Cina Domnului are o mare semnificaţie pentru noi

ARE Cina Domnului o semnificaţie deosebită şi de durată pentru noi? Pentru a afla acest lucru să vedem mai întâi ce semnificaţie a atribuit Isus Cristos acestui eveniment special.

În seara zilei de 14 nisan 33 e.n., Isus şi cei 12 apostoli ai săi s-au adunat în camera de sus a unei case din Ierusalim pentru a sărbători Paştele anual. După ce au luat masa de Paşte, trădătorul Iuda a plecat pentru a-l preda pe Isus în mâinile duşmanilor (Ioan 13:21, 26–30). În prezenţa celor 11 apostoli care au rămas, Isus a instituit „cina Domnului“ (1 Corinteni 11:20). Această cină se mai numeşte şi Comemorare, întrucât Isus le-a poruncit discipolilor săi: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“. Acesta este singurul eveniment pe care creştinii trebuie să-l comemoreze, aşa cum li s-a poruncit. — 1 Corinteni 11:24.

Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, a comemora înseamnă „a celebra solemn amintirea . . . unui eveniment important“. În multe locuri, oamenii ridică monumente sau dedică o zi specială pentru a comemora o personalitate sau un eveniment deosebit. În acest caz, Isus a instituit o cină comemorativă care avea să-i ajute pe discipoli să păstreze viu în minte evenimentele de mare însemnătate petrecute în acea zi hotărâtoare. Această cină comemorativă avea să le amintească celor din generaţiile viitoare ce urmau să o celebreze semnificaţia profundă a ceea ce Isus a făcut în acea noapte şi, mai ales, a simbolurilor folosite de el. Ce simboluri, sau embleme, a folosit Isus şi ce reprezintă ele? Să analizăm ce spune Biblia despre evenimentele care au avut loc în acea noapte a anului 33 e.n.

Simboluri sacre

„A luat o pâine, a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o, zicând: «Aceasta reprezintă corpul meu care urmează să fie dat în folosul vostru. Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea».“ Luca 22:19.

Când a luat pâinea şi a zis „aceasta reprezintă corpul meu“, Isus a arătat că pâinea nedospită reprezenta, sau simboliza, corpul său fără păcat, pe care l-a dat „pentru viaţa lumii“ (Ioan 6:51). Deşi unele traduceri ale Bibliei spun „aceasta este [în greacă, estín] corpul meu“, în Greek-English Lexicon of the New Testament de Thayer se spune că acest verb înseamnă deseori  „a denota, a semnifica, a sugera“. El transmite ideea de reprezentare sau simbolizare. — Matei 26:26.

Acelaşi lucru se poate spune şi despre paharul cu vin. Isus a spus: „Acest pahar reprezintă noul legământ în virtutea sângelui meu, care urmează să fie vărsat în folosul vostru“. Luca 22:20.

Potrivit relatării lui Matei, Isus a spus referitor la pahar: „Acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să se verse în folosul multora pentru iertarea păcatelor“ (Matei 26:28). Isus a folosit vinul drept simbol al propriului său sânge. Sângele său vărsat avea să constituie baza unui ‘nou legământ’ pentru discipolii unşi cu spirit, care aveau să domnească în calitate de regi şi preoţi alături de el în cer. — Ieremia 31:31–33; Ioan 14:2, 3; 2 Corinteni 5:5; Revelaţia 1:5, 6; 5:9, 10; 20:4, 6.

De asemenea, vinul urma să le aducă aminte continuatorilor săi că sângele vărsat al lui Isus avea să fie baza ‘iertării păcatelor’, oferindu-le astfel posibilitatea celor ce se împărtăşeau din el să fie chemaţi la viaţă cerească în calitate de comoştenitori ai lui Cristos. Este lesne de înţeles că numai cei care au această chemare cerească — un număr limitat de oameni — se împărtăşesc din pâine şi din vin la Comemorare. — Luca 12:32; Efeseni 1:13, 14; Evrei 9:22; 1 Petru 1:3, 4.

Însă ce se poate spune despre ceilalţi continuatori ai lui Isus care nu sunt incluşi în noul legământ? Aceştia sunt „alte oi“ ale Domnului care aşteaptă cu nerăbdare să se bucure de viaţă eternă pe un pământ transformat în paradis, neavând speranţa de a domni cu Cristos în cer (Ioan 10:16; Luca 23:43; Revelaţia 21:3, 4). Fiind „o mare mulţime“ de creştini fideli care „zi şi noapte îi aduc [lui Dumnezeu] un serviciu sacru“, ei apreciază foarte mult privilegiul de a asista la Cina Domnului. De fapt, prin cuvintele şi faptele lor, ei declară: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care este aşezat pe tron, şi Mielului“. — Revelaţia 7:9, 10, 14, 15.

Cât de des?

„Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea.“ Luca 22:19.

Cât de des trebuie să fie ţinută Comemorarea pentru a continua să ne amintim de moartea lui Cristos? Isus nu a specificat acest lucru. Totuşi, din faptul că el a instituit Cina Domnului la 14 nisan, în seara de Paşte, care era sărbătorit de israeliţi anual, se înţelege clar că el intenţiona ca şi Comemorarea să se ţină la fel. Aşa cum israeliţii sărbătoreau în fiecare an eliberarea din sclavia Egiptului, creştinii comemorează în fiecare an eliberarea lor din sclavia păcatului şi a morţii. — Exodul 12:11, 17; Romani 5:20, 21.

Ideea unei sărbători anuale pentru comemorarea unui eveniment important nu e, cu siguranţă, neobişnuită. Să ne gândim, de pildă, la aniversarea căsătoriei unui cuplu sau la sărbătorile naţionale ce comemorează unele evenimente istorice importante. De obicei, ceremonia de comemorare are loc o dată pe an, la data aniversării acelui eveniment. Este interesant că timp de mai multe secole după Cristos mulţi care se declarau creştini au fost numiţi quartodecimani, care înseamnă „paisprezecişti“, deoarece comemorau moartea lui Isus o dată pe an, la 14 nisan.

 Simplă, dar cu semnificaţii profunde

Apostolul Pavel a explicat că sărbătorirea Cinei Domnului avea să-i ajute pe discipolii lui Isus ‘să continue să proclame moartea Domnului’ (1 Corinteni 11:26). Prin urmare, această comemorare avea să se concentreze asupra rolului hotărâtor pe care l-a jucat Isus, prin moartea sa, în împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Rămânând fidel până la moarte, Isus Cristos a demonstrat că Iehova Dumnezeu este un Creator înţelept şi iubitor şi un Suveran drept. Contrar acuzaţiilor lui Satan şi, spre deosebire de Adam, Isus a demonstrat că un om îi poate rămâne fidel lui Dumnezeu chiar dacă este supus la încercări foarte mari. — Iov 2:4, 5.

În plus, Cina Domnului ne aminteşte să manifestăm recunoştinţă faţă de iubirea plină de sacrificiu a lui Isus. În ciuda încercărilor cumplite prin care a trecut, Isus a dat dovadă de ascultare perfectă faţă de Tatăl său. Astfel a putut să-şi ofere viaţa umană perfectă pentru a acoperi costul enorm al păcatului lui Adam. Aşa cum a explicat Isus însuşi, el a venit „să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Matei 20:28). Prin urmare, toţi cei care exercită credinţă în Isus pot beneficia de iertarea păcatelor şi pot primi viaţă veşnică, în armonie cu scopul iniţial al lui Iehova cu privire la omenire. — Romani 5:6, 8, 12, 18, 19; 6:23; 1 Timotei 2:5, 6. *

Toate acestea subliniază marea bunătate nemeritată a lui Iehova manifestată prin oferirea mijlocului de salvare a omenirii. Biblia spune următoarele: „Prin aceasta a fost manifestată iubirea lui Dumnezeu în cazul nostru, deoarece Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său unic-născut pentru ca noi să obţinem viaţă prin intermediul lui. Iubirea constă în aceasta, nu în faptul că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că el ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă conciliatoare pentru păcatele noastre“. — 1 Ioan 4:9, 10.

Într-adevăr, ce sărbătoare minunată este Comemorarea! Suficient de simplă pentru a putea fi ţinută oriunde în lume în condiţii foarte variate, însă cu simboluri suficient de profunde pentru a lăsa o impresie de lungă durată.

Semnificaţia ei pentru voi

Moartea de jertfă a Domnului nostru Isus Cristos a fost un preţ imens atât pentru el, cât  şi pentru Tatăl său, Iehova. În calitate de om perfect, Isus nu a moştenit moartea, asemenea nouă, tuturor (Romani 5:12; Evrei 7:26). El ar fi putut să trăiască veşnic. Viaţa nu îi putea fi luată, nici chiar cu forţa, dacă el nu ar fi consimţit la aceasta. Iată ce a spus Isus: ‘Nimeni nu mi-a luat [viaţa], ci o dau din proprie iniţiativă’. — Ioan 10:18.

