Tinerilor, umblaţi într-un mod demn de Iehova!

UNII tineri creştini sunt nevoiţi să stea o perioadă departe de familia şi de congregaţia lor. Dintre aceştia, unii părăsesc casa părintească pentru a-şi extinde ministerul, iar alţii trebuie să plece din cauza neutralităţii lor faţă de afacerile acestei lumi (Isaia 2:4; Ioan 17:16). În anumite ţări, ‘Cezarul’ îi condamnă pe tinerii integri la închisoare sau îi pune să presteze munci în folosul comunităţii. *Marcu 12:17; Tit 3:1, 2.

În timp ce îşi execută pedeapsa cu închisoarea, primită ca urmare a neutralităţii lor, aceşti tineri ar putea fi închişi o lungă perioadă de timp împreună cu oameni certaţi cu legea. Şi tinerii care au plecat de acasă din alte motive pot fi forţaţi să lucreze într-un mediu imoral. Cum pot aceşti tineri creştini, precum şi alţii aflaţi într-o situaţie asemănătoare să facă faţă cu succes exigenţelor şi presiunilor cu care se confruntă în timp ce se străduiesc ‘să continue să umble într-un mod demn de Dumnezeu’ (1 Tesaloniceni 2:12)? Cum îi pot ajuta părinţii lor să se pregătească pentru orice situaţie neplăcută ce poate apărea? — Proverbele 22:3.

Dificultăţi specifice

„Perioada petrecută departe de părinţii mei grijulii şi de bătrânii iubitori care mă cunoşteau bine a fost pentru mine o experienţă grea şi demoralizatoare“, mărturiseşte Tákis *, un tânăr de 21 de ani, care a fost nevoit să locuiască trei ani şi o lună departe de casă. El adaugă: „Uneori m-am simţit complet lipsit de apărare“. Pétros, în vârstă de 20 de ani, care a fost despărţit de cei dragi mai bine de doi ani, recunoaşte: „Pentru prima dată în viaţă a trebuit să iau de unul singur decizii cu privire la destindere şi asocieri şi nu am făcut întotdeauna alegeri înţelepte“. El mai spune: „Câteodată nu mă simţeam în largul meu cu toate responsabilităţile pe care le aduce cu sine o mai mare libertate“. Tássos, un bătrân de congregaţie care ia deseori legătura cu tinerii creştini aflaţi în astfel de situaţii, a făcut următoarea remarcă: „Vorbirea vulgară, spiritul rebel şi comportamentul violent al colegilor necredincioşi îi pot influenţa pe tinerii naivi şi vulnerabili“.

Tinerii creştini care locuiesc şi lucrează în mijlocul celor ce nu au respect pentru principiile biblice trebuie să fie atenţi să nu cedeze tentaţiei de a imita obiceiurile imorale şi nebiblice ale colegilor lor (Psalmii 1:1; 26:4; 119:9). Poate părea dificil ca ei să păstreze un bun program de studiu personal, precum şi să asiste cu regularitate la întruniri şi să ia parte la serviciul de teren (Filipeni 3:16). De asemenea, poate fi greu să-şi fixeze obiective spirituale şi să le atingă.

Cu siguranţă, tinerii creştini fideli doresc să aibă o conduită şi o vorbire care să-i facă plăcere lui Iehova. Ei se străduiesc cu loialitate să răspundă invitaţiei emoţionante adresate de Tatăl lor ceresc: „Fiul meu, fii înţelept şi înveseleşte-mi inima, ca să am cu ce să răspund celui ce mă batjocoreşte“ (Proverbele 27:11). Ei ştiu că bunele lor maniere şi conduita lor influenţează modul în care alţii îl privesc pe Iehova şi pe poporul său. — 1 Petru 2:12.

