Avem într-adevăr nevoie de alţii?

„DACĂ ne examinăm îndeaproape viaţa şi activităţile, vom observa că marea majoritate a acţiunilor şi a dorinţelor noastre sunt strâns legate de existenţa altor oameni“, a remarcat binecunoscutul om de ştiinţă Albert Einstein. El a adăugat: „Mâncăm hrana pregătită de alţii, ne îmbrăcăm cu hainele făcute de alţii, locuim în casele construite de alţii. . . . Omul este ceea ce este şi are valoarea pe care o are nu atât datorită a ceea ce este el ca individ, cât a ceea ce este el ca membru al unei mari comunităţi, care îi direcţionează existenţa materială şi spirituală din leagăn până în mormânt“.

În lumea animală este ceva obişnuit să observi tendinţa instinctivă de asociere. Elefanţii se deplasează în turme, ocrotindu-şi cu grijă puii. Leoaicele vânează în grup şi îşi împart prada cu masculii. Delfinii se joacă împreună şi chiar ocrotesc alte animale sau pe înotătorii care se află în pericol.

Cu toate acestea, la oameni, sociologii au observat o tendinţă din ce în ce mai îngrijorătoare. Potrivit unui ziar publicat în Mexic, unii sociologi susţin că „deceniile de izolare a individului şi deteriorarea vieţii comunitare au luat un greu tribut societăţii din Statele Unite“. În ziar se mai spunea că „bunăstarea naţiunii a depins de o schimbare socială de proporţii, care a presupus o întoarcere la viaţa comunitară“.

Această problemă a devenit foarte răspândită mai ales în ţările dezvoltate. Există o tendinţă alarmantă spre izolare. Oamenii vor „să-şi trăiască viaţa cum le place“ şi nu permit nimănui „să le tulbure tihna“. S-a spus că această atitudine face ca societatea umană să fie mai predispusă la probleme afective, la depresie şi sinucidere.

În acest sens, dr. Daniel Goleman a declarat: „În cazul celor ce suferă de izolare socială, care nu au pe cineva căruia să-i împărtăşească cele mai intime sentimente sau cu care să fie în relaţii apropiate, riscul de a se îmbolnăvi şi chiar de a muri este de două ori mai mare“. Potrivit unui raport publicat în revista Science, izolarea socială ‘influenţează rata mortalităţii tot atât de mult ca fumatul, hipertensiunea, nivelul ridicat de colesterol, obezitatea şi lipsa exerciţiilor fizice’.

Prin urmare, avem într-adevăr nevoie de alţii şi aceasta din mai multe motive. Nu putem trăi izolaţi. Aşadar, cum poate fi rezolvată problema izolării? Ce anume a dat un sens vieţii multora? Articolul următor va analiza aceste întrebări.

[Text generic pe pagina 3]

„Marea majoritate a acţiunilor şi a dorinţelor noastre sunt strâns legate de existenţa altor oameni.“ — Albert Einstein