Să ne străduim să-i privim pe ceilalţi aşa cum îi priveşte Iehova

„DOMNUL nu Se uită la ce se uită omul.“ — 1 SAMUEL 16:7.

1, 2. Prin ce se deosebea modul în care l-a privit Iehova pe Eliab de modul în care l-a privit Samuel, şi ce putem învăţa de aici?

ÎN SECOLUL al XI-lea î.e.n., Iehova l-a trimis pe profetul Samuel într-o misiune secretă. El i-a poruncit să se ducă la locuinţa unui om pe nume Isai şi să-l ungă pe unul dintre fiii acestuia ca viitor rege al Israelului. Când l-a văzut pe Eliab, întâiul-născut al lui Isai, Samuel a fost sigur că îl găsise pe alesul lui Dumnezeu. Dar Iehova i-a spus: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. DOMNUL nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar DOMNUL Se uită la inimă“ (1 Samuel 16:6, 7). Samuel nu l-a privit pe Eliab aşa cum îl privea Iehova. *

2 Cât de uşor pot greşi oamenii când îşi evaluează semenii! Pe de o parte, am putea fi înşelaţi de nişte persoane care în exterior sunt atrăgătoare, însă în interior sunt lipsite de scrupule. Pe de altă parte, am putea fi aspri şi rigizi când îi evaluăm pe unii oameni sinceri ale căror trăsături de personalitate ne deranjează.

3, 4. a) Dacă între doi creştini se iveşte o problemă, care trebuie să fie hotărârea fiecăruia dintre ei? b) Ce întrebări trebuie să ne punem dacă am avut o divergenţă serioasă cu un colaborator în credinţă?

3 Problemele apar când ne grăbim să-i judecăm pe alţii, chiar şi pe cei pe care îi cunoaştem de ani de zile. Să presupunem că aţi avut o divergenţă serioasă cu un creştin care vă era cândva prieten apropiat. Aţi dori să restabiliţi bunele relaţii dintre voi? Ce anume vă poate ajuta să faceţi acest lucru?

4 De ce nu l-aţi privi mai atent, mai mult timp şi într-un mod pozitiv pe fratele vostru de credinţă? Faceţi acest lucru în lumina următoarelor cuvinte ale lui Isus: „Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l atrage Tatăl, care m-a trimis“ (Ioan 6:44). Apoi întrebaţi-vă: De ce a atras Iehova această persoană la Fiul său? Ce calităţi frumoase are ea? Ignor sau subestimez eu cumva aceste calităţi? De ce ne-am împrietenit? Ce anume mi-a plăcut la această persoană? La început s-ar putea să vă fie greu să vă concentraţi asupra calităţilor, mai ales dacă în inima  voastră există de mult timp sentimente rănite. Însă acesta este un pas esenţial spre restabilirea relaţiilor dintre voi. Pentru a ilustra cum putem face acest lucru, ne vom concentra asupra calităţilor a doi bărbaţi prezentaţi uneori într-o lumină nefavorabilă. Este vorba despre profetul Iona şi apostolul Petru.

O privire onestă asupra lui Iona

5. Ce misiune i s-a încredinţat lui Iona, şi cum a reacţionat el?

5 Iona a slujit ca profet pentru regatul de nord al Israelului în zilele regelui Ieroboam al II-lea, fiul lui Ioas (2 Împăraţi 14:23–25). Într-o zi, Iehova i-a poruncit lui Iona să plece din Israel şi să se ducă la Ninive, capitala puternicului Imperiu Asirian. Ce misiune i s-a încredinţat lui Iona? Aceea de a-i avertiza pe niniviţi că marele lor oraş avea să fie distrus (Iona 1:1, 2). În loc să facă ce-i poruncise Dumnezeu, Iona a fugit! El s-a îmbarcat pe un vas cu destinaţia Tarsis, care era foarte departe de Ninive. — Iona 1:3.

6. De ce i-a încredinţat Iehova lui Iona misiunea de a merge la Ninive?

6 Ce anume vă vine în minte când vă gândiţi la Iona? Că a fost un profet neascultător? La o privire superficială, aţi putea trage o asemenea concluzie. Dar oare l-a numit Dumnezeu pe Iona profet pentru că era un om neascultător? Bineînţeles că nu! Iona trebuie să fi avut unele calităţi preţioase. Să ne gândim la activitatea sa de profet.

7. În ce condiţii i-a slujit Iona lui Iehova în Israel, şi cum ne influenţează aceste informaţii modul în care îl privim ?

7 De fapt, Iona slujise cu fidelitate în Israel, un teritoriu unde foarte puţini erau receptivi. Profetul Amos, care a trăit cam în aceeaşi perioadă cu Iona, i-a descris pe israeliţii din vremea aceea ca fiind materialişti şi iubitori de plăceri. * În ţară se petreceau tot felul de lucruri  rele, însă israeliţii erau complet nepăsători (Amos 3:13–15; 4:4; 6:4–6). Cât despre Iona, el îşi îndeplinea zi de zi cu fidelitate misiunea de a le predica. Dacă sunteţi un proclamator al veştii bune, ştiţi cât de greu este să le vorbim unor oameni mulţumiţi de sine şi apatici. Prin urmare, deşi ştim care au fost slăbiciunile lui Iona, să nu trecem cu vederea fidelitatea şi perseverenţa de care a dat dovadă când le-a predicat israeliţilor necredincioşi.

8. Cu ce încercări avea să se confrunte un profet israelit în Ninive?

8 Misiunea de a merge la Ninive avea să fie şi mai dificilă. Pentru a ajunge în acest oraş, Iona trebuia să meargă aproximativ 800 de kilometri pe jos — o călătorie obositoare care ar fi durat cam o lună. Acolo profetul trebuia să le predice asirienilor, un popor renumit pentru cruzime. Torturile sadice caracterizau războaiele asirienilor. Ei chiar se mândreau cu sadismul lor. Nu e de mirare că Ninive a fost numită „cetatea sângelui“! — Naum 3:1, 7.

9. Ce calităţi a manifestat Iona când viaţa unor marinari a fost pusă în pericol de o furtună violentă?

9 Nedorind să asculte de porunca lui Iehova, Iona s-a îmbarcat pe un vas care să-l ducă cât mai departe de locul unde fusese repartizat. Totuşi, Iehova nu şi-a pierdut încrederea în profetul său, nici nu a luat măsuri ca Iona să fie înlocuit. În schimb, Iehova a acţionat în aşa fel încât Iona să-şi dea seama cât de importantă era misiunea sa. Dumnezeu a făcut să se stârnească pe mare o furtună violentă. Vasul era purtat de valuri încoace şi încolo. Din cauza lui Iona, viaţa unor oameni nevinovaţi era pusă în pericol (Iona 1:4). Cum avea să reacţioneze el? Întrucât nu voia ca marinarii să-şi piardă viaţa din cauza lui, Iona le-a spus: „Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, şi marea se va linişti faţă de voi“ (Iona 1:12). El nu avea nici un motiv să creadă că, după ce marinarii îl vor arunca în mare, Iehova îl va salva (Iona 1:15). Totuşi, Iona a fost dispus să plătească cu viaţa pentru ca marinarii să nu moară. Nu este aceasta o dovadă de curaj, umilinţă şi iubire?

10. Ce s-a întâmplat după ce Iehova i-a încredinţat din nou lui Iona misiunea de a le predica niniviţilor?

10 În cele din urmă, Iehova l-a salvat pe Iona. Oare şi-a pierdut Iona pentru totdeauna privilegiul de a sluji ca reprezentant al lui Dumnezeu din cauza modului în care tocmai acţionase? Nu. Dând dovadă de iubire şi de îndurare, Iehova i-a încredinţat din nou profetului misiunea de a le predica niniviţilor. Când a ajuns la Ninive, Iona le-a spus plin de curaj locuitorilor oraşului că răutatea lor ajunsă la culme fusese observată de Dumnezeu şi că oraşul avea să fie distrus după 40 de zile (Iona 1:2; 3:4). După ce au auzit mesajul atât de direct al lui Iona, niniviţii s-au căit, iar oraşul lor a fost cruţat.

11. Ce anume arată că Iona a învăţat o lecţie preţioasă?

11 Iona nu dobândise încă un punct de vedere corect. Însă, prin intermediul unui exemplu concret, Iehova l-a ajutat cu răbdare să înţeleagă că El priveşte dincolo de aparenţe. El examinează inima (Iona 4:5–11). Iona a învăţat deci o lecţie preţioasă, lucru care reiese cu claritate din relatarea sa plină de francheţe. Dispoziţia lui de a scrie despre propriile-i greşeli şi de a include chiar unele detalii stânjenitoare este o altă dovadă de umilinţă. Îţi trebuie curaj ca să-ţi recunoşti o greşeală!

12. a) De unde ştim că Isus îi priveşte pe oameni la fel ca Iehova? b) Ce punct de vedere suntem îndemnaţi să păstrăm cu privire la oamenii cărora le predicăm vestea bună? (Vezi chenarul de la pagina 18.)

12 Secole mai târziu, Isus Cristos a făcut o comparaţie favorabilă cu o întâmplare din viaţa lui Iona. El a spus: „Aşa cum Iona a fost în burta peştelui uriaş trei zile şi trei nopţi, tot aşa Fiul omului va fi în inima pământului trei zile şi trei nopţi“ (Matei 12:40). La înviere, Iona va  afla că Isus a comparat timpul în care El a stat în mormânt cu acele momente întunecate din viaţa sa. Nu suntem bucuroşi că-i slujim unui Dumnezeu care nu-şi respinge slujitorii când greşesc? Psalmistul a scris: „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa Se îndură DOMNUL de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână“ (Psalmul 103:13, 14). Într-adevăr, această „ţărână“ — cuvânt care se referă şi la oamenii imperfecţi de azi — poate realiza foarte multe lucruri cu ajutorul spiritului sfânt al lui Dumnezeu!

Un punct de vedere echilibrat despre Petru

13. Ce trăsături de personalitate ale lui Petru ne-ar putea veni în minte, însă de ce l-a ales Isus ca apostol?

13 Acum să analizăm pe scurt un al doilea exemplu, cel al apostolului Petru. Dacă vi s-ar cere să-l caracterizaţi pe Petru, v-aţi gândi imediat la unele trăsături precum pripit, năvalnic, ba chiar încrezut? Într-adevăr, Petru a manifestat uneori astfel de trăsături. Dar oare l-ar fi ales Isus pe Petru să facă parte dintre cei 12 apostoli dacă acesta era într-adevăr un om pripit, năvalnic sau încrezut (Luca 6:12–14)? Bineînţeles că nu! Isus a privit dincolo de aceste defecte observând calităţile lui Petru.

14. a) Din ce motiv s-ar părea că Petru vorbea fără reţineri? b) De ce trebuie să fim recunoscători că Petru a pus deseori întrebări?

14 Petru a acţionat uneori ca purtător de cuvânt al apostolilor. Unii ar putea interpreta aceasta drept lipsă de modestie. Dar oare este chiar aşa? Se spune că Petru era mai în vârstă decât ceilalţi apostoli, probabil mai în vârstă chiar şi decât Isus. Dacă această supoziţie este adevărată, ea ar putea explica motivul pentru care Petru era de multe ori primul care lua cuvântul (Matei 16:22). Însă mai există un factor demn de luat în considerare. Petru era un bărbat spiritual a cărui sete de cunoaştere îl îndemna să pună întrebări. Noi înşine tragem foloase de pe urma acestui fapt, deoarece Isus a spus multe lucruri importante ca răspuns la întrebările lui Petru, iar declaraţiile sale au fost păstrate în paginile Bibliei. Un exemplu este când Isus a vorbit despre „administratorul fidel“ (Luca 12:41–44). De asemenea, să ne gândim la întrebarea lui Petru: „Noi am lăsat totul şi te-am urmat; ce va fi, de fapt, cu noi?“ Isus a făcut atunci o promisiune încurajatoare: „Orice om care a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau copii sau pământuri pentru numele meu va primi de nenumărate ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică“. — Matei 15:15; 18:21, 22; 19:27–29.