 Este lăudabil că marea majoritate a acestor tineri fac tot posibilul pentru a fi asemenea fraţilor lor din secolul I cu privire la care apostolul Pavel s-a rugat: „Umblaţi într-un mod demn de Iehova cu scopul de a-i plăcea pe deplin, în timp ce continuaţi să daţi rod în orice lucrare bună . . . pentru a persevera pe deplin şi pentru a fi îndelung răbdători cu bucurie“ (Coloseni 1:9–11). Biblia vorbeşte despre mai mulţi tineri temători de Dumnezeu care au umblat într-un mod demn de Iehova, chiar dacă mediu în care s-au aflat era nefamiliar, ostil şi idolatru. — Filipeni 2:15.

„DOMNUL era cu Iosif“

Fiind vândut ca sclav în Egipt, Iosif, copilul iubit al lui Iacov şi al Rahelei, s-a trezit la o vârstă fragedă departe de grija ocrotitoare a tatălui său, care era o persoană temătoare de Dumnezeu. Iosif a lăsat un exemplu excelent de tânăr muncitor, demn de încredere şi moral. Deşi slujea ca sclav în casa lui Potifar, care nu era un închinător al lui Iehova, Iosif a fost conştiincios şi harnic, stăpânul său încredinţându-i, în cele din urmă, toată administrarea casei (Geneza 39:2–6). Iosif i-a rămas loial lui Iehova; când a fost aruncat în temniţă din cauza aceasta, nu s-a gândit: „Ce folos că-mi păstrez integritatea?“ Chiar şi în acele condiţii el a continuat să manifeste calităţi excelente şi, în scurt timp, a primit multe responsabilităţi legate de activităţile din temniţă (Geneza 39:17–22). Dumnezeu l-a binecuvântat şi, aşa cum se arată la Geneza 39:23, „DOMNUL era cu [Iosif]“.

Cât de simplu ar fi fost pentru Iosif, care pierduse orice legătură cu familia sa temătoare de Dumnezeu, să se lase modelat de păgânii în mijlocul cărora trăia şi să imite stilul de viaţă imoral al egiptenilor! Dar el nu a făcut aceasta, ci a respectat principiile divine şi şi-a păstrat puritatea în ciuda celor mai puternice tentaţii. În repetate rânduri, când soţia lui Potifar a insistat să aibă relaţii sexuale cu ea, Iosif a spus cu hotărâre: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ — Geneza 39:7–9.

În prezent, tinerii Martori trebuie să acorde atenţie avertismentelor bazate pe Biblie cu privire la asocierile nepotrivite, la formele de destindere imorale, la pornografie şi la muzica degradantă. Ei sunt conştienţi că „ochii DOMNULUI sunt în orice loc, văzând răul şi binele“. — Proverbele 15:3.

Moise a evitat ‘desfătarea păcatului’

Moise a copilărit în mediul idolatru şi avid de plăceri de la curtea Faraonului. Iată ce spune Biblia despre el: „Prin credinţă Moise . . . a refuzat să fie numit fiul fiicei Faraonului, alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să aibă desfătarea temporară a păcatului“. — Evrei 11:24, 25.

 Deşi poate fi avantajoasă în anumite privinţe, prietenia cu lumea este trecătoare. În cel mai fericit caz, ea nu poate dura decât atât cât durează această lume, al cărei sfârşit se apropie (1 Ioan 2:15–17). Nu ar fi mai bine să-l imităm pe Moise? Biblia spune că el „a rămas ferm, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel care este invizibil“ (Evrei 11:27). El s-a concentrat în permanenţă asupra moştenirii spirituale primite de la strămoşii săi, care au fost persoane temătoare de Dumnezeu. El a făcut din scopul lui Iehova scopul său în viaţă, urmărind mereu să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. — Exodul 2:11; Faptele 7:23, 25.

