Locurile de muncă sigure şi pline de satisfacţii: simple iluzii?

POTRIVIT Declaraţiei universale a drepturilor omului, adoptate de Naţiunile Unite, „dreptul la muncă“ este un drept fundamental al tuturor oamenilor. Totuşi, acest drept nu este întotdeauna garantat. Siguranţa locurilor de muncă depinde de mulţi factori, de la situaţia economiei locale la starea pieţei mondiale. Cu toate acestea, şomajul sau riscul pierderii locului de muncă duc deseori la demonstraţii, revolte şi greve. Puţine ţări sunt scutite de astfel de situaţii. Potrivit opiniei unui scriitor, chiar şi cuvântul „muncă“ „are, şi a avut întotdeauna, o mare încărcătură emoţională“.

Munca este importantă pentru noi din multe motive. Ea nu este numai o sursă de venit, dar şi contribuie la bunăstarea noastră mintală şi afectivă. Munca ne satisface dorinţa firească de a fi membri utili ai societăţii şi de a avea un scop în viaţă. În plus, ea ne conferă, într-o anumită măsură, respect de sine. Prin urmare, chiar şi cei care au mai mulţi bani decât le-ar trebui pentru un trai decent sau care îndeplinesc condiţiile de pensionare preferă încă să lucreze. Într-adevăr, munca este foarte importantă. De fapt, atunci când nu sunt suficiente locuri de muncă apar grave probleme sociale.

În acelaşi timp, există oameni care au un loc de muncă, însă sunt supuşi la atât de multe presiuni, încât nu mai lucrează cu bucurie. De exemplu, din cauza concurenţei puternice de pe piaţă, tot mai multe companii fac reduceri de personal pentru a-şi micşora cheltuielile. Prin urmare, angajaţii care rămân sunt mai solicitaţi, primind sarcini suplimentare.

Tehnologia modernă, care ar trebui să ne uşureze viaţa şi să ne ajute să lucrăm mai eficient, îngreunează şi mai mult situaţia de la locul de muncă. De exemplu, computerele, faxurile şi Internetul le dau oamenilor posibilitatea de a-şi continua munca acasă, după programul de lucru, astfel că e greu să se mai facă o distincţie clară între casă şi birou. Un bărbat spune că avea senzaţia că pagerul şi telefonul celular de la compania la care lucra erau pentru el ca o lesă invizibilă în care era ţinut de şeful său.

Tot mai multe persoane în etate se sperie la gândul că, din cauza schimbărilor rapide din economie şi de la locul de muncă, ar putea fi considerate în mod prematur depăşite. Iată ce a spus Chris Sidoti, fost Comisar pentru Drepturile Omului: „Se pare că  este larg răspândită concepţia că, dacă ai trecut de 40 de ani, nu te poţi descurca cu computerele şi cu noua tehnologie“. Aşadar, despre mulţi angajaţi buni, consideraţi până nu demult în floarea vârstei, se crede acum că sunt prea bătrâni ca să mai fie utili. Ce trist!

Este lesne de înţeles de ce în ultimii ani conştiinţa muncii şi loialitatea faţă de companie au decăzut. În revista franceză Libération se spune: „În condiţiile în care companiile se descotorosesc de oameni la cea mai mică fluctuaţie a bursei, loialitatea faţă de firmă rămâne de domeniul trecutului. . . . Bineînţeles că trebuie să lucrezi, dar o faci pentru tine, nu pentru companie“.

În pofida acestor probleme tot mai mari, munca rămâne totuşi necesitatea fundamentală a omului. Aşadar, în timpurile noastre foarte schimbătoare, cum putem cultiva un punct de vedere echilibrat cu privire la muncă, bucurându-ne, totodată, de un loc de muncă sigur, plin de satisfacţii?

[Legenda fotografiei de la pagina 3]

Tehnologia modernă îngreunează şi mai mult situaţia de la locul de muncă