Vestea bună dă roade  în São Tomé şi Príncipe

PROBABIL că mulţi oameni nici n-au auzit de São Tomé şi Príncipe. De obicei, acestor insule nu li se face publicitate în broşurile turistice. Pe harta lumii, ele sunt două punctuleţe aflate în Golful Guineii, la vest de ţărmul Africii; São Tomé, aproape de Ecuator, iar Príncipe, mai la nord-est. Clima ecuatorială umedă a favorizat apariţia unor păduri tropicale luxuriante, ce acoperă versanţii munţilor, a căror altitudine depăşeşte 2 000 de metri.

Aceste insule exotice, înconjurate de ape azurii şi de plaje mărginite de palmieri, sunt locuite de oameni prietenoşi şi ospitalieri, ale căror origini, africane şi europene, au dat naştere unui plăcut amestec cultural. Cei 170 000 de locuitori se ocupă cu producerea de cacao, principalul produs de export, cu agricultura şi cu pescuitul. Însă, de câţiva ani, chiar şi obţinerea hranei zilnice a devenit o problemă.

Cu toate acestea, ultimul deceniu al secolului trecut a asistat la un eveniment ce a transformat considerabil viaţa multor locuitori ai acestor insule. În iunie 1993, Martorii lui Iehova au fost recunoscuţi oficial de guvernul statului São Tomé şi Príncipe, aceasta marcând încheierea unui capitol lung şi, de multe ori, dificil din istoria Martorilor lui Iehova de aici.

Seminţe semănate în vremuri vitrege

Din câte se pare, primul Martor a venit în această ţară pe la începutul anilor 1950, când prizonieri din alte colonii portugheze din Africa au fost trimişi în lagărele de muncă de pe aceste insule. Martorul, un pionier, sau ministru cu timp integral, fusese deportat din Mozambic pentru că predica vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Acest Martor african a predicat singur cu atâta sârguinţă, încât, în numai şase luni, alte 13 persoane i s-au alăturat în anunţarea veştii bune. Mai târziu au sosit din Angola, în aceleaşi împrejurări, alţi Martori. În timpul detenţiei lor, ei s-au folosit de orice ocazie pentru a le împărtăşi localnicilor vestea bună.

Până în 1966, toţi fraţii care executaseră pedepse în São Tomé s-au întors pe continentul african, în ţările lor natale. Cei câţiva proclamatori ai Regatului care au rămas în urma lor şi-au continuat curajos activitatea. Au fost persecutaţi, au fost bătuţi şi întemniţaţi pentru că se adunau să studieze Biblia, fără a fi vizitaţi sau încurajaţi de cineva. Ţara şi-a câştigat independenţa faţă de Portugalia în 1975, iar seminţele adevărului despre Regat au început treptat să dea roade.

Extindere şi construire

În 1993, chiar în luna în care Martorii au fost recunoscuţi oficial, s-a înregistrat un record de 100 de proclamatori. În acelaşi an au venit câţiva pionieri speciali din Portugalia. Sârguinţa cu care aceştia au învăţat portugheza creolă le-a atras simpatia localnicilor. Atunci, căutarea unui teren pentru o Sală a Regatului a devenit o prioritate. Când a aflat aceasta, o soră pe nume Maria a donat jumătate din terenul pe care era căsuţa ei. Pe acea parcelă de pământ se putea construi o spaţioasă Sală a Regatului. Însă Maria nu ştia că, întrucât nu avea nici o rudă în viaţă, terenul ei era vizat de câţiva întreprinzători lacomi. Într-una din zile, un mare om de afaceri a venit la Maria.

„Nu-i bine ce-am auzit că vrei să faci“, i-a spus el pe un ton avertizator. „Am auzit că ţi-ai donat pământul. Tu ştii cât valorează un teren cu o asemenea poziţie?“

„Dacă v-aş vinde dumneavoastră pământul, cât mi-aţi da pe el?“, l-a întrebat Maria. Văzând că nu primeşte nici un răspuns, Maria a continuat: „Chiar dacă mi-aţi da toţi banii din lume, n-ar fi de ajuns pentru că viaţa nu se poate cumpăra cu bani“.

 „Nu-i aşa că n-ai copii?“, a întrebat-o bărbatul acela.

Pentru a încheia discuţia, Maria i-a spus: „Terenul este al lui Iehova. De la el l-am avut atâţia ani, iar acum vreau să i-l înapoiez. Eu aştept să primesc viaţă veşnică“. Apoi l-a întrebat pe acel bărbat: „Dumneavoastră îmi puteţi oferi viaţă veşnică?“ Fără să mai spună nimic, acesta s-a întors şi şi-a văzut de drum.

Cu ajutorul fraţilor calificaţi din Portugalia, pe locul acela s-a construit o frumoasă clădire cu două etaje, având subsol, o sală spaţioasă de întruniri şi camere de locuit. Tot aici sunt şi săli de clasă pentru cursurile ţinute cu bătrânii, cu slujitorii ministeriali şi cu pionierii. În prezent, această Sală a Regatului este folosită de două congregaţii, ea fiind un minunat centru de instruire al închinării curate în capitala ţării.

În Mé-Zochi exista o congregaţie de 60 de proclamatori zeloşi. Întrucât întrunirile se ţineau într-o Sală a Regatului improvizată pe o plantaţie de bananieri, era nevoie de o Sală a Regatului adecvată. Lucrul acesta a fost adus la cunoştinţa primăriei oraşului, care, cu amabilitate, a oferit un teren pe strada principală. Cu ajutorul fraţilor din Portugalia, în două luni a fost ridicată o frumoasă Sală a Regatului prin metoda de construire rapidă. Localnicilor aproape că nu le venea să-şi creadă ochilor. Un inginer suedez, care lucra pe un şantier de construcţie din oraş, a fost uimit să-i vadă muncind pe fraţi şi pe surori. „E incredibil!“, a spus el. „Martorii lui Iehova, aici în Mé-Zochi, folosind o metodă de construire rapidă! Aşa trebuie să construim şi noi.“ Sala Regatului a fost dedicată în 12 iunie 1999, la dedicare fiind prezente 232 de persoane. Sala este acum un punct de atracţie pentru vizitatorii oraşului Mé-Zochi.

Un congres istoric

Un eveniment istoric pentru Martorii lui Iehova din São Tomé şi Príncipe a fost primul congres de district de trei zile, care s-a desfăşurat în ianuarie 1994. Congresul, intitulat „Învăţătura Divină“, a fost găzduit de cea mai modernă sală cu aer condiţionat din ţară. Imaginaţi-vă cât de bucuroşi au fost cei 116 proclamatori să vadă o mulţime de 405 persoane  şi, pentru prima oară, să urmărească o dramă biblică şi să asiste la lansarea de noi publicaţii! Douăzeci de persoane şi-au simbolizat dedicarea prin botez pe o plajă tropicală.

Ceva inedit, ce a atras atenţia localnicilor, au fost ecusoanele delegaţilor. Prezenţa celor 25 de delegaţi din Portugalia şi Angola a creat o atmosferă internaţională. S-a format repede o puternică legătură de iubire creştină, iar după încheierea ultimei sesiuni, când congresiştii şi-au luat rămas-bun, multe feţe au fost scăldate de lacrimi. — Ioan 13:35.

Au venit reporteri de la Postul Naţional de Radio care i-au luat un interviu supraveghetorului congresului. De asemenea, la radio s-au transmis fragmente din câteva discursuri prezentate la congres. A fost, într-adevăr, un eveniment istoric pentru aceşti Martori fideli, multă vreme izolaţi, cu ocazia căruia ei s-au simţit mai aproape de organizaţia vizibilă a lui Iehova.