Când se găsesc într-un mediu lipsit de pietate şi neospitalier, tinerii temători de Dumnezeu îşi pot întări relaţiile cu Iehova printr-un studiu personal, care îi va ajuta să-l cunoască mai bine pe „pe Cel care este invizibil“. Menţinându-se ocupaţi cu activităţi creştine, cum ar fi asistarea cu regularitate la întruniri şi participarea la serviciul de teren, aceşti tineri vor putea să se concentreze în permanenţă asupra lucrurilor spirituale (Psalmii 63:6; 77:12). Ei ar trebui să se străduiască să cultive o credinţă şi o speranţă tot atât de puternice ca ale lui Moise şi să facă în aşa fel încât gândurile şi acţiunile lor să graviteze în jurul lui Iehova, fiind fericiţi că-i pot fi prieteni.

Ea şi-a folosit darul vorbirii pentru a-l lăuda pe Dumnezeu

Fetiţa israelită luată prizonieră de sirieni în zilele lui Elisei, profetul lui Dumnezeu, a avut şi ea o conduită exemplară în timp ce se afla departe de casă. Ea a devenit servitoarea soţiei lui Naaman, comandantul armatei siriene care avea lepră. Fetiţa i-a spus stăpânei ei: „Oh, dacă domnul meu ar fi la prorocul acela din Samaria, l-ar vindeca de lepra lui!“ Ca urmare a mărturiei depuse de ea, Naaman a mers în Israel la Elisei şi a fost curăţat de lepră. Mai mult decât atât, el a devenit un închinător al lui Iehova. — 2 Împăraţi 5:1–3, 13–19.

Exemplul acestei fetiţe arată cât de important este ca tinerii să-şi folosească darul vorbirii într-un mod în care să-i aducă onoare lui Dumnezeu, chiar şi când sunt departe de părinţii lor. Dacă fetiţa ar fi avut o ‘vorbire prostească’ sau dacă ar fi obişnuit să spună ‘glume obscene’, s-ar mai fi simţit în largul ei să vorbească în mod  convingător când i s-ar fi ivit ocazia (Efeseni 5:4; Proverbele 15:2)? Níkos, un tânăr care avea cu puţin peste 20 de ani şi care a fost condamnat la închisoare din cauza neutralităţii sale, ne relatează: „Când am stat împreună cu alţi fraţi tineri într-o închisoare agricolă, departe de privirile părinţilor şi ale bătrânilor din congregaţie, am observat că limbajul nostru a început să lase de dorit. Cu siguranţă, nu-i aducea laude lui Iehova“. Din fericire, Níkos, precum şi alţii au fost ajutaţi să respecte sfatul lui Pavel cu privire la această chestiune: „Fornicaţia şi necurăţia sub toate formele ei sau lăcomia nici să nu fie menţionate printre voi, aşa cum se cuvine unor sfinţi“. — Efeseni 5:3.

Iehova a fost real pentru ei

Experienţa trăită în Babilonul antic de către cei trei evrei însoţitori ai lui Daniel confirmă principiul enunţat de Isus, potrivit căruia fidelitatea în lucrurile mici duce la fidelitate în lucrurile mari (Luca 16:10). Când au fost puşi în situaţia de a mânca ceva interzis de Legea lui Moise, ei s-ar fi putut gândi că, fiind prizonieri într-o ţară străină, nu aveau de ales. Însă, ce binecuvântare au primit pentru că au luat în serios chiar şi un lucru care părea de mică importanţă! Ei s-au dovedit şi mai sănătoşi, şi mai înţelepţi decât toţi ceilalţi prizonieri care deseori se înfruptau din delicatesele regelui. Fără îndoială că fidelitatea în lucrurile mici i-a întărit în aşa fel încât nu au făcut compromis când s-au confruntat cu o încercare mai mare, trebuind să se plece în faţa unui idol. — Daniel 1:3–21; 3:1–30.

Iehova a fost real pentru aceşti trei tineri. Deşi erau departe de casă şi de centrul închinării lui Dumnezeu, ei au fost hotărâţi să se păstreze nepătaţi de lume (2 Petru 3:14). Considerau atât de preţioase relaţiile cu Iehova, încât au fost dispuşi să-şi dea viaţa pentru a şi le păstra.

