezeu va ‘provoca ruinarea celor care ruinează pământul’. Întregul sistem de lucruri al lui Satan, cu religia falsă, politica coruptă, comerţul necinstit şi lacom şi sistemul militar distructiv, va fi şters din existenţă pentru totdeauna (Revelaţia 11:18; 18:21; 19:1, 2, 11–18). Suveranitatea lui Iehova va fi justificată, iar numele său va fi sfinţit. Pentru toate acestea ne rugăm noi când spunem: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău. Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ“. — Matei 6:9, 10.

19 Însă, în rugăciunea model, Isus a arătat că ne putem ruga şi pentru chestiuni personale. Instrucţiunile sale în acest sens vor fi analizate în articolul următor.

[Notă de subsol]

^ par. 9 Vezi capitolul 6 al cărţii Să acordăm atenţie profeţiei lui Daniel!, publicată de Martorii lui Iehova.

Recapitulare

• De ce este potrivit să ne adresăm lui Iehova cu apelativul „Tatăl nostru“?

• De ce este de primă importanţă pentru noi să ne rugăm pentru sfinţirea numelui lui Dumnezeu?

• De ce ne rugăm să vină Regatul lui Dumnezeu?

• Ce se înţelege prin înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu precum în cer aşa şi pe pământ?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Rugăciunile lui Isus se deosebeau foarte mult de rugăciunile exagerat de pioase ale fariseilor

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Creştinii se roagă să vină Regatul lui Dumnezeu, să fie sfinţit numele său şi să se facă voinţa sa