Vă veţi păstra integritatea?

CÂTE vrăbii au murit ieri? Nu ştie nimeni şi, probabil, nu multora le pasă, întrucât există foarte multe păsări. Însă lui Iehova îi pasă. Referindu-se la aceste păsări aparent neînsemnate, Isus le-a spus discipolilor săi: „Nici una dintre ele nu va cădea la pământ fără ştirea Tatălui vostru“. El a adăugat: „Nu vă temeţi: Voi valoraţi mai mult decât multe vrăbii“. — Matei 10:29, 31.

Mai târziu, discipolii au înţeles mai clar cât de mult preţuiau ei în ochii lui Iehova. Unul dintre ei, apostolul Ioan, a scris: „Prin aceasta a fost manifestată iubirea lui Dumnezeu în cazul nostru, deoarece Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său unic-născut pentru ca noi să obţinem viaţă prin intermediul lui“ (1 Ioan 4:9). Iehova nu numai că ne răscumpără din păcat, dar îl şi asigură pe fiecare slujitor al său: „Nicidecum nu te voi lăsa şi nicidecum nu te voi părăsi“. — Evrei 13:5.

E limpede, aşadar, că iubirea lui Iehova pentru poporul său este statornică. Totuşi, ne putem pune întrebarea: Suntem noi atât de ataşaţi de Iehova încât să nu-l părăsim niciodată?

Satan încearcă să ne submineze integritatea

Când Iehova i-a vorbit lui Satan despre integritatea lui Iov, Satan a replicat: „Ţi s-ar mai închina oare Iov dacă n-ar avea nici un câştig din aceasta?“ (Iov 1:9, Today’s English Version). El a insinuat că oamenii îi sunt loiali lui Dumnezeu numai dacă ‘au un câştig’. Aceasta ar însemna că, dacă li s-ar face o ofertă destul de tentantă, ei ar fi dispuşi să renunţe la integritate.

În cazul lui Iov, Satan a susţinut la început că acesta nu i-ar mai rămâne loial lui Dumnezeu dacă şi-ar pierde bunurile de valoare (Iov 1:10, 11). Când acuzaţia lui s-a dovedit a fi falsă, Satan a afirmat: „Omul dă tot ce are pentru viaţa lui“ (Iov 2:4). Deşi în cazul unora insinuarea lui Satan se poate dovedi adevărată, Iov a refuzat să facă compromis. Relatarea biblică arată că el şi-a păstrat integritatea (Iov 27:5; 42:10–17). Daţi şi voi dovadă de o asemenea loialitate? Sau i-aţi permite lui Satan să vă ştirbească integritatea? Să ne facem o autoanaliză în timp ce vom examina câteva adevăruri care-l vizează pe fiecare creştin.

Apostolul Pavel era ferm convins că loialitatea adevăraţilor creştini poate fi foarte puternică. Iată ce a scris el: „Sunt convins că nici moarte, nici viaţă, . . . nici lucruri prezente, nici lucruri care vor veni, . . . nici vreo altă creaţie nu ne va putea separa de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru“ (Romani 8:38, 39). Dacă iubirea noastră faţă de Iehova este puternică, putem avea şi noi aceeaşi convingere. O astfel de iubire este o legătură indestructibilă, pe care nici chiar moartea nu o poate distruge.

Dacă aşa sunt relaţiile noastre cu Dumnezeu, nu ne vom întreba niciodată: Oare îi voi sluji lui Iehova şi peste câţiva ani? Această nesiguranţă  ar lăsa să se înţeleagă că loialitatea noastră faţă de Dumnezeu depinde de ce ni s-ar putea întâmpla în viaţă. Însă adevărata integritate nu este influenţată de factori externi. Ea depinde de genul de persoană care suntem în interior (2 Corinteni 4:16–18). Dacă îl iubim pe Iehova cu toată inima, nu-l vom dezamăgi niciodată. — Matei 22:37; 1 Corinteni 13:8.

Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că Satan încearcă încontinuu să ne ştirbească integritatea. El ne-ar putea determina să dăm frâu liber dorinţelor cărnii, să cedăm presiunilor din partea colegilor ori să permitem ca problemele de un fel sau altul să ne facă să abandonăm adevărul. Lumea înstrăinată de Dumnezeu este aliatul principal al lui Satan în acest atac, iar propriile noastre imperfecţiuni îi uşurează sarcina (Romani 7:19, 20; 1 Ioan 2:16). Totuşi, în această luptă beneficiem de mai multe avantaje, unul important fiind acela că nu suntem în ignoranţă cu privire la planurile lui Satan. — 2 Corinteni 2:11.

Ce sunt planurile lui Satan? În scrisoarea adresată efesenilor, Pavel le numeşte „maşinaţii“ sau „uneltiri“ * (Efeseni 6:11; vezi şi Biblia Cornilescu). Satan ne pune tot felul de capcane în cale, urmărind să ne ştirbească integritatea. Din fericire, putem sesiza aceste „uneltiri“, deoarece suntem avertizaţi de Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la metodele folosite de Diavol. Putem afla unele dintre ele analizând modul în care a procedat Satan în încercarea de a le ştirbi integritatea lui Isus şi lui Iov.

Integritatea lui Isus nu a putut fi ştirbită

La începutul ministerului lui Isus, Satan a avut îndrăzneala de a-l ispiti pe Fiul lui Dumnezeu provocându-l să transforme o piatră în pâine. Cât de şiret a fost! Isus nu mâncase de 40 de zile şi, cu siguranţă, era foarte flămând (Luca 4:2, 3). Satan i-a propus lui Isus să-şi satisfacă în acel moment o necesitate naturală, dar într-un mod contrar voinţei lui Iehova. Şi în prezent, lumea, prin propaganda ei, ne încurajează să ne satisfacem imediat dorinţele, fără a ţine seama de consecinţe. Ea ne transmite mesajul „O meriţi acum“ sau „Ce mai aştepţi, fă-o!“.

Dacă Isus şi-ar fi potolit foamea fără să se gândească la urmări, Satan ar fi reuşit să-l determine să facă compromis şi să renunţe la integritate. Însă Isus a privit lucrurile din punct de vedere spiritual şi a răspuns cu fermitate: „Este scris: «Omul nu trebuie să trăiască numai cu pâine»“. — Luca 4:4; Matei 4:4.

Apoi Satan a schimbat tactica. Aplicând în mod greşit textul Scripturilor, din care a citat şi Isus, Diavolul l-a îndemnat să se arunce de pe parapetul templului. ‘Un înger te va ocroti’, a susţinut Satan. Isus nu dorea să ceară să fie protejat în mod miraculos de Tatăl său doar pentru a atrage atenţia asupra lui însuşi. „Să nu-l pui la încercare pe Iehova, Dumnezeul tău“, a spus el. — Matei 4:5–7; Luca 4:9–12.

 Ultima tactică la care a apelat Satan a fost mai directă. El a încercat să facă o înţelegere cu Isus, oferindu-i toată lumea cu gloria ei în schimbul unui singur act de închinare. Aceasta era, practic, tot ce îi putea oferi Satan. Însă cum ar fi putut Isus să înfăptuiască un act de închinare în faţa celui mai mare duşman al Tatălui său? Era ceva de neconceput! „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai lui să-i aduci un serviciu sacru“, a răspuns Isus. — Matei 4:8–11; Luca 4:5–8.

După aceste trei încercări nereuşite, Satan ‘s-a retras de la Isus până la un alt moment convenabil’ (Luca 4:13). Aceasta arată că Satan căuta tot timpul o ocazie favorabilă pentru a-i pune lui Isus integritatea la încercare. Un moment convenabil a apărut după circa doi ani şi jumătate, când Isus a început să-i pregătească pe discipoli pentru moartea sa iminentă. Apostolul Petru a spus: „Fii bun cu tine însuţi, Doamne; nu vei avea deloc soarta aceasta“. — Matei 16:21, 22.

Avea acest sfat bine intenţionat, dar greşit să i se pară demn de urmat lui Isus, mai ales că venea din partea unui discipol de-ai săi? Isus şi-a dat imediat seama că acele cuvinte reflectau gândurile lui Satan, nu ale lui Iehova. Cristos a răspuns cu fermitate: „Treci înapoia mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru mine, fiindcă nu ai gândurile lui Dumnezeu, ci ale oamenilor“. — Matei 16:23.

Datorită iubirii statornice a lui Isus faţă de Iehova, Satan nu a reuşit să-i ştirbească integritatea. Nimic din ce i-a putut oferi Diavolul şi nici o încercare, oricât de grea a fost, nu i-a slăbit lui Isus loialitatea faţă de Tatăl său ceresc. Vom fi şi noi la fel de hotărâţi când ne vom confrunta cu situaţii care ne pun integritatea la încercare? Exemplul lui Iov ne va ajuta să înţelegem mai bine încercările pe care le-am putea avea.

Loialitate în timp de necaz

Aşa cum şi Iov şi-a dat seama, necazurile pot apărea oricând. El avea o căsnicie fericită, era tată a zece copii şi avea, totodată, bune obiceiuri spirituale (Iov 1:5). Însă, fără ca Iov să ştie, integritatea sa faţă de Dumnezeu a fost adusă în discuţie la curtea cerească, iar Satan a luat hotărârea de a face tot posibilul pentru a i-o ştirbi.

Iov şi-a pierdut dintr-o dată toată averea (Iov 1:14–17). Însă el a trecut testul integrităţii deoarece nu-şi pusese niciodată încrederea în bani. Amintindu-şi de vremea când era bogat, Iov a afirmat: „Dacă mi-am pus nădejdea în aur, . . . dacă m-am îngâmfat de mărimea averilor mele, . . . şi aceasta ar fi tot o fărădelege . . ., căci aş fi tăgăduit pe Dumnezeul Cel de sus!“ — Iov 31:24, 25, 28.

Şi astăzi s-ar putea întâmpla să pierdem peste noapte aproape tot ce avem. Unui om de afaceri care este Martor al lui Iehova a fost înşelat cu o sumă foarte mare de bani, ajungând aproape la faliment. El recunoaşte cu sinceritate: „Era să fac infarct. Şi cred că aş fi făcut dacă n-aş fi cultivat relaţii apropiate cu Dumnezeu. Totuşi, această experienţă m-a ajutat să-mi dau seama că valorile spirituale nu erau pe primul plan în viaţa mea. Se pare că fascinaţia câştigului eclipsase orice altceva“. De atunci, acest Martor se străduieşte să se implice cât mai puţin în activităţile firmei sale şi slujeşte cu regularitate ca pionier auxiliar, dedicând lunar 50 de ore sau chiar mai mult în ministerul creştin. Cu toate acestea, alte probleme pot fi mai grave decât pierderea lucrurilor materiale.

La scurt timp după ce a aflat vestea despre pierderea averii, Iov a fost anunţat că cei zece copii ai săi muriseră. Totuşi el a susţinut în continuare: „Binecuvântat să fie Numele DOMNULUI“ (Iov 1:18–21). Ne vom păstra noi integritatea dacă s-ar întâmpla să pierdem pe neaşteptate mai mulţi membri ai familiei? Francisco, un supraveghetor creştin din Spania, şi-a pierdut cei doi copii într-un tragic accident de circulaţie. El a găsit mângâiere apropiindu-se mai mult de Iehova şi sporindu-şi participarea la ministerul creştin.

Necazurile lui Iov nu s-au sfârşit nici chiar după cutremurătoarea pierdere în moarte a  copiilor săi. Satan l-a lovit cu o boală oribilă şi dureroasă, iar soţia sa i-a dat chiar un sfat greşit. „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“, l-a îndemnat ea. Iov nu a ascultat de sfatul ei şi „n-a păcătuit cu buzele lui“ (Iov 2:9, 10). Integritatea lui depindea nu de sprijinul familiei, ci de relaţiile sale cu Iehova.

Flora înţelege foarte bine ce a putut simţi Iov. Soţul ei şi fiu lor cel mare au părăsit calea creştină cu mai bine de 10 ani în urmă. „Pierderea subită a sprijinului familiei poate fi o încercare foarte dureroasă“, mărturiseşte ea. „Însă ştiam că nu aş fi fost fericită în afara organizaţiei lui Iehova. Prin urmare, am rămas fermă şi l-am pus pe Iehova pe primul plan în viaţă, străduindu-mă să fiu în continuare o soţie şi o mamă bună. M-am rugat cu regularitate, iar Iehova m-a întărit. Sunt o persoană fericită, deoarece, în pofida opoziţiei îndârjite din partea soţului meu, am învăţat să mă bizui în totalitate pe Iehova.“

Încercând din nou să-i ştirbească integritatea, Satan s-a folosit, în continuare, de trei prieteni de-ai lui Iov (Iov 2:11–13). Cât de dureros trebuie să fi fost pentru Iov când cei trei prieteni au început să-l critice! Dacă ar fi dat crezare argumentelor lor, el şi-ar fi putut pierde încrederea în Iehova Dumnezeu. Sfaturile lor l-ar fi demoralizat şi l-ar fi făcut să renunţe la integritate, Satan reuşind astfel să-şi atingă scopul.

Însă Iov a susţinut cu tărie: „Până la moarte nu voi renunţa la integritatea mea!“ (Iov 27:5, NW). El nu a spus: „Nu vă voi lăsa pe voi să mă faceţi să renunţ la integritatea mea!“ Iov ştia că păstrarea integrităţii depindea de el şi de iubirea sa faţă de Iehova.

Un vicleşug vechi pentru a prinde o pradă nouă

Satan se foloseşte şi acum de sfaturi eronate şi remarce nechibzuite din partea prietenilor sau a colaboratorilor creştini. Descurajarea provocată de unii membri ai congregaţiei ne poate scădea mai uşor moralul decât persecuţia din partea oamenilor din lume. Un bătrân creştin care luptase în trecut pe front a comparat lupta din timpul războiului cu durerea pricinuită de cuvintele şi acţiunile nechibzuite ale unor colaboratori creştini. Referitor la acestea din urmă, el a spus: „Este cel mai greu lucru pe care a trebuit să-l suport vreodată“.

S-ar putea întâmpla, de asemenea, să ne supărăm atât de mult din cauza imperfecţiunilor colaboratorilor noştri în credinţă, încât să fim hotărâţi să nu le mai vorbim acestora sau să începem să lipsim de la întrunirile creştine. S-ar părea atunci că pentru noi cel mai important este să ne vindecăm rănile. Însă cât de trist ar fi să adoptăm un punct de vedere atât de îngust şi să lăsăm ca relaţiile noastre cu Iehova, cel mai preţios lucru pe care îl avem, să slăbească din cauza a ceea ce spun sau fac alţii! Dacă am permite să se întâmple aşa ceva, am cădea victimă unuia dintre vechile vicleşuguri ale lui Satan.

Ne aşteptăm, pe bună dreptate, ca în congregaţia creştină să fie respectate norme înalte. Însă, dacă aşteptăm prea mult de la colaboratorii noştri, care sunt imperfecţi, vom fi cu siguranţă dezamăgiţi. În schimb, Iehova are aşteptări realiste de la slujitorii săi. Dacă îi imităm exemplul, vom fi pregătiţi să le suportăm imperfecţiunile (Efeseni 4:2, 32). Apostolul Pavel ne-a dat următorul sfat: „Mâniaţi-vă, şi totuşi nu păcătuiţi; să nu apună soarele peste starea voastră de iritare şi să nu-i faceţi loc Diavolului“. — Efeseni 4:26, 27.

Aşa cum arată în mod clar Biblia, Satan se foloseşte de tot felul de capcane pentru a găsi, dacă poate, o modalitate de a ne ştirbi integritatea creştină. Unele dintre vicleşugurile lui sunt atrăgătoare pentru carnea decăzută, altele produc multă durere. Din această analiză putem înţelege cât de important este să fim întotdeauna în gardă. Să ne menţinem statornică iubirea pentru Dumnezeu, fiind hotărâţi să demonstrăm că Diavolul este un mincinos şi bucurându-i astfel inima lui Iehova (Proverbele 27:11; Ioan 8:44). Să nu uităm că integritatea adevăraţilor creştini nu poate fi niciodată ştirbită, indiferent cu ce încercări s-ar confrunta aceştia.

[Notă de subsol]

^ par. 11 Potrivit biblistului W. E. Vine, termenul grec originar poate fi redat şi prin „capcane“.