Să-l imităm pe Iehova, Dumnezeul nostru imparţial

„La Dumnezeu nu există părtinire.“ — ROMANI 2:11.

1, 2. a) Care era scopul lui Iehova cu privire la canaaniţi în general? b) Ce a făcut Iehova, şi ce întrebări se pun în acest sens?

ÎN 1473 î.e.n., israeliţii care îşi aşezaseră tabăra în câmpiile Moabului îl ascultau cu atenţie pe Moise. Dincolo de Iordan îi aştepta o grea încercare. Moise le-a spus că scopul lui Iehova era ca Israelul să învingă cele şapte naţiuni canaanite puternice din Ţara Promisă. Cât de mult i-au încurajat următoarele cuvinte ale lui Moise: „Iehova Dumnezeul tău cu siguranţă le va lăsa pe mâna ta, iar tu va trebui să le înfrângi“! Israelul nu trebuia să încheie nici un legământ cu aceste naţiuni; ele nu meritau nici o favoare. — Deuteronomul 1:1; 7:1, 2, NW.

2 Totuşi, Iehova a cruţat viaţa unei familii care locuia în prima cetate atacată de Israel. Oameni din alte patru oraşe au beneficiat şi ei de ocrotire divină. De ce? Ce învăţăm despre Iehova din evenimentele deosebite legate de supravieţuirea acestor canaaniţi? Şi cum îl putem imita?

Reacţii la faima lui Iehova

3, 4. Ce efect au avut asupra unor locuitori din Canaan veştile despre victoriile repurtate de israeliţi?

3 În cei 40 de ani pe care Israelul i-a petrecut în pustiu înainte de a intra în Ţara Promisă, Iehova şi-a ocrotit poporul şi a luptat pentru el. La sud de Ţara Promisă, Israelul a trebuit să-l înfrunte pe regele canaanit al Aradului. Cu ajutorul lui Iehova, israeliţii i-au înfrânt pe el şi pe poporul său la Horma (Numeri 21:1–3). Mai târziu, Israelul a ocolit ţara Edom şi s-a îndreptat spre nord, ajungând la nord-est de Marea Moartă. În această regiune, locuită odinioară de moabiţi, trăiau acum amoriţii. Regele amorit Sihon nu a permis ca Israelul să-i traverseze teritoriul. A urmat o bătălie la Iahaţ, după cât se pare la nord de Valea Torentului Arnon; Aici Sihon a fost ucis (Numeri 21:23, 24; Deuteronomul 2:30–33). Mai la nord, Og domnea peste alţi amoriţi în Basan. În pofida staturii lui impresionante, Og nu l-a putut învinge pe Iehova. El a fost ucis la Edrei (Numeri 21:33–35; Deuteronomul 3:1–3, 11). Vestea despre aceste victorii precum şi relatările despre exodul israeliţilor din Egipt au avut un impact puternic asupra unor locuitori ai Canaanului. *

4 Odată ce au intrat în Canaan, după ce au traversat Iordanul, israeliţii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal (Iosua 4:9–19). Nu departe de aici se afla oraşul fortificat Ierihon. Auzind despre acţiunile lui Iehova, o canaanită pe nume Rahav s-a simţit îndemnată să acţioneze cu credinţă. Prin urmare, când Iehova a distrus Ierihonul, el i-a cruţat pe Rahav şi familia ei. — Iosua 2:1–13; 6:17, 18; Iacov 2:25.

