Întrebări de la cititori

De ce se spune în Biblie că o persoană trebuie să strige dacă este în pericol de a fi violată?

Cine nu a trecut personal prin situaţia de a fi agresat de un violator nu poate înţelege cu adevărat ce efect devastator poate avea acest lucru în viaţa cuiva. Este o experienţă atât de îngrozitoare încât victima ar putea rămâne marcată pe viaţă. * O tânără creştină, care a fost atacată de un violator cu câţiva ani în urmă, povesteşte: „Cuvintele nu pot descrie spaima cumplită pe care am simţit-o în acea noapte şi nici trauma cu care trebuie să trăiesc de atunci“. Se înţelege, aşadar, motivul pentru care mulţi nu doresc nici măcar să se gândească la acest subiect îngrozitor. Totuşi, pericolul de a fi victima unui viol este o realitate în această lume nelegiuită.

Biblia nu se reţine să relateze anumite cazuri şi tentative de viol din trecut (Geneza 19:4–11; 34:1–7; 2 Samuel 13:1–14). Dar ea ne oferă şi sfaturi despre modul în care trebuie să procedeze cineva când este ameninţat cu violul. În Deuteronomul 22:23–27 se arată ce spunea Legea în acest sens. Aici sunt prezentate două situaţii: În prima situaţie, un bărbat întâlneşte o fată în cetate şi se culcă cu ea, însă tânăra nu strigă după ajutor. Prin urmare, ea se face vinovată deoarece „n-a ţipat, fiind în cetate“. Dacă ar fi strigat, probabil că oamenii aflaţi în apropiere ar fi putut veni să o salveze. În a doua situaţie, un bărbat întâlneşte pe câmp o fată şi „foloseşte faţă de ea violenţa şi se culcă cu ea“. Ca să se apere, fata „a strigat, [dar] fără să fie cineva  s-o scape“. Spre deosebire de femeia din prima situaţie, este evident că această femeie se împotriveşte acţiunilor atacatorului. Ea opune rezistenţă în mod energic, strigând după ajutor, dar atacatorul este mai puternic decât ea. Strigătele ei demonstrează că este o victimă care se opune violului; ea nu este vinovată de nelegiuirea comisă.

Deşi creştinii de azi nu se mai află sub Legea Mozaică, principiile menţionate aici le pot oferi îndrumare. Relatarea de mai sus scoate în evidenţă importanţa faptului de a opune rezistenţă şi de a striga după ajutor. În cazul în care eşti ameninţat de un violator, faptul de a striga continuă să fie şi azi o acţiune înţeleaptă. Un expert în prevenirea infracţiunilor a declarat: „Dacă o femeie este atacată, cea mai bună armă a ei o constituie tot ţipetele“. Ţipând, femeia se face auzită de alţii, care i-ar putea sări în ajutor, sau îl va speria, probabil, pe atacator, făcându-l să plece. O tânără creştină care a fost atacată de un violator a spus: „Am strigat cât am putut de tare şi el a dat înapoi. Când a venit din nou spre mine, am ţipat şi am fugit. În trecut, mă gândeam: «La ce mi-ar folosi să ţip dacă asupra mea s-ar năpusti un bărbat puternic care nu se gândeşte decât la un singur lucru?» Dar am înţeles că ţipetele sunt eficiente!“

Chiar şi în trista situaţie în care femeia nu reuşeşte să opună rezistenţă şi este violată, strigătele şi ţipetele ei după ajutor nu sunt inutile. Din contră, ele dovedesc că ea a făcut tot posibilul pentru a se opune atacatorului ei. (Deuteronomul 22:26) În ciuda faptului că a trecut prin această cumplită încercare, ea poate să-şi păstreze o conştiinţă nepătată şi respectul de sine, fiind sigură că este curată în ochii lui Dumnezeu. Experienţa şocantă ar putea să-i lase răni emoţionale, dar gândul că a făcut tot ce a putut ca să se opună atacului va contribui considerabil la vindecarea ei treptată.

Pentru a şti cum se aplică textul din Deuteronomul 22:23–27, trebuie să înţelegem că această scurtă relatare nu ia în calcul toate situaţiile posibile. De exemplu, ea nu spune nimic despre cazul în care femeia atacată nu poate ţipa deoarece este mută, inconştientă sau paralizată de frică, ori când gura îi este acoperită cu mâna sau cu o bandă adezivă. Totuşi, din moment ce Iehova este în măsură să evalueze toţi factorii, inclusiv intenţiile, el tratează cu înţelegere şi dreptate astfel de cazuri, deoarece „toate căile Lui sunt drepte“. (Deuteronomul 32:4) El cunoaşte cu adevărat ceea ce s-a întâmplat şi eforturile pe care le-a făcut victima pentru a se opune atacatorului. Prin urmare, o victimă care nu a putut să ţipe dar care a încercat să opună rezistenţă atât cât a putut în situaţia respectivă, poate lăsa problema în mâinile lui Iehova. — Psalm 55:22; 1 Petru 5:7.

Cu toate acestea, anumite femei creştine care au fost atacate şi violate se confruntă în continuare cu sentimente de vinovăţie. Gândindu-se la cele întâmplate, ele consideră că ar fi trebuit să facă mai mult pentru a preveni acel viol. Însă, în loc să se învinovăţească, aceste victime i se pot adresa lui Iehova în rugăciune, îi pot cere ajutorul şi pot avea încredere în marea sa bunătate iubitoare. — Exod 34:6; Psalm 86:5.

Aşadar, femeile creştine care suferă actualmente din cauza rănilor emoţionale lăsate de un viol pot fi sigure că Iehova le înţelege pe deplin durerea sufletească. Cuvântul lui Dumnezeu le asigură: „DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt.“ (Psalm 34:18) În plus, ele vor reuşi să depăşească mai uşor această traumă dacă vor accepta sprijinul amabil şi plin de compasiune oferit de colaboratorii lor în credinţă din congregaţia creştină (Iov 29:12; 1 Tesaloniceni 5:14). Mai mult decât atât, străduindu-se să se concentreze asupra unor lucruri pozitive, victima va putea să simtă „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire“. — Filipeni 4:6–9.

[Notă de subsol]

^ par. 3 Deşi acest articol vorbeşte despre femeile care sunt violate, principiile discutate sunt valabile în egală măsură şi pentru bărbaţii care sunt ameninţaţi cu violul.