Roade spre lauda lui Iehova

Roadele produse de mesajul Regatului se manifestă şi printr-o conduită excelentă, spre lauda şi onoarea lui Iehova (Tit 2:10). O adolescentă era încântată de lucrurile pe care le învăţa la studiul ei biblic săptămânal. Însă tatăl ei i-a interzis să meargă la întrunirile congregaţiei. Când fata i-a explicat cu respect că întrunirile congregaţiei erau importante pentru ea şi şi-a exprimat dorinţa de a fi prezentă la ele, tatăl ei a alungat-o de acasă. Din câte se pare, el şi-a imaginat că fiica lui va face ceea ce fac majoritatea tinerelor de astăzi, adică se va muta cu un bărbat care s-o întreţină. Când tatăl ei a aflat că ea ducea o viaţă castă, exemplară, ca o adevărată creştină, a chemat-o înapoi acasă şi i-a acordat deplină libertate să-i slujească lui Iehova.

Un alt exemplu este cel al conducătorului unei formaţii muzicale. El se săturase de viaţa imorală pe care o ducea şi era în căutarea unui scop în viaţă. În perioada aceea a fost vizitat de Martori. Când a început să trăiască la înălţimea normelor morale ale Bibliei, acest tânăr a devenit subiectul de discuţie al întregului oraş. Nu după mult timp a înţeles cât de important era să renunţe la toate asocierile nesănătoase (1 Corinteni 15:33). Apoi a făcut pasul decisiv, simbolizându-şi prin botez dedicarea la Iehova.

Un grup de tineri erau în căutarea religiei adevărate. De aceea, ei au purtat mai multe discuţii cu pastorii câtorva grupări evanghelice, dar nu s-au ales decât cu şi mai multe semne de întrebare şi cu dezamăgire. Drept urmare, ei au început să aibă un comportament violent şi îşi băteau joc de tot ce avea legătură cu religia.

Într-una din zile, un misionar Martor al lui Iehova, care se îndrepta spre locul unde urma să conducă un studiu biblic, a trecut pe lângă aceşti tineri. Aceştia au vrut să-i pună mai multe întrebări şi l-au condus într-o curte dosnică, unde l-au invitat să stea pe un scăunel. A urmat o avalanşă de întrebări legate de subiecte ca: suflet, iad, viaţă în cer şi sfârşitul lumii. Folosindu-se de Biblia pe care i-a dat-o şeful grupului, Martorul a răspuns la toate întrebările tinerilor. După o oră, Law, şeful grupului, i-a spus misionarului: „Când ţi-am cerut să ne răspunzi la întrebări voiam de fapt să te ridiculizăm, aşa cum am făcut cu cei din alte religii. Credeam că nimeni nu va şti să răspundă la aceste întrebări. Dar tu ai ştiut şi ne-ai răspuns folosindu-te chiar de Biblie. Spune-mi, cum aş putea învăţa mai multe lucruri din Biblie?“ S-a început un studiu biblic cu Law, care, la scurt timp, a venit şi la întruniri. Nu după multă vreme, el a părăsit grupul de tineri cu care se asocia şi a renunţat la modul său de viaţă violent. În mai puţin de un an şi-a dedicat viaţa lui Iehova şi s-a botezat. În prezent el este slujitor ministerial.

Un obicei foarte răspândit pe aceste insule este ca un bărbat şi o femeie să trăiască în concubinaj. Mulţi convieţuiesc de mulţi ani şi au copii împreună. Acestor oameni le vine greu să  accepte punctul de vedere al lui Iehova cu privire la căsătorie. Este îmbucurător să vedem cum Cuvântul lui Dumnezeu a ajutat o persoană aflată într-o asemenea situaţie să depăşească acest obstacol. — 2 Corinteni 10:4–6; Evrei 4:12.

