Ar trebui să ne dăm copiii la şcoală?

V-AŢI putea imagina că nu sunteţi capabil să citiţi cuvintele de pe această pagină sau că nu puteţi vorbi limba oficială a ţării voastre? Sau că nu v-aţi putea localiza pe hartă ţara natală? Nenumăraţi copii cresc având această problemă. Dar ce se poate spune despre copilul vostru?

Ar trebui să vă daţi copilul la şcoală? În multe ţări, învăţământul primar şi gimnazial este obligatoriu şi în majoritatea cazurilor gratuit. În Convenţia privind drepturile copilului se spune că dreptul la educaţie este un drept fundamental. Acelaşi lucru este susţinut şi în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Totuşi, în unele ţări, şcolarizarea se plăteşte şi poate fi o povară financiară pentru părinţi. Să analizăm această chestiune prin prisma părinţilor creştini care doresc ca copiii lor să primească instruire, fie prin intermediul şcolii, fie prin alte mijloace.

Exemple biblice de persoane care ştiau să scrie şi să citească

Majoritatea slujitorilor lui Dumnezeu menţionaţi în Biblie ştiau să scrie şi să citească. Deşi erau pescari de naţionalitate evreiască, apostolii Petru şi Ioan şi-au scris cărţile biblice în greacă, nu în dialectul lor galilean. * Cu siguranţă, părinţii lor s-au îngrijit ca ei să primească o instruire de bază. Printre alţi scriitori ai Bibliei care au beneficiat de o astfel de instruire se numără păstorul David, agricultorul Amos şi Iuda, fratele vitreg al lui Isus, care a fost, probabil, tâmplar.

Iov ştia să citească şi să scrie, iar din cartea biblică ce îi poartă numele reiese că avea unele cunoştinţe în domeniul ştiinţei. Probabil că avea şi înclinaţii literare, întrucât declaraţiile sale consemnate în cartea Iov sunt redate într-o formă poetică. În plus, creştinii din secolul I ştiau să scrie şi să citească deoarece s-au descoperit cioburi sau bucăţi de lut pe care erau însemnate, după cât se pare, unele idei biblice.

Instruirea este importantă pentru creştini

Pentru a-i fi plăcuţi lui Dumnezeu, toţi creştinii trebuie să progreseze în ce priveşte cunoştinţa biblică (Filipeni 1:9–11; 1 Tesaloniceni 4:1). Folosirea cu conştiinciozitate a Scripturilor şi a auxiliarelor biblice poate contribui la progresul nostru spiritual. Întrucât ne-a oferit Cuvântul său scris, Dumnezeu aşteaptă din partea noastră să învăţăm să citim şi să scriem cât mai corect. Dacă înţelegem ceea ce citim din Biblie ne va fi mai uşor să aplicăm sfaturile conţinute în ea. Bineînţeles, am putea fi nevoiţi să citim de mai multe ori anumite pasaje pentru a înţelege clar semnificaţia unor idei şi pentru a putea medita la ele. — Psalmii 119:104; 143:5; Proverbele 4:7.

Poporul lui Iehova primeşte anual sute de pagini de material deosebit de util, pregătit sub  îndrumarea „sclavului fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Aceste publicaţii tratează subiecte cum ar fi viaţa de familie, obiceiuri, religie, ştiinţă şi multe altele. Însă, mai presus de toate, ele conţin sfaturi biblice referitoare la chestiuni spirituale. Dacă nu pot citi, copiii voştri vor fi privaţi de multe informaţii valoroase.

Este important să cunoaştem istoria omenirii deoarece aceasta ne ajută să înţelegem de ce avem nevoie de Regatul lui Dumnezeu. De asemenea, este bine să avem şi câteva cunoştinţe de bază din domeniul geografiei. Biblia menţionează multe locuri, precum Israelul, Egiptul şi Grecia. Poate copilul vostru să le localizeze pe hartă? Ştie unde se află ţara voastră? Dacă nu ştii să citeşti o hartă nu vei putea să-ţi efectuezi bine ministerul în teritoriul repartizat. — 2 Timotei 4:5.

Privilegii în congregaţie

Bătrânii creştini şi slujitorii ministeriali au de îndeplinit multe sarcini care includ citirea. De exemplu, ei trebuie să pregătească teme pentru întrunirile congregaţiei. Au de ţinut evidenţa stocului de literatură şi de întocmit rapoarte privind donaţiile. Poate fi foarte greu pentru cineva fără o instruire de bază să se achite cu eficienţă de aceste responsabilităţi.

La Betelurile de pe tot globul lucrează mulţi voluntari. Ca să poată comunica bine între ei şi ca să se achite de responsabilităţile lor, cum ar fi traducerea publicaţiilor sau repararea utilajelor, ei trebuie să ştie să citească şi să scrie în limba oficială a ţării în care trăiesc. Dacă doriţi ca şi copiii voştri să se bucure de astfel de privilegii, este necesar ca ei să aibă o instruire de bază. Care sunt alte câteva considerente practice pentru care copiii voştri ar trebui să meargă la şcoală?

Sărăcie şi superstiţii

Oamenii săraci pot deveni neajutoraţi când se confruntă cu anumite situaţii. Dar o instruire de bază ne poate ajuta atât pe noi, cât şi pe copiii noştri să evităm suferinţa inutilă. Multe persoane analfabete abia reuşesc să-şi câştige existenţa. Uneori copiii şi chiar părinţii ajung să-şi piardă viaţa deoarece venitul mic al familiei nu le permite să beneficieze de asistenţă medicală. Deseori persoanele neinstruite sau analfabete suferă de malnutriţie şi stau în locuinţe insalubre. Instruirea sau cel puţin deprinderea de a citi şi de a scrie pot fi de folos în această privinţă.

În plus, persoanele instruite nu sunt atât de superstiţioase. Fireşte, există oameni superstiţioşi atât în rândul celor instruiţi, cât şi în rândul celor mai puţin instruiţi. Însă, neputând citi materialele care demască astfel de înşelătorii, persoanele neinstruite pot fi mai uşor induse în eroare şi exploatate. Prin urmare, ele tind să fie mai superstiţioase şi să creadă că un vindecător spiritist poate face vindecări miraculoase. — Deuteronomul 18:10–12; Revelaţia 21:8.

Educaţie nu doar pentru a găsi un loc de muncă

Mulţi consideră că scopul principal al educaţiei este acela de a câştiga bani. Totuşi, există persoane instruite care sunt şomere sau care nu câştigă suficient pentru a-şi satisface necesităţile de bază. Din această cauză, unii părinţi ar  putea considera că nu merită să-şi dea copilul la şcoală. Însă şcolarizarea îl pregăteşte pe copil nu numai pentru obţinerea unui venit, ci şi pentru viaţă, în general (Eclesiastul 7:12). Cuiva care vorbeşte, citeşte şi scrie în limba oficială a ţării sale nu-i va fi teamă să stea de vorbă cu personalul medical, cu autorităţile civile sau cu funcţionarii unei bănci, ci o va face într-un mod degajat, firesc.

În unele locuri, copiii neinstruiţi pot fi daţi să înveţe meserii precum zidăria, pescuitul, croitoria sau altele. E bine să cunoască o meserie, însă dacă nu vor merge niciodată la şcoală, nu vor învăţa să citească şi să scrie corect. Dacă mai întâi primesc o instruire elementară şi abia după aceea învaţă o meserie, fără îndoială că nu vor ajunge atât de uşor victime ale exploatării şi vor avea parte de o viaţă mai plină de satisfacţii.

Isus din Nazaret a fost tâmplar şi, cu siguranţă, a învăţat această meserie de la tatăl său adoptiv, Iosif (Matei 13:55; Marcu 6:3). Dar Isus ştia şi să citească şi să scrie, astfel că la numai 12 ani el a fost capabil să poarte discuţii pline de sens cu bărbaţii instruiţi de la templu (Luca 2:46, 47). Învăţarea unei meserii nu l-a împiedicat pe Isus să se instruiască şi în alte domenii.

Ar trebui ca şi fetele să fie şcolarizate?

Uneori, părinţii îşi trimit la şcoală băieţii, dar nu şi fetele. Probabil, unii cred că ar cheltui prea  mult cu instruirea fiicelor lor şi consideră că ele pot să-şi ajute mai mult mamele dacă stau toată ziua acasă. Însă analfabetismul este un handicap pentru o fată. O publicaţie a Fondului Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) menţionează: „Multe studii arată că una dintre cele mai bune strategii de eliminare a sărăciei este instruirea fetelor“ (Poverty and Children: Lessons of the 90s for Least Developed Countries). Fetele instruite sunt mai pregătite pentru viaţă şi iau decizii mult mai înţelepte, iar astfel întreaga familie va trage foloase.

În urma unui studiu asupra mortalităţii infantile efectuat în Benin (Africa de vest), s-a constatat că mamele analfabete îşi pierd copiii sub cinci ani în proporţie de 167‰, în timp ce în rândul mamelor care au urmat şcoala gimnazială proporţia este de 38‰. UNICEF a ajuns la următoarea concluzie: „Prin urmare, nivelul de educaţie este un factor determinant în ce priveşte rata mortalităţii infantile în Benin, ca de altfel pe tot globul“. În concluzie, instruirea fetelor voastre prezintă multe avantaje.

Sunt suficiente cursurile de alfabetizare?

Acolo unde este necesar, Martorii lui Iehova organizează cursuri de alfabetizare pentru membrii congregaţiei care nu ştiu să citească. * De obicei, această măsură utilă îi ajută pe oameni să înveţe să citească în limba oficială. Însă  poate aceasta înlocui cu succes instruirea de la şcoală? Ar trebui să considerăm că e de datoria congregaţiei să ne instruiască copiii şi acolo unde există şcoli?

Deşi sunt o măsură plină de consideraţie luată de congregaţiile Martorilor lui Iehova, cursurile de alfabetizare sunt concepute pentru adulţii defavorizaţi care nu au mers la şcoală în copilărie. Este posibil ca părinţii lor să nu fi fost conştienţi de importanţa şcolarizării sau poate că în apropiere nu existau şcoli. Astfel de persoane pot fi ajutate de cursurile de alfabetizare organizate în congregaţii. Însă aceste cursuri nu înlocuiesc şcolarizarea şi nu au fost concepute pentru a oferi o instruire de bază. În cadrul lor nu se predau lecţii de matematică, istorie şi ştiinţă. Aceste materii pot fi învăţate la şcoală, fiind incluse în programa şcolară.

În Africa, cursurile de alfabetizare se ţin în limbile tribale, şi mai puţin în limba oficială a ţării. Însă şcolarizarea se face în limba oficială a statului. Această măsură le aduce mai multe foloase copiilor, deoarece în limba oficială există mai multe cărţi şi publicaţii. Deşi îi aduc un plus de informaţii copilului, cursurile de alfabetizare organizate în congregaţie nu pot înlocui instruirea de la şcoală. Aşadar, dacă puteţi să vă trimiteţi copiii la şcoală, de ce să n-o faceţi?

O responsabilitate a părinţilor

Bărbaţii care se îngrijesc de satisfacerea necesităţilor spirituale ale congregaţiei trebuie să fie creştini exemplari. Ei trebuie să-şi conducă „excelent“ casa şi copiii (1 Timotei 3:4, 12). Aceasta presupune ca ei să facă tot posibilul pentru ca copiii lor să nu aibă de suferit în viitor din cauza unor handicapuri.

Dumnezeu le-a încredinţat părinţilor creştini o mare responsabilitate. Ei trebuie să-şi crească copiii potrivit Cuvântului său şi să-i ajute să ‘iubească cunoaşterea’ (Proverbele 12:1; 22:6; Efeseni 6:4). Apostolul Pavel a scris următoarele: „Cu certitudine, dacă cineva nu se îngrijeşte de ai lui, şi îndeosebi de cei care sunt membri ai casei lui, a renegat credinţa şi este mai rău decât o persoană fără credinţă“ (1 Timotei 5:8). Prin urmare, părinţii au şi obligaţia de a se îngriji să le asigure copiilor lor o instruire adecvată.

Uneori sistemul educaţional poate fi ineficient din cauza numărului prea mare de elevi, a fondurilor insuficiente sau a unor cadre didactice nemulţumite sau prost plătite. Prin urmare, este important ca părinţii să fie interesaţi de ceea ce învaţă copiii lor la şcoală. Este înţelept ca ei să discute cu profesorii, mai ales la începutul fiecărui semestru, şi chiar să-i întrebe cum şi-ar putea ajuta copiii să devină elevi mai buni. Astfel, profesorii se vor simţi apreciaţi şi impulsionaţi să le ofere copiilor o instruire cât mai bună.

Instruirea este o parte esenţială a dezvoltării copilului. „Înţelepţii păstrează cunoştinţa“, se spune în Proverbele 10:14. Acest lucru este valabil îndeosebi în cazul cunoştinţei biblice. Membrii poporului lui Iehova — persoane tinere şi în vârstă deopotrivă — trebuie să aibă cât mai multe cunoştinţe pentru a-i putea ajuta din punct de vedere spiritual pe alţii şi pentru ‘a se prezenta aprobaţi lui Dumnezeu, neavând de ce să le fie ruşine şi expunând corect cuvântul adevărului’ (2 Timotei 2:15; 1 Timotei 4:15). Aşadar, ar trebui să vă daţi copiii la şcoală? Fără îndoială că veţi spune da, deşi situaţia din ţara voastră joacă un rol hotărâtor. Însă părinţii creştini trebuie să răspundă la această întrebare importantă: Ar trebui copiii mei să beneficieze de instruire? Indiferent unde locuiţi, nu sunteţi de părere că trebuie să răspundeţi cu un „da“ hotărât?

[Note de subsol]

^ par. 5 Limba lor maternă era fie un dialect al limbii arameice vorbit în Galileea, fie un dialect al ebraicii. Vezi lucrarea Insight on the Scriptures (Perspicacitate pentru înţelegerea Scripturilor), volumul 1, paginile 144–146, publicată de Martorii lui Iehova.

^ par. 25 Vezi Treziţi-vă! din 22 decembrie 2000, paginile 8 şi 9.

[Chenarul/Fotografia de la paginile 12, 13]

CÂND ŞCOLARIZAREA ESTE IMPOSIBILĂ

Există situaţii în care şcolarizarea este imposibilă. De exemplu, în revista Refugees se spune că în lagărele de refugiaţi numai 1 din 5 copii poate frecventa o şcoală. Uneori, din cauza grevelor, şcolile rămân închise lungi perioade de timp. Sau, probabil, într-o anumită regiune şcolile sunt prea departe sau nu există deloc. De asemenea, persecuţiile împotriva creştinilor pot duce la exmatricularea copiilor.

Cum vă puteţi ajuta copiii într-o astfel de situaţie? Ce puteţi face dacă aveţi mai mulţi copii şi locuiţi într-o zonă în care cheltuielile sunt atât de mari, încât nu vă permiteţi să-i daţi pe toţi la şcoală? Puteţi să trimiteţi la şcoală unul sau doi dintre ei fără să le puneţi în pericol spiritualitatea? Dacă da, ei ar putea să le predea celorlalţi copii lucrurile învăţate la şcoală.

În unele ţări, se practică şcolarizarea la domiciliu. * În cadrul acestui sistem, unul dintre părinţi petrece de obicei câteva ore pe zi predându-i lecţii copilului. În timpurile patriarhale, părinţii aveau mult succes în instruirea copiilor. Cu siguranţă, Iosif, fiul lui Iacob, a fost capabil să îndeplinească de tânăr o funcţie de conducere datorită unei excelente instruiri părinteşti.

În unele locuri, cum ar fi lagărele de refugiaţi, este greu de obţinut o programă şcolară, însă părinţii pot folosi ca materiale didactice publicaţiile tipărite de Martorii lui Iehova. De exemplu, Cartea mea cu relatări biblice poate fi utilă pentru instruirea copiilor mai mici. Revista Treziţi-vă! conţine articole despre o mare varietate de subiecte. Cartea Cum a apărut viaţa — prin evoluţie sau prin creaţie? poate fi folosită pentru predarea unor subiecte ştiinţifice. Anuarul Martorilor lui Iehova cuprinde o mică hartă a lumii şi vorbeşte despre viaţa în alte ţări şi despre lucrarea de predicare de acolo.

Părinţii care se pregătesc bine înainte şi ţin cont de capacitatea de înţelegere a copiilor pot realiza multe. Dacă vor continua să citească şi să înveţe, copiii se vor adapta mai uşor condiţiilor de la şcoală, atunci când acest lucru va fi posibil. Având spirit de iniţiativă şi depunând eforturi, vă puteţi ajuta copiii să beneficieze de o bună instruire. Şi câte satisfacţii vă va aduce acest lucru!

[Notă de subsol]

^ par. 40 Vezi articolul „Şcolarizarea la domiciliu — Este ea pentru voi?“ din Treziţi-vă! din 8 iulie 1993, paginile 9–12.

[Legenda fotografiei]

Ce puteţi face dacă locuiţi într-o zonă în care copiii voştri nu pot frecventa cursurile unei şcoli?