15. De ce se poate spune că Petru a fost cu adevărat loial?

15 Petru a avut încă o calitate deosebită: loialitatea. Când mulţi discipoli nu au vrut să-l mai urmeze pe Isus deoarece nu au înţeles una dintre învăţăturile sale, Petru a fost cel care a vorbit în numele celor 12 apostoli spunând: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvinte de viaţă veşnică“ (Ioan 6:66–68). Fără îndoială că aceste cuvinte i-au mers la inimă lui Isus! Mai târziu,  când o gloată a venit să-l aresteze pe Isus, majoritatea apostolilor au fugit. Însă Petru a mers după mulţime la o oarecare distanţă şi a intrat în curtea marelui preot. Ceea ce l-a adus aici a fost curajul, nu laşitatea. În timp ce Isus era interogat, Petru a venit lângă un grup de evrei care stăteau în jurul unui foc şi se încălzeau. Unul dintre sclavii marelui preot l-a recunoscut şi l-a acuzat că fusese cu Isus. Este adevărat, Petru l-a renegat pe Stăpânul său, dar să nu uităm că loialitatea şi grija pentru Isus l-au pus în această situaţie periculoasă pe care majoritatea apostolilor nu au avut curajul să o înfrunte. — Ioan 18:15–27.

16. Menţionaţi un motiv concret pentru care am analizat calităţile lui Iona şi ale lui Petru.

16 Calităţile lui Petru au depăşit cu mult defectele sale. Acelaşi lucru se poate spune şi despre Iona. Aşa cum ne-am străduit să-i privim pe Iona şi pe Petru într-un mod mai favorabil decât am face-o de obicei, tot aşa trebuie să ne educăm să fim pozitivi când îi evaluăm pe fraţii şi surorile noastre de credinţă. Dacă acţionăm în acest mod vom fi în relaţii mai bune cu ei. De ce este absolut necesar să procedăm astfel?

Să aplicăm ceea ce am învăţat

17, 18. a) De ce ar putea uneori să apară divergenţe între creştini? b) Ce sfat biblic ne poate ajuta să rezolvăm problemele cu colaboratorii în credinţă?

17 În prezent, bărbaţi, femei şi copii îi slujesc în unitate lui Iehova indiferent de starea materială, de nivelul de instruire sau de rasa lor (Revelaţia 7:9, 10). Ce personalităţi diferite întâlnim în congregaţia creştină! Întrucât îi slujim lui Dumnezeu într-o strânsă asociere, este imposibil ca uneori să nu apară fricţiuni. — Romani 12:10; Filipeni 2:3.

18 Deşi observăm greşelile fraţilor noştri, noi nu ne concentrăm asupra lor. Ne străduim să-l imităm pe Iehova, despre care psalmistul a cântat: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea să stea în picioare, Doamne?“ (Psalmul 130:3). Nu stăruim asupra trăsăturilor de personalitate care ne-ar putea dezbina, ci „urmărim lucrurile care contribuie la pace şi lucrurile care servesc la zidire reciprocă“ (Romani 14:19). Ne străduim să-i privim pe oameni aşa cum îi priveşte Iehova, adică le trecem cu vederea defectele şi ne concentrăm asupra calităţilor. Astfel ne va fi mai uşor ‘să continuăm să ne suportăm unii pe alţii’. — Coloseni 3:13.

19. Menţionaţi câteva lucruri concrete pe care le poate face un creştin pentru a rezolva unele neînţelegeri serioase.

19 Dar ce putem face dacă se ivesc unele neînţelegeri care continuă să ne tulbure inima (Psalmul 4:4)? Există cumva între voi şi un colaborator în credinţă o astfel de neînţelegere? Dacă da, de ce nu aţi încerca să rezolvaţi problema (Geneza 32:13–15)? Mai întâi, apropiaţi-vă de Iehova în rugăciune, cerându-i îndrumare. Apoi, păstrând viu în minte calităţile persoanei respective, abordaţi-o „cu o blândeţe care aparţine înţelepciunii“ (Iacov 3:13). Spuneţi-i că vreţi să vă împăcaţi. Nu uitaţi sfatul consemnat sub inspiraţie divină: ‘Să fiţi prompţi la ascultare, înceţi la vorbire, înceţi la mânie’ (Iacov 1:19). Sfatul de a fi ‘înceţi la mânie’ sugerează faptul că cealaltă persoană a spus sau a făcut ceva ce v-a supărat. Dacă s-a întâmplat aşa, cereţi-i lui Iehova să vă ajute să manifestaţi stăpânire de sine (Galateni 5:22, 23). Permiteţi-i fratelui vostru să spună ce are pe inimă şi ascultaţi-l cu atenţie. Nu-l întrerupeţi, chiar dacă nu sunteţi de acord cu tot ce spune. Poate că punctul lui de vedere este greşit, însă  trebuie să acceptaţi că pe moment aşa vede el lucrurile. Încercaţi să priviţi problema din perspectiva lui. Aceasta ar putea însemna să vă vedeţi pe voi înşivă cu ochii fratelui vostru. — Proverbele 18:17.