Antonio a înţeles că trebuia să-şi legalizeze căsătoria şi a hotărât să facă acest pas după culesul porumbului, ca să-şi strângă ceva bani pentru petrecerea de nuntă. Într-o noapte, chiar înainte de a culege porumbul de pe câmp, au venit hoţii şi i l-au furat. Antonio a hotărât atunci să mai aştepte un an, până la următoarea recoltă, dar şi de acea dată s-a întâmplat la fel. Văzând că nu reuşeşte să obţină un împrumut pentru nuntă, Antonio şi-a dat seama cine era adevăratul său adversar. „Satan n-o să-şi mai bată joc de mine“, a spus el. „Cu sau fără petrecere, ne vom căsători peste o lună şi jumătate!“ Zis şi făcut! Şi, spre marea lor surpriză, la petrecerea de nuntă prietenii lor au adus găini, raţe şi o capră. După ce şi-au înregistrat căsătoria, Antonio şi soţia lui s-au botezat împreună cu cei şase copii ai lor, simbolizându-şi astfel dedicarea la Iehova.

O privire asupra insulei Príncipe

În ultimii ani, cei 6 000 de locuitori ai insulei Príncipe au fost vizitaţi de câteva ori de supraveghetorul de circumscripţie şi de pionieri din São Tomé. Insularii au fost foarte ospitalieri şi dornici să-i asculte pe Martori. După ce a citit tractul pe care-l primise, un bărbat le-a căutat în ziua următoare pe pionierele care i-l dăduseră şi s-a oferit să le ajute să distribuie mai multe tracturi. Pionierele i-au explicat că numai ele puteau face această lucrare, însă bărbatul a insistat spunându-le că le va însoţi de la uşă la uşă pentru a le recomanda locatarilor să le asculte cu atenţie. În cele din urmă, bărbatul a plecat, dar nu înainte de a le felicita pe Martore pentru importanta lucrare pe care o făceau.

În 1998, doi pionieri din São Tomé s-au mutat în Príncipe. Nu după mult timp, aceştia conduceau 17 studii biblice la domiciliu. Lucrarea a continuat să se extindă şi, în scurtă vreme, grupa de studiu de carte număra în medie 16 persoane, iar la cuvântarea publică asistau peste 30 de persoane. Necesitatea unui loc de întrunire a fost adusă la cunoştinţa primăriei oraşului, care, din fericire, a oferit un teren pentru construirea unei Săli a Regatului. Fraţii din São Tomé s-au oferit să construiască o mică Sală a Regatului, în care să locuiască şi doi pionieri speciali.

Fără îndoială, vestea bună produce multe roade şi se răspândeşte tot mai mult pe aceste insule îndepărtate (Coloseni 1:5, 6). În ianuarie 1990, în São Tomé şi Príncipe erau 46 de proclamatori. În anul de serviciu 2002 s-a atins un record de 388 de proclamatori! Peste 20% dintre ei sunt în serviciul cu timp integral, iar numărul studiilor biblice este de aproximativ 1 400. În 2001 asistenţa la Comemorare a atins un record unic de 1 907 persoane. Într-adevăr, pe aceste insule tropicale, cuvântul lui Iehova este glorificat şi se răspândeşte cu rapiditate. — 2 Tesalonicieni 3:1.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 12]

Emisiuni radiofonice cu o mare audienţă

O carte foarte apreciată pe aceste insule este Tinerii se întreabă — răspunsuri practice *. Din două în două săptămâni, pe Postul Naţional de Radio este difuzată o emisiune de 15 minute cu acest titlu. Cât de emoţionant este să-l auzi pe crainic întrebând: „Tineri, cum puteţi şti dacă este iubire adevărată sau pasiune?“, iar apoi citind un fragment din această carte (vezi capitolul 31)! La o altă emisiune radiofonică sunt citite pasaje din cartea Secretul unei familii fericite *.

[Note de subsol]

^ par. 33 Publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 33 Publicată de Martorii lui Iehova.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Prima Sală a Regatului din São Tomé, în 1994

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

1. Sala Regatului din Mé-Zochi, construită după metoda rapidă

2. În această sală s-a ţinut un congres de district memorabil

3. Fericiţii candidaţi la botez de la acel congres

[Provenienţa fotografiei de la pagina 8]

Globe: Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.