Iehova nu vă va părăsi

Când sunt departe de persoanele pe care le iubesc şi în care au încredere, tinerii se pot simţi pe bună dreptate nesiguri pe ei şi neîncrezători în privinţa viitorului. Totuşi, ei pot înfrunta încercările cu încrederea deplină că „Iehova nu [îi] va părăsi“ (Psalmul 94:14, NW). Dacă aceşti tineri ‘suferă pentru dreptate’, Iehova este  alături de ei ajutându-i să continue să umble „pe calea dreptăţii“. — 1 Petru 3:14; Proverbele 8:20.

Iehova i-a întărit tot timpul pe Iosif, pe Moise, pe fetiţa israelită ajunsă sclavă şi pe cei trei tineri evrei fideli şi le-a dat bogate binecuvântări. În prezent, el îşi foloseşte spiritul sfânt, Cuvântul şi organizaţia pentru a-i sprijini pe cei care ‘luptă excelenta luptă a credinţei’, oferindu-le perspectiva ‘vieţii veşnice’ (1 Timotei 6:11, 12). Faptul de a umbla într-un mod demn de Iehova este într-adevăr posibil şi este cea mai înţeleaptă decizie pe care o poate lua cineva. — Proverbele 23:15, 19.

[Note de subsol]

^ par. 2 Vezi numărul din 1 mai 1996 al Turnului de veghe, paginile 18–20.

^ par. 5 Unele nume au fost schimbate.

[Chenarul de la pagina 25]

PĂRINŢI, INSTRUIŢI-VĂ COPIII!

„Ca săgeţile în mâna unui războinic, aşa sunt copiii făcuţi la tinereţe“ (Psalmul 127:4). O săgeată nu nimereşte întâmplător ţinta. Trebuie ochim bine înainte. În mod similar, copiii nu vor fi pregătiţi să înfrunte realităţile vieţii departe de casă dacă nu primesc îndrumarea părintească potrivită. — Proverbele 22:6.

Tinerii au tendinţa de a acţiona sub impulsul momentului sau de a ceda ‘dorinţelor proprii tinereţii’ (2 Timotei 2:22). Biblia dă următorul avertisment: „Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciunea, dar copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale“ (Proverbele 29:15). Un copil căruia nu i s-au impus limite de comportament nu este pregătit să facă faţă vieţii departe de casă, cu presiunile şi greutăţile ei.

Într-un mod clar şi cu simţul răspunderii, părinţii creştini trebuie să-i facă pe copii conştienţi de dificultăţile, presiunile şi realităţile vieţii în acest sistem de lucruri. Evitând să fie pesimişti sau negativi, ei le pot descrie situaţiile dificile prin care ar putea trece un tânăr care locuieşte departe de casă. Această instruire, alături de înţelepciunea primită de la Dumnezeu ‘le va da celor lipsiţi de minte prudenţă, iar tânărului cunoştinţă şi chibzuinţă’. — Proverbele 1:4.

Părinţii care sădesc valori spirituale şi principii morale în inima copiilor lor îi pregătesc să depăşească problemele vieţii. Succesul depinde în mare măsură de studiul familial ţinut cu regularitate, comunicarea deschisă şi interesul sincer faţă de bunăstarea copiilor. Părinţii trebuie să le ofere copiilor instruirea divină într-un mod echilibrat, pozitiv şi rezonabil, pregătindu-i astfel să se descurce singuri mai târziu. Prin exemplul lor, părinţii îşi pot învăţa copiii că este într-adevăr posibil să trăieşti în mijlocul lumii şi să nu faci parte din ea. — Ioan 17:15, 16.

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Unii tineri creştini trebuie să plece de acasă

[Legenda fotografiilor de la pagina 24]

Împotrivindu-se tentaţiilor, tinerii îl pot imita pe Iosif şi pot rămâne curaţi pe plan moral

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Imitaţi-o pe fetiţa israelită ajunsă sclavă, care şi-a folosit darul vorbirii pentru a-i aduce glorie lui Iehova