5. De ce „au lucrat cu vicleşug“ gabaoniţii?

5 Apoi, israeliţii au urcat de pe câmpiile din apropierea râului Iordan spre dealurile din centrul regiunii. Urmând îndrumarea lui Iehova, Iosua a organizat o ambuscadă împotriva oraşului Ai (Iosua, capitolul 8). Aflând de dezastruoasa înfrângere suferită de Ai, mai mulţi regi canaaniţi şi-au unit forţele să poarte război împotriva lui Israel (Iosua 9:1, 2). Locuitorii Gabaonului, un oraş hevit din apropiere, au reacţionat diferit. În Iosua 9:4 se arată că, din proprie iniţiativă, ei „au lucrat cu vicleşug“. La  fel ca Rahav, ei auziseră cum îşi eliberase Iehova poporul din Egipt şi cum fuseseră învinşi Sihon şi Og (Iosua 9:6–10). Gabaoniţii şi-au dat seama că era inutil să opună rezistenţă. Astfel, ei au trimis la Iosua o delegaţie care să reprezinte Gabaonul şi alte trei oraşe din apropiere: Chefira, Beerot şi Chiriat-Iearim. Membrii delegaţiei erau deghizaţi în aşa fel încât păreau că vin dintr-o ţară îndepărtată. Şiretlicul a avut succes. Iosua a încheiat cu ei un legământ care le garanta supravieţuirea. Trei zile mai târziu, Iosua şi israeliţii au aflat că fuseseră înşelaţi. Cu toate acestea, întrucât juraseră pe Iehova, ei au respectat legământul încheiat (Iosua 9:16–19). A aprobat Iehova acest lucru?

6. Cum a reacţionat Iehova la legământul încheiat de Iosua cu gabaoniţii?

6 Gabaoniţilor li s-a încredinţat sarcina de a tăia lemne şi de a scoate apă pentru israeliţi, chiar şi pentru „altarul DOMNULUI“ de la tabernacol (Iosua 9:21–27). Mai mult decât atât, când cinci regi amoriţi şi armatele lor i-au ameninţat pe gabaoniţi, Iehova a intervenit în mod miraculos. Pietrele de grindină au omorât mai mulţi duşmani decât au făcut-o trupele lui Iosua. Ba mai mult, Iehova a răspuns la rugămintea lui Iosua ca soarele şi luna să se oprească pentru ca israeliţii să poată repurta o victorie totală. Iată ce remarcă a făcut Iosua mai târziu: „Nici n-a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte, nici după aceea, când DOMNUL să fi ascultat glasul unui om; căci DOMNUL lupta pentru Israel“. — Iosua 10:1–14.

7. Ce adevăr fundamental confirmat de Petru a fost demonstrat în cazul unor canaaniţi?

7 Canaanita Rahav şi familia ei, precum şi gabaoniţii s-au temut de Iehova şi au acţionat ca atare. Ceea ce s-a întâmplat în cazul lor demonstrează cu claritate un adevăr exprimat mai târziu de apostolul creştin Petru: „Dumnezeu nu este părtinitor, ci . . ., în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el“. — Faptele 10:34, 35.

Cum a tratat Iehova cu Avraam şi cu Israelul

8, 9. Cum demonstrează modul în care a tratat Iehova cu Avraam şi cu naţiunea Israel că el este imparţial?

8 Discipolul Iacov a atras atenţia asupra bunătăţii nemeritate pe care a manifestat-o Dumnezeu faţă de Avraam şi descendenţii acestuia. Avraam a devenit „prietenul lui Iehova“ datorită credinţei sale, nu datorită originii sale etnice (Iacov 2:23). Credinţa lui Avraam şi iubirea sa pentru Iehova le-au adus binecuvântări descendenţilor săi (2 Cronici 20:7). Iehova i-a promis lui Avraam: „Te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării“. Însă remarcaţi promisiunea din versetul următor: „Toate popoarele pământului vor fi binecuvântate în sămânţa ta“. — Geneza 22:17, 18; Romani 4:1–8.

9 Departe de a fi părtinitor, prin modul în care a tratat cu Israelul, Iehova a demonstrat ce poate face pentru cei care ascultă de el. Felul în care a tratat cu Israelul constituie un exemplu care arată cum manifestă Iehova iubire loială faţă de slujitorii săi fideli. Israelul a fost  ‘proprietatea specială’ a lui Iehova, dar aceasta nu a însemnat că alte popoare au fost private de bunăvoinţa lui Dumnezeu (Exodul 19:5, NW; Deuteronomul 7:6–8). Este adevărat că Iehova a răscumpărat Israelul din sclavia Egiptului, şi prin urmare a declarat: „Eu v-am ales numai pe voi, dintre toate familiile pământului“. Însă aşa cum a declarat prin intermediul profetului Amos şi al altor profeţi, Iehova a oferit o perspectivă minunată şi oamenilor din „toate popoarele“. — Amos 3:2; 9:11, 12; Isaia 2:2–4.

