Întrebări de la cititori

Este greşit să iei viaţa unui animal de companie foarte bolnav sau bătrân?

Pentru majoritatea oamenilor, animalele sunt fiinţe fascinante şi amuzante. Unele animale domestice luate ca animale de companie se dovedesc tovarăşi de nădejde. Câinii, de exemplu, sunt cunoscuţi pentru supunerea lor loială şi ataşamentul faţă de stăpân. Aşadar nu este de mirare că oamenii îndrăgesc mult un astfel de animal de companie, mai ales dacă îl au de mulţi ani.

Totuşi, majoritatea animalelor de companie nu trăiesc foarte mult. În funcţie de rasă, câinii şi pisicile trăiesc, cu aproximaţie, între 10 şi 15 ani. Animalele de companie bătrâne se pot îmbolnăvi sau pot ajunge infirme; stăpânii lor s-ar putea să sufere amintindu-şi de anii când aceste animale erau tinere şi pline de viaţă. Ar fi greşit ca acestor animale să li se curme suferinţa luându-li-se viaţa?

În ce priveşte modul de tratare a animalelor, creştinii trebuie să acţioneze în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Maltratarea lor contravine în mod clar voinţei lui Dumnezeu, deoarece Cuvântul său spune: „Cel drept se îndură de vite [animalele domestice, NW]“ (Proverbele 12:10). Dar aceasta nu înseamnă că Dumnezeu le priveşte pe animale la fel ca pe oameni. Când i-a creat pe oameni, Dumnezeu a arătat că există o distincţie netă între ei şi animale. De exemplu, el le-a oferit oamenilor speranţa vieţii veşnice, însă animalele nu au primit niciodată această speranţă (Romani 6:23; 2 Petru 2:12). În calitate de Creator, el are dreptul să stabilească ce fel de relaţii trebuie să existe între oameni şi animale.

În Geneza 1:28 se arată cum trebuie să fie aceste relaţii. Dumnezeu le-a spus primilor oameni: „Stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ“. Ceva asemănător se spune şi în Psalmul 8:6–8: „Toate le-ai pus [Dumnezeule] sub picioarele lui [ale omului]: oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului, păsările cerului şi peştii mării“.

Dumnezeu a explicat cu claritate că oamenii se puteau folosi în mod potrivit de animale şi puteau chiar să le ucidă. De exemplu, pieile de animale puteau fi folosite ca veşminte. De asemenea, după Potopul din zilele lui Noe Dumnezeu le-a permis oamenilor să mănânce şi carne de animale, suplimentând astfel hrana vegetariană oferită la început. — Geneza 3:21; 4:4; 9:3.

Aceasta nu justifică uciderea absurdă a animalelor de dragul distracţiei. În Geneza 10:9 (NW), Biblia îl descrie pe Nimrod ca fiind un „puternic vânător“. Însă în acelaşi verset se spune despre el că din această cauză a ajuns „în opoziţie cu Iehova“.

Aşadar, deşi stăpânesc peste animale, oamenii nu trebuie să facă abuz de autoritatea lor, ci s-o folosească în armonie cu principiile prezentate în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta ar putea însemna să nu lase în suferinţă un animal de companie care se chinuieşte din cauza bătrâneţii, a unor răni grave sau a unei boli incurabile. În astfel de situaţii, creştinilor le revine responsabilitatea de a decide ce să facă. Dacă ei consideră că ar fi un act de îndurare să curme suferinţa unui animal care nu mai are nici o şansă să se însănătoşească, ei pot decide să-i ia viaţa.