Însă Isus şi-a oferit de bunăvoie viaţa umană perfectă ca jertfă pentru ca „prin moartea lui să-l reducă la nimic pe cel care are mijloacele de a cauza moartea, adică pe Diavolul, şi să-i elibereze pe toţi cei care, de teama morţii, erau supuşi sclaviei toată viaţa“ (Evrei 2:14, 15). Iubirea plină de sacrificiu a lui Cristos reiese şi mai clar din moartea la care s-a supus. El a fost pe deplin conştient de suferinţele pe care urma să le suporte şi de modul în care avea să moară. — Matei 17:22; 20:17–19.

De asemenea, Comemorarea ne aminteşte de cea mai mare dovadă de iubire care a existat vreodată, cea arătată de Tatăl nostru ceresc, Iehova. Cât de dureros a fost pentru el, care este „plin de o tandră afecţiune şi îndurător“, să-l audă şi să-l vadă pe Isus rugându-se cu ‘strigăte puternice şi lacrimi’ în grădina Ghetsimani, biciuit cu sadism, pironit fără milă pe stâlp şi murind încetul cu încetul în chinuri sfâşietoare (Iacov 5:11; Evrei 5:7; Ioan 3:16; 1 Ioan 4:7, 8). Chiar şi acum, după secole, mulţi simt o mare durere sufletească numai la gândul acestei morţi!

Gândiţi-vă: Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos au plătit pentru noi, nişte oameni păcătoşi, un preţ atât de mare (Romani 3:23)! Zi de zi ne lovim de realitatea crudă a naturii noastre păcătoase şi de imperfecţiunile noastre. Totuşi, pe baza credinţei în jertfa de răscumpărare a lui Isus, îi putem cere iertare lui Dumnezeu (1 Ioan 2:1, 2). Astfel, ne putem bucura de libertate de exprimare în faţa lui Dumnezeu şi de o conştiinţă curată (Evrei 4:14–16; 9:13, 14). Mai mult decât atât, avem perspectiva vieţii veşnice pe un pământ paradiziac (Ioan 17:3; Revelaţia 21:3, 4). Aceste binecuvântări, precum şi multe altele sunt posibile datorită sacrificiului suprem al lui Isus.

Să manifestăm apreciere pentru Cina Domnului

Cina Domnului este, fără îndoială, o extraordinară manifestare a „inegalabilei bunătăţi nemeritate a lui Dumnezeu“. Iar măsura luată de Iehova Dumnezeu prin jertfa de răscumpărare — posibilă datorită iubirii pline de sacrificiu a lui Isus — este într-adevăr ‘un dar gratuit indescriptibil’ (2 Corinteni 9:14, 15). Nu trezesc în voi aceste manifestări ale bunătăţii lui Dumnezeu prin Isus Cristos sentimente profunde şi statornice de recunoştinţă şi apreciere?

Suntem siguri că da. Prin urmare, vă invităm cu căldură să asistaţi alături de Martorii lui Iehova la Comemorarea morţii lui Isus. Anul acesta, Comemorarea se va ţine miercuri, 16 aprilie, după apusul soarelui. Martorii lui Iehova din localitatea dumneavoastră vor fi bucuroşi să vă informeze cu privire la ora exactă şi locul unde se va ţine acest eveniment foarte important.

[Notă de subsol]

^ par. 19 Pentru o analiză mai detaliată cu privire la răscumpărare, vă rugăm să consultaţi cartea Cunoştinţa care conduce la viaţă veşnică, publicată de Martorii lui Iehova.

[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 6]

CUM E CORECT: „ACEASTA ESTE CORPUL MEU“ SAU „ACEASTA REPREZINTĂ CORPUL MEU“?

Când Isus a spus „Eu sunt uşa“ şi „Eu sunt adevărata viţă“, nimeni nu s-a gândit că el era o uşă sau o viţă în sensul propriu al cuvântului (Ioan 10:7; 15:1). De asemenea, citind cuvintele lui Isus din The New Jerusalem Bible: „Acest pahar este noul legământ“, noi nu ne gândim că paharul în sine este noul legământ. În mod asemănător, când el a spus că pâinea „este“ corpul său, cu siguranţă, el voia să spună că pâinea reprezenta, sau simboliza, corpul său. Prin urmare, traducerea Charles B. Williams redă pasajul biblic astfel: „Aceasta reprezintă corpul meu“. — Luca 22:19, 20.

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Pâinea nedospită şi vinul simbolizează în mod potrivit corpul fără păcat, respectiv, sângele vărsat al lui Isus

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Comemorarea ne aminteşte de marea iubire manifestată de Iehova Dumnezeu şi de Isus Cristos