Isus, Învăţătorul imparţial

10. Cum l-a imitat Isus pe Tatăl său în manifestarea imparţialităţii?

10 Pe parcursul ministerului său pământesc, Isus, care este reprezentarea exactă a Tatălui său, a imitat imparţialitatea lui Iehova (Evrei 1:3). Preocuparea sa principală în acel timp a fost să găsească „oile pierdute ale casei lui Israel“. Totuşi, el nu s-a reţinut să-i depună mărturie unei femei samaritene lângă o fântână (Matei 15:24; Ioan 4:7–30). De asemenea, el a înfăptuit un miracol la stăruinţele unui ofiţer, după cât se pare un neevreu (Luca 7:1–10). În acelaşi timp însă, el şi-a demonstrat iubirea pentru poporul lui Dumnezeu. La rândul lor, discipolii lui Isus au predicat în lung şi-n lat. Era clar că, pentru a primi binecuvântarea lui Iehova, nu conta naţionalitatea, ci atitudinea persoanei. Oamenii umili şi sinceri care erau însetaţi după adevăr au reacţionat favorabil la vestea bună despre Regat. În schimb, cei mândri şi orgolioşi l-au dispreţuit pe Isus şi mesajul său. Isus a spus: „Te laud în public, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns cu grijă aceste lucruri de cei înţelepţi şi de intelectuali şi le-ai revelat copiilor mici. Da, Tată, pentru că ai găsit de cuviinţă să acţionezi astfel“ (Luca 10:21). Dacă atunci când tratăm cu alţii dăm dovadă de iubire şi credinţă, înseamnă că acţionăm cu imparţialitate, acesta fiind modul de acţiune aprobat de Iehova.

11. Cum a fost demonstrată imparţialitatea în congregaţia creştină din secolul I?

11 În congregaţia creştină din secolul I, evreii şi neevreii erau egali. Pavel a afirmat: „Glorie, onoare şi pace pentru oricine face ce este bine, mai întâi pentru iudeu şi de asemenea pentru grec. Căci la Dumnezeu nu există părtinire“ * (Romani 2:10, 11). Bunătatea iubitoare a lui Iehova de care au beneficiat ei nu a depins de originea lor etnică, ci de reacţia lor la ceea ce învăţaseră despre Iehova şi despre perspectivele oferite prin răscumpărarea furnizată de Fiul său, Isus (Ioan 3:16, 36). Pavel a scris: „Nu este iudeu acela care este aşa pe dinafară, nici nu este circumcizie aceea care este pe dinafară, în carne. Ci iudeu este acela care este aşa pe dinăuntru, iar circumcizia lui este aceea a inimii, prin spirit şi nu printr-un cod scris“. Apoi, folosindu-se cu ingeniozitate de cuvântul „iudeu“ (care înseamnă „al lui Iuda“, adică lăudat), Pavel a adăugat: „Lauda aceluia vine nu de la oameni, ci de la Dumnezeu“ (Romani 2:28, 29). Iehova adresează cu imparţialitate laude. Facem şi noi la fel?

12. Ce perspectivă este prezentată în Revelaţia 7:9, şi cine se bucură de ea?

12 Mai târziu, apostolul Ioan a avut o viziune în care creştinii unşi fideli erau prezentaţi drept o naţiune spirituală alcătuită din 144 000 de membri, „sigilaţi din toate triburile fiilor lui Israel“. Apoi, Ioan a văzut „o mare mulţime . . . din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile, stând în picioare înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi cu robe albe; şi în mâinile lor erau ramuri de palmier“ (Revelaţia 7:4, 9). Astfel, din congregaţia creştină de azi pot să facă parte oameni din orice grup etnic şi de orice limbă. Indiferent de originea lor, oameni de pretutindeni au perspectiva de a supravieţui apropiatului ‘mare necaz’ şi de a bea din ‘izvoarele cu apele vieţii’ în lumea nouă. — Revelaţia 7:14–17.