20. Când rezolvăm unele divergenţe, de ce este important ca, înainte de a vorbi, să ascultăm cu atenţie punctul de vedere al celuilalt?

20 Când este rândul vostru să vorbiţi, fiţi ‘plini de farmec’ (Coloseni 4:6). Spuneţi-i fratelui vostru ce apreciaţi la el. Cereţi-vă scuze pentru orice lucru prin care aţi contribuit la neînţelegerea respectivă. Dacă eforturile pe care le depuneţi cu umilinţă duc la împăcare, mulţumiţi-i lui Iehova. Dacă nu, continuaţi să-i cereţi lui Iehova să vă îndrume în timp ce căutaţi alte modalităţi de a restabili pacea. — Romani 12:18.

21. În ce fel v-a ajutat această analiză să-i priviţi pe alţii aşa cum îi priveşte Iehova?

21 Iehova îşi iubeşte toţi slujitorii. Lui îi face plăcere să ne folosească pe toţi în serviciul său în pofida imperfecţiunilor noastre. Pe măsură ce învăţăm mai multe despre modul în care îi priveşte el pe alţii, iubirea pentru fraţii şi surorile noastre va creşte. Dacă iubirea noastră pentru un colaborator în credinţă s-a răcit, ea poate fi reaprinsă. Cât de binecuvântaţi vom fi dacă facem eforturi hotărâte să avem un punct de vedere pozitiv despre alţii, adică să-i privim aşa cum îi priveşte Iehova!

[Note de subsol]

^ par. 1 Mai târziu s-a văzut clar că Eliab, acel tânăr chipeş, nu avea calităţile necesare unui rege al Israelului. Când uriaşul filistean Goliat i-a provocat la luptă pe israeliţi, Eliab, precum şi ceilalţi bărbaţi ai Israelului, au început să tremure de frică. — 1 Samuel 17:11, 28–30.

^ par. 7 Datorită unor remarcabile cuceriri, a redobândirii unor foste teritorii şi a tributului primit se pare că sub domnia lui Ieroboam al II-lea prosperitatea materială a regatului de nord a sporit considerabil. — 2 Samuel 8:6; 2 Împăraţi 14:23–28; 2 Cronici 8:3, 4; Amos 6:2.

Cum aţi răspunde?

• Cum priveşte Iehova greşelile slujitorilor săi fideli?

• Ce calităţi ale lui Iona şi Petru am putea enumera?

• Ce punct de vedere cu privire la fraţii noştri creştini suntem hotărâţi să păstrăm?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 18]

Să ne gândim la modul în care sunt priviţi ceilalţi de Dumnezeu

Când medităm la relatarea biblică despre Iona, nu-i aşa că observăm necesitatea de a ne schimba modul în care îi privim pe oamenii cărora continuăm să le predicăm vestea bună? Poate că ei par mulţumiţi de sine sau indiferenţi, asemenea israeliţilor, sau poate că se opun mesajului lui Dumnezeu. Dar cum sunt ei priviţi de Iehova Dumnezeu? Chiar şi unii oameni proeminenţi în acest sistem de lucruri ar putea într-o bună zi să-l caute pe Iehova, la fel cum regele oraşului Ninive s-a căit ca urmare a predicării lui Iona. — Iona 3:6, 7.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Îi priviţi pe alţii aşa cum îi priveşte Iehova?

[Legenda ilustraţiei de la paginile 16, 17]

Isus a găsit o idee pozitivă în legătură cu ceea ce i s-a întâmplat lui Iona