Iehova se interesează de oamenii de rând

TREBUIE să ne remarcăm în vreun fel pentru a fi observaţi de Dumnezeu? Se spune că Abraham Lincoln, cel de-al 16-lea preşedinte al Statelor Unite, ar fi zis: „Domnul preferă oamenii simpli. De aceea i-a făcut atât de numeroşi“. Mulţi se consideră oameni de rând care nu se remarcă prin nimic deosebit. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, „de rând“ poate însemna şi „din popor, fără rang“. Alte dicţionare definesc acest termen prin sărac, inferior. În mod asemănător, cuvântul „obişnuit“ cuprinde aceste sensuri: „care nu se distinge prin nimic deosebit“, „comun“, „simplu“ (DEX). Însă ce fel de persoane vă place să aveţi în jur: persoane arogante, îngâmfate, mândre? Nu aţi prefera să staţi în compania unor oameni prietenoşi, umili şi modeşti, care se interesează în mod sincer şi cu căldură de alţii?

În aceste timpuri în care hărţuirea şi ridiculizările sunt la ordinea zilei, unora le vine greu să creadă că Dumnezeu însuşi se interesează de ei. „Am crescut într-o familie în care s-a manifestat foarte puţină iubire. Am fost umilit, tachinat şi ridiculizat. Aşa că de mic m-am simţit fără valoare“, a scris un cititor al revistei noastre. „Încă mai port povara acestor sentimente care, la necaz, pur şi simplu mă doboară.“ Cu toate acestea, avem motive să credem că Dumnezeu însuşi se interesează de oamenii de rând.

Interesul lui Dumnezeu faţă de oamenii obişnuiţi

„Mare este DOMNUL şi foarte vrednic de laudă şi mărimea Lui este nepătrunsă“, a scris regele David (Psalmul 145:3). Măreţia însă nu-l împiedică pe Iehova să se intereseze de noi într-un mod iubitor şi plin de compasiune (1 Petru 5:7). De exemplu, psalmistul a declarat: „DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt“. — Psalmul 34:18.

Lucrurile care atrag atenţia oamenilor din lume, cum ar fi frumuseţea fizică, prestigiul şi bunăstarea materială, nu sunt importante în ochii lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu dată Israelului vădeşte interesul său plin de compasiune faţă de săraci, orfani, văduve şi străini. Iată ce le-a spus Dumnezeu israeliţilor, ei înşişi trataţi cu cruzime în Egipt: „Să nu te porţi rău cu un străin şi să nu-l asupreşti . . . Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. Dacă-i asupreşti în vreun fel şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi negreşit strigătele“ (Exodul 22:21–24). De asemenea, profetul Isaia şi-a exprimat convingerea că Dumnezeu se interesează de cel sărac: „Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel sărac, o fortăreaţă pentru cel nenorocit, în necaz, un adăpost împotriva furtunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte într-un zid“. — Isaia 25:4.

De-a lungul ministerului său, Isus Cristos, care este „reprezentarea exactă“ a lui Dumnezeu, a fost un exemplu pentru discipoli în ce priveşte manifestarea unui interes sincer faţă de oamenii obişnuiţi (Evrei 1:3). Când a văzut mulţimile „jupuite şi aruncate încoace şi încolo ca nişte oi fără păstor“, lui Isus „i-a fost milă de ele“. — Matei 9:36.

 Gândiţi-vă, de asemenea, ce fel de oameni a ales Isus ca apostoli — bărbaţi despre care se spunea că erau „neinstruiţi şi de rând“ (Faptele 4:13). După moartea lui Isus, continuatorii săi au îndemnat oameni de orice fel să ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a scris că orice ‘necredincios sau om de rând’ putea deveni credincios şi putea fi membru al congregaţiei creştine (1 Corinteni 14:24, 25). În loc să aleagă numai oameni consideraţi importanţi în ochii lumii, Dumnezeu a ales pentru serviciul său mulţi oameni simpli, oameni de rând. Apostolul Pavel a spus: „Voi vedeţi chemarea voastră, fraţilor: că nu au fost chemaţi mulţi înţelepţi în sens carnal, nici mulţi plini de putere, nici mulţi de origine nobilă; ci Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să-i facă de ruşine pe înţelepţi; şi Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine lucrurile tari; şi Dumnezeu a ales lucrurile lipsite de nobleţe ale lumii şi lucrurile care sunt desconsiderate, lucrurile care nu sunt, ca să reducă la nimic lucrurile care sunt, pentru ca nici o carne să nu se laude în faţa lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 1:26–29.

Şi în prezent Dumnezeu manifestă acelaşi interes sincer faţă de noi. El vrea ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la o cunoştinţă exactă a adevărului“ (1 Timotei 2:4). Dacă Dumnezeu a iubit omenirea atât de mult, încât l-a trimis pe Fiul său pe pământ ca să moară pentru noi, nu avem nici un motiv să ne considerăm lipsiţi de valoare sau să credem că nu suntem iubiţi (Ioan 3:16). Isus Cristos le-a arătat continuatorilor săi cât de important era ca ei să se poarte cu cel mai neînsemnat dintre fraţii săi spirituali aşa cum s-ar purta cu el însuşi. El a spus: „În măsura în care i-aţi făcut lucrul acesta unuia din cei mai mici dintre aceşti fraţi ai mei, mie mi l-aţi făcut“ (Matei 25:40). Indiferent cum ne priveşte lumea, dacă iubim adevărul, Dumnezeu ne consideră persoane deosebite.

Aceasta este şi concluzia la care a ajuns Francisco *, un băiat orfan din Brazilia, după ce a cultivat relaţii personale cu Dumnezeu. El ne mărturiseşte: „Cunoştinţa despre Iehova şi organizaţia sa m-a ajutat să-mi înfrunt sentimentele de nesiguranţă şi timiditatea. Am aflat că Iehova manifestă interes personal faţă de fiecare dintre noi“. Iehova a devenit un adevărat Tată pentru Francisco.

Interesat de tineri

Iehova se interesează în mod sincer de tineri nu numai ca grup, ci şi ca persoane individuale. Bineînţeles, indiferent că suntem tineri sau bătrâni, nu dorim să avem o părere prea bună despre noi înşine. Însă poate avem talente şi calităţi de care Dumnezeu se va putea folosi în viitor. Iehova ştie de ce îmbunătăţiri şi de ce instruire avem nevoie pentru a ne folosi la maximum potenţialul. Să analizăm, de exemplu, relatarea consemnată la 1 Samuel, capitolul 16.  Întrucât profetului Samuel i s-a părut că alţii erau mai potriviţi pentru a domni peste Israel, Iehova i-a explicat ce motive a avut pentru a-l alege pe David, cel mai mic dintre fiii lui Isai, ca viitor rege al Israelului: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat [pe fratele cel mai mare al lui David]. DOMNUL nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar DOMNUL Se uită la inimă“. — 1 Samuel 16:7.

Au tinerii din prezent motive să creadă că Iehova manifestă un interes sincer faţă de ei? Să luăm cazul Anei, o tânără din Brazilia. Ca mulţi alţi tineri, ea era tulburată din cauza corupţiei şi a nedreptăţilor pe care le vedea. Mai târziu, tatăl ei le-a luat pe ea şi pe surorile ei la întrunirile creştine. Cu timpul, a găsit plăcere în lucrurile pe care le învăţa despre Cuvântul lui Dumnezeu. Ana a început să citească Biblia şi publicaţiile creştine şi să se roage lui Iehova Dumnezeu. Treptat, ea a cultivat relaţii apropiate cu Dumnezeu. Iată ce ne povesteşte Ana: „Îmi plăcea să merg cu bicicleta pe un deal din apropierea casei, de unde puteam vedea nişte apusuri superbe. Mă rugam lui Iehova şi îi mulţumeam pentru bunătatea şi generozitatea sa, încercând să-i spun cât de mult îl iubeam. Cunoştinţa despre Iehova Dumnezeu şi scopurile sale mi-a dat o pace sufletească şi un sentiment de siguranţă“. Încercaţi şi voi să găsiţi timp pentru a medita la grija iubitoare a lui Iehova?

Este adevărat, din cauza mediului din care provenim, probabil că ne este greu să ne bucurăm de relaţii apropiate cu Iehova. Să luăm, de pildă, cazul Lidiei. Când şi-a deschis inima în faţa tatălui ei şi i-a vorbit despre o problemă care o măcina, el a repezit-o: „Astea-s nimicuri!“ Deşi a înţeles că tatăl ei voia să-i spună că nu trebuia să-şi facă griji în legătură cu acea problemă, Lidia ne mărturiseşte: „În urma studierii Bibliei am primit mai mult decât mi-am dorit. Când am cunoscut personalitatea atrăgătoare a lui Iehova, el a devenit cel mai bun prieten al meu. Am acum un Tată iubitor şi înţelegător căruia pot să-i împărtăşesc sentimentele mele şi cele mai ascunse temeri pe care le am. Pot vorbi ore în şir cu cea mai importantă Persoană din univers, ferm convinsă că mă ascultă“. Ea a fost ajutată să simtă grija iubitoare a lui Iehova citind versete precum Filipeni 4:6, 7. Aici se spune: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci în orice lucru, prin rugăciune şi implorare împreună cu exprimări de mulţumire, faceţi-i cunoscute lui Dumnezeu cererile voastre; şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, vă va păzi inimile şi facultăţile mintale prin intermediul lui Cristos Isus“.

Ajutor pentru satisfacerea necesităţilor

Iehova îşi demonstrează grija faţă de fiecare dintre slujitorii săi în parte, precum şi faţă de congregaţia sa mondială. Noi ne putem arăta iubirea faţă de Tatăl nostru ceresc făcându-ne timp să vorbim cu el. Nu trebuie niciodată să luăm relaţiile cu el ca pe ceva de la sine înţeles. David a fost întotdeauna preocupat de relaţiile sale cu Iehova. El a spus: „Fă-mă să cunosc căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale! Fă-mă să umblu în adevărul Tău şi învaţă-mă: căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti nădejdea mea în fiecare zi“. — Psalmul 25:4, 5.

Poate că nu aţi ştiut până acum că ne putem bucura de relaţii apropiate cu Dumnezeu. Indiferent cu ce probleme vă confruntaţi, puteţi fi întotdeauna convinşi că Cel Preaînalt vă poate acorda ajutor, în armonie cu voinţa sa (1 Ioan  5:14, 15). Prin urmare, faceţi-vă obiceiul să spuneţi rugăciuni concrete, gândindu-vă la situaţia şi necesităţile voastre.

Rugăciunea rostită de regele Solomon cu ocazia dedicării templului scoate în evidenţă importanţa faptului de a fi conştienţi de necesităţile noastre: „Când vor fi în ţară foametea, ciuma, rugina în vie sau mălura, lăcustele sau omizile, când vrăjmaşul va împresura pe poporul Tău, în ţara lui, în cetăţile lui, când vor fi nenorociri sau boli de orice fel: dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri şi fiecare îşi va cunoaşte rana şi durerea . . ., ascultă din ceruri . . . şi iartă, răsplăteşte fiecăruia după căile lui“ (2 Cronici 6:28–30). Într-adevăr, numai noi ne ‘cunoaştem rana şi durerea’. Aşadar, cât de important este să ne recunoaştem adevăratele necesităţi şi dorinţe! Dacă vom face acest lucru, ‘Iehova ne va da tot ce ne doreşte inima’. — Psalmul 37:4.

Să ne întărim relaţiile cu Iehova

Pentru Iehova este o plăcere să le ofere oamenilor de rând privilegiul de a se bucura de relaţii apropiate cu el. Cuvântul său ne asigură: „Şi eu vă voi fi tată, iar voi îmi veţi fi fii şi fiice, zice Iehova cel Atotputernic“ (2 Corinteni 6:18). Iehova şi Fiul său doresc cu adevărat ca noi să reuşim şi să obţinem viaţă veşnică. Cât de încurajator este să ştim că Iehova ne va ajuta să ne achităm de responsabilităţile noastre din familie, de la locul de muncă şi din congregaţia creştină!

Însă cu toţii trăim vremuri grele. Problemele de sănătate, necazurile în familie, veniturile mici sau alte dificultăţi ne pot cauza suferinţă. S-ar putea să nu ştim cum să facem faţă unei încercări. Presiunile tot mai mari provin, direct sau indirect, de la Satan Diavolul, acuzatorul infam care poartă un război spiritual împotriva poporului lui Dumnezeu. Cu toate acestea, există cineva care ne înţelege şi ne ajută să păstrăm relaţii bune cu Iehova. Acesta nu este nimeni altul decât Isus Cristos care se bucură de o poziţie înaltă în ceruri. Biblia spune: „Avem ca mare preot nu pe cineva care să nu poată avea compătimire pentru slăbiciunile noastre, ci pe cineva care în toate privinţele a fost pus la încercare ca noi, dar fără păcat. Să ne apropiem deci cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate, ca să căpătăm îndurare şi să găsim bunătate nemeritată ca ajutor la momentul potrivit“. — Evrei 4:15, 16.

Cât de mângâietor este să ştim că nu trebuie să fim celebri sau bogaţi pentru a ne bucura de favoarea lui Dumnezeu! Şi chiar în timpuri de strâmtorare, să fim asemenea psalmistului care s-a rugat: „Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul meu şi salvatorul meu“ (Psalmii 31:9–14; 40:17). Fiţi siguri că Iehova îi iubeşte pe oamenii de rând, oamenii umili. Într-adevăr, ‘ne putem arunca toate îngrijorările asupra lui, căci el se îngrijeşte de noi’. — 1 Petru 5:7.

[Notă de subsol]

^ par. 10 Unele nume au fost schimbate.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 29]

Mulţi dintre continuatorii lui Isus au fost oameni neinstruiţi şi de rând

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Creştinii se străduiesc să aibă o credinţă puternică

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Nu trebuie să fim oameni proeminenţi pentru a ne bucura de favoarea lui Dumnezeu