 Rezultate favorabile

13–15. a) Cum putem depăşi diferenţele rasiale şi culturale? b) Daţi exemple care să arate foloasele pe care le aduce manifestarea unui spirit prietenos.

13 Iehova ne cunoaşte bine, aşa cum un tată iubitor îşi cunoaşte copiii. În mod asemănător, când ajungem să-i înţelegem pe alţii manifestând interes faţă de cultura şi mediul din care provin, diferenţele devin nesemnificative. Barierele etnice dispar, iar relaţiile de prietenie şi de iubire se întăresc. Se consolidează unitatea (1 Corinteni 9:19–23). Acest adevăr este bine demonstrat de activitatea misionarilor care slujesc în străinătate. Ei manifestă interes faţă de oamenii care trăiesc în acele zone, şi, ca urmare, se integrează repede în congregaţiile locale. — Filipeni 2:4.

14 Rezultatele favorabile ale imparţialităţii sunt evidente în multe ţări. După ce s-a mutat la Londra, Aklilu, un bărbat din Etiopia, se simţea foarte singur. Sentimentele sale de singurătate erau accentuate de ceea ce, în opinia sa, era o absenţă generală a unui spirit prietenos faţă de străini, stare ce se regăseşte în multe oraşe mari ale Europei de azi. Însă el s-a simţit cu totul altfel când a asistat la o întrunire creştină la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova. Cei prezenţi i-au urat bun-venit, şi, în scurt timp, el se simţea în largul său. Aklilu a făcut progrese rapide adâncindu-şi aprecierea faţă de Creator. Nu după mult timp, el căuta ocazii de a le vorbi oamenilor din acea zonă despre vestea bună referitoare la Regat. Într-o zi, când colaboratorul său în predicare l-a întrebat ce obiective îşi fixase, Aklilu i-a răspuns fără să stea pe gânduri că spera ca într-o bună zi să facă parte dintr-o congregaţie de limbă amharic, limba lui maternă. Aflând acest lucru, bătrânii congregaţiei locale de limbă engleză au luat imediat măsuri să se ţină o cuvântare publică în limba maternă a lui Aklilu. Invitaţia de a asista la prima întrunire biblică organizată în Marea Britanie în limba amharic a fost onorată de mulţi străini şi localnici. În prezent, etiopieni şi alte persoane din acea zonă slujesc în unitate într-o congregaţie înfloritoare de limbă amharic. Mulţi şi-au dat seama că nimic nu-i împiedică să ia poziţie de partea lui Iehova şi să-şi simbolizeze dedicarea prin botezul creştin. — Faptele 8:26–36.

15 Personalitatea şi originile sunt diferite. Acestea nu sunt etaloane ale superiorităţii sau ale inferiorităţii; ele nu constituie decât simple diferenţe. În Malta, cu ocazia botezului unor slujitori ai lui Iehova dedicaţi recent, la exuberanţa Martorilor locali s-au adăugat lacrimile de bucurie din ochii vizitatorilor din Marea Britanie. Atât maltezii, cât şi britanicii şi-au exprimat sentimentele, dar în mod diferit, iar iubirea lor puternică pentru Iehova a consolidat relaţiile lor frăţeşti. — Psalmul 133:1; Coloseni 3:14.

Învingerea prejudecăţilor

16–18. Daţi un exemplu care arată cum pot fi învinse prejudecăţile în congregaţia creştină.

16 Pe măsură ce iubirea noastră faţă de Iehova şi faţă de fraţii noştri creştini se adânceşte, noi putem să-l imităm şi mai îndeaproape pe Iehova în modul în care îi privim pe alţii. Putem  învinge orice prejudecată pe care am avut-o faţă de anumite naţionalităţi, rase sau culturi. Să analizăm, de pildă, cazul lui Albert, care a slujit în armata britanică în cel de-al doilea război mondial şi care a fost luat prizonier de japonezi în 1942, când Singapore a capitulat. Mai târziu, el a lucrat circa trei ani la „calea ferată a morţii“, în apropierea podului peste râul Kwai. La sfârşitul războiului, când a fost eliberat, el avea 32 de kilograme, avea maxilarul şi nasul rupte şi era bolnav de dizenterie, impetigo şi malarie. Mii de prizonieri erau într-o stare şi mai gravă, iar mulţi dintre ei nu au supravieţuit. În urma cruzimii pe care a văzut-o şi la care a fost supus, când s-a întors acasă în 1945, Albert era plin de amărăciune, nedorind să audă de Dumnezeu sau de religie.

17 Irene, soţia lui Albert, a devenit Martoră a lui Iehova. Ca să-i facă pe plac, Albert a asistat la câteva întruniri ale congregaţiei locale a Martorilor lui Iehova. Paul, un creştin tânăr care slujea ca evanghelizator cu timp integral, a început să-l viziteze pe Albert ca să studieze Biblia cu el. În scurt timp, Albert a înţeles că Iehova se uită la inima oamenilor. El şi-a dedicat viaţa lui Iehova şi s-a botezat.

18 Mai târziu, Paul s-a mutat la Londra, a învăţat japoneza şi a început să participe la întrunirile unei congregaţii de limbă japoneză. Când Paul le-a propus unor Martori japonezi veniţi în vizită la Londra să meargă şi în fosta lui congregaţie, fraţii şi-au amintit de prejudecăţile adânc înrădăcinate ale lui Albert împotriva japonezilor. De când se întorsese în Marea Britanie, Albert evitase să se întâlnească faţă în faţă cu vreun japonez; fraţii s-au întrebat pe bună dreptate cum avea să reacţioneze el în această situaţie. Însă nu trebuiau să se îngrijoreze — Albert i-a primit pe vizitatori cu o afecţiune frăţească sinceră. — 1 Petru 3:8, 9.

„Lărgiţi-vă“

19. Ce sfat al apostolului Pavel ne poate ajuta dacă avem tendinţa de a fi părtinitori?

19 „Nu este bine să dai dovadă de părtinire“, a scris înţeleptul rege Solomon (Proverbele 28:21, NW). E firesc să ne simţim aproape de cei pe care îi cunoaştem bine. Însă, uneori, avem tendinţa să manifestăm puţin interes faţă de cei pe care nu prea îi cunoaştem. Nu este potrivit  ca un slujitor al lui Iehova să dea dovadă de o astfel de părtinire. Desigur, cu toţii ar trebui să urmăm sfatul clar al apostolului Pavel de a ne ‘lărgi’ — da, de a ne lărgi în iubirea noastră faţă de colaboratorii creştini, indiferent de mediul din care provin. — 2 Corinteni 6:13.

20. În ce domenii ale vieţii trebuie să îl imităm pe Iehova, Dumnezeul nostru imparţial?

20 Fie că avem privilegiul chemării cereşti, fie că avem perspectiva de a trăi pentru totdeauna pe pământ, fiind imparţiali ne putem bucura de unitate într-o singură turmă, aflată sub conducerea unui singur Păstor (Efeseni 4:4, 5, 16). Faptul de a ne strădui să-l imităm pe Iehova, Dumnezeul nostru imparţial, ne poate ajuta în ministerul creştin, în familie, precum şi în congregaţie, de fapt, în toate aspectele vieţii. În ce fel? Următorul articol va dezbate acest subiect.

[Note de subsol]

^ par. 3 Faima lui Iehova a constituit mai târziu tema unor cântări sacre. — Psalmul 135:8–11; 136:11–20.

^ par. 11 Aici, termenul „grec“ se referă la neevrei la modul general. — Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor), publicată de Martorii lui Iehova, volumul 1, pagina 1004.

Cum aţi răspunde?

Cum a dat dovadă Iehova de imparţialitate faţă de Rahav şi gabaoniţi?

Cum a demonstrat Isus imparţialitate în activitatea sa de predare?

Ce ne poate ajuta să învingem prejudecăţile culturale şi rasiale?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

Israeliţii încep cucerirea Canaanului

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Isus nu s-a reţinut să-i depună mărturie unei femei samaritene

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

O întrunire biblică în limba amharic în Marea Britanie

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Iubirea lui Albert faţă de Iehova l-a ajutat să-şi învingă prejudecăţile