Fiecare va locui sub smochinul lui

UMBRA este foarte căutată în verile caniculare din ţările Orientului Mijlociu. Orice copac ce îi fereşte pe oameni de razele soarelui, mai ales dacă se află pe lângă casa lor, este considerat o binecuvântare. Având coroana bogată şi frunzele mari, smochinul oferă mai multă umbră decât aproape orice alt arbore din această regiune.

Potrivit cărţii Plants of the Bible, „se spune că umbra [unui smochin] este mai înviorătoare şi mai răcoroasă decât cea oferită de un cort“. În Israelul antic, smochinii care creşteau la marginea viei erau consideraţi de lucrătorii la câmp locul ideal pentru un moment de odihnă.

La sfârşitul unei zile lungi şi toride, membrii familiei puteau petrece împreună clipe plăcute sub smochinul lor. În plus, smochinul îşi răsplăteşte proprietarul cu o abundenţă de fructe hrănitoare. Prin urmare, încă din zilele lui Solomon, a sta sub propriul smochin era un simbol al păcii, al prosperităţii şi al abundenţei. — 1 Împăraţi 4:24, 25.

Cu câteva secole înainte, profetul Moise descrisese Ţara Promisă drept ‘o ţară cu smochini’ (Deuteronomul 8:8). Ca să arate cât de fertilă era această regiune, cei doisprezece spioni au adus la întoarcerea în tabăra israelită smochine şi alte fructe (Numeri 13:21–23). În secolul al XIX-lea, un bărbat care a călătorit în ţinuturile biblice a spus că smochinul era unul dintre cei mai răspândiţi arbori de aici. Deci nu este de mirare că Scripturile fac deseori referire la smochine şi smochini!

Un arbore cu două recolte pe an

Smochinul se adaptează la majoritatea tipurilor de sol, iar rădăcinile lui ramificate îi asigură supravieţuirea în verile lungi şi secetoase din Orientul Mijlociu. O curiozitate a acestui arbore este că el produce o recoltă de smochine timpurii în iunie şi o recoltă principală, de regulă  începând din august (Isaia 28:4). De obicei, israeliţii consumau proaspete fructele din prima recoltă, iar pe cele din recolta următoare le uscau pentru a le folosi pe tot parcursul anului. Fructele uscate puteau fi presate şi folosite la prepararea turtelor în care se puneau, uneori, şi migdale. Aceste prăjituri erau hrănitoare, delicioase şi convenabile din mai multe puncte de vedere.

Abigail, o femeie cunoscută pentru înţelepciunea ei, i-a dat lui David 200 de turte cu smochine presate, considerând, fără îndoială, că erau hrana ideală pentru fugari (1 Samuel 25:18, 27, NW). Smochinele presate puteau fi folosite şi în scopuri terapeutice. Deşi însănătoşirea regelui Ezechia s-a datorat în principal intervenţiei divine, pe furunculul care îi putea cauza moartea a fost aplicată o cataplasmă de smochine uscate şi presate. *2 Împăraţi 20:4–7.

În antichitate, smochinele uscate erau foarte preţuite în toată regiunea mediteraneană. Omul de stat Cato le-a arătat celor din senatul roman o smochină pentru a-i convinge să înceapă al treilea război punic împotriva Cartaginei. Cele mai bune smochine uscate din Roma proveneau din Caria (Asia Mică). De aceea, cuvântul carica a ajuns să denumească în latină smochinele uscate. În această regiune din Turcia de azi se produc şi în prezent smochine uscate de o calitate excelentă.

Agricultorii israeliţi plantau deseori smochini în vii, însă obişnuiau să taie arborii neroditori. Solul bun era prea puţin pentru a fi irosit cu arbori care nu dădeau rod. În ilustrarea lui Isus despre smochinul neroditor, agricultorul i-a spus viticultorului: „Iată că sunt trei ani de când tot vin să caut rod în acest smochin, dar nu am găsit nimic. Taie-l! De ce să mai ocupe inutil pământul?“ (Luca 13:6, 7). Întrucât în zilele lui Isus se percepea o taxă pentru pomii fructiferi, orice arbore neroditor era o povară materială în plus.

Pentru israeliţi, smochinele erau un aliment foarte important. Prin urmare, o recoltă slabă — asociată, probabil, cu o sentinţă nefavorabilă dată de Iehova — era considerată un dezastru (Osea 2:12; Amos 4:9). Profetul Habacuc a spus: „Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, lucrarea măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, . . . eu tot mă voi bucura în DOMNUL, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!“ — Habacuc 3:17, 18.

Simbol al unei naţiuni lipsite de credinţă

Smochinele sau smochinii sunt folosiţi uneori în Scripturi cu sens figurat. De exemplu, Ieremia i-a asemănat pe exilaţii fideli ce aparţineau regatului lui Iuda cu un coş de smochine bune, acele smochine timpurii care erau de obicei consumate proaspete. Însă exilaţii infideli au fost asemănaţi cu nişte smochine rele, care nu erau bune de mâncat şi care urmau să fie aruncate. — Ieremia 24:2, 5, 8, 10.

În ilustrarea sa despre smochinul neroditor, Isus a scos în evidenţă răbdarea lui Dumnezeu faţă de naţiunea Israel. Aşa cum s-a  arătat mai înainte, el a vorbit despre un om ce avea un smochin în via lui. Arborele nu a dat rod trei ani la rând, iar proprietarul intenţiona să-l taie. Însă viticultorul a spus: „Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta, până când voi săpa în jurul lui şi voi pune îngrăşământ; şi, dacă apoi va produce rod în viitor, foarte bine; iar dacă nu, îl vei tăia“. — Luca 13:8, 9.

Când a făcut această ilustrare, Isus predica deja de trei ani, încercând să-i ajute pe membrii naţiunii evreieşti să cultive credinţă. El şi-a intensificat activitatea „fertilizând“ smochinul simbolic — naţiunea israelită — şi oferindu-i ocazia să dea rod. Cu toate acestea, în săptămâna dinaintea morţii lui Isus, a fost evident că naţiunea ca întreg îl respinsese pe Mesia. — Matei 23:37, 38.

Isus a folosit din nou smochinul ca element de comparaţie pentru a ilustra starea spirituală deplorabilă a naţiunii. Călătorind de la Betania spre Ierusalim, cu patru zile înainte de moartea sa, el a văzut un smochin cu multe frunze, dar fără nici un fruct. Întrucât smochinele timpurii apar odată cu frunzele — iar uneori chiar înaintea lor —, lipsa fructelor arăta că arborele nu mai avea nici o valoare. — Marcu 11:13, 14. *

La fel ca în cazul smochinului neroditor care părea sănătos, şi în cazul naţiunii Israel aparenţele erau înşelătoare. Ea nu producea roade sfinte, iar, în cele din urmă, l-a respins chiar pe Fiul lui Iehova. Isus a blestemat smochinul neroditor, iar a doua zi discipolii au văzut că acesta era deja uscat. În mod potrivit, arborele uscat a reprezentat respingerea de către Dumnezeu a evreilor ca popor aprobat. — Marcu 11:20, 21.

‘Învăţaţi de la smochin’

De asemenea, Isus a folosit smochinul pentru a preda o lecţie importantă despre prezenţa sa. Iată ce a spus el: „Învăţaţi . . . de la smochin ca ilustrare acest lucru: Îndată ce mlădiţa lui devine fragedă şi dă frunze, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că el este aproape, la uşi“ (Matei 24:32, 33). Frunzele de un verde-deschis ale smochinului sunt uşor de observat şi constituie un vestitor sigur al verii. În mod asemănător, marea profeţie a lui Isus consemnată la Matei, capitolul 24, la Marcu, capitolul 13 şi la Luca, capitolul 21 constituie o dovadă clară a prezenţei sale în calitate de rege ceresc aflat în exerciţiu. — Luca 21:29–31.

Întrucât trăim în această perioadă crucială din istoria omenirii, dorim, cu siguranţă, să învăţăm de la smochin. Dacă facem acest lucru şi rămânem treji spiritualiceşte, avem speranţa de a ne bucura de împlinirea următoarei promisiuni grandioase: „Fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura DOMNULUI oştirilor a vorbit“. — Mica 4:4.

[Note de subsol]

^ par. 8 H. B. Tristram, un naturalist care a vizitat ţinuturile biblice pe la mijlocul secolului al XIX-lea, a observat că localnicii încă foloseau pentru tratarea furunculelor cataplasme cu smochine.

^ par. 16 Această întâmplare a avut loc în apropiere de localitatea Betfaghe, al cărei nume înseamnă „casa smochinelor timpurii“, ceea ce sugerează că zona era cunoscută pentru recoltele ei bune de smochine timpurii.