Impulsionaţi de „lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu“

„Îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu.“ — FAPTELE 2:11.

1, 2. Ce lucru uimitor s-a petrecut la Ierusalim în anul 33 e.n.?

ÎNTR-O dimineaţă, la sfârşitul primăverii anului 33 e.n., unui grup de bărbaţi şi femei, discipoli ai lui Isus Cristos care se adunaseră într-o casă particulară din Ierusalim, li s-a întâmplat un lucru uimitor. „Pe neaşteptate, a venit din cer un zgomot ca acela al unei rafale puternice de vânt şi a umplut toată casa în care şedeau ei. Şi nişte limbi ca de foc au devenit vizibile pentru ei . . ., şi toţi s-au umplut cu spirit sfânt şi au început să vorbească în diferite limbi.“ — Faptele 2:2–4, 15.

2 O mulţime de oameni s-au strâns în faţa casei. Printre aceştia erau şi iudei născuţi în alte ţări, „oameni plini de teamă sfântă“, care veniseră la Ierusalim pentru a asista la sărbătoarea Penticostei. Ei erau uluiţi deoarece îi auzeau pe discipoli vorbind în limbile din ţările din care veneau ei „despre lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu“. Dar cum a fost posibil aşa ceva de vreme ce toţi cei care vorbeau erau galileeni? — Faptele 2:5–8, 11.

3. Ce a explicat apostolul Petru mulţimii la Penticostă?

3 Unul dintre aceşti galileeni era apostolul Petru. El a explicat că, cu câteva săptămâni mai  înainte, Isus Cristos fusese omorât de nişte oameni nedrepţi, însă Dumnezeu îl înviase pe Fiul său. Apoi, Isus li se arătase multora dintre discipolii săi, inclusiv lui Petru şi altor persoane care erau acum de faţă. Cu numai zece zile în urmă, Isus se înălţase la cer. El era cel care turnase spiritul sfânt peste discipoli. Avea aceasta vreo semnificaţie pentru cei care veniseră la sărbătoarea Penticostei? Desigur. Moartea lui Isus oferise baza pentru ca ei să poată obţine iertarea păcatelor şi să primească „darul gratuit al spiritului sfânt“ dacă exercitau credinţă în el (Faptele 2:22–24, 32, 33, 38). Aşadar, cum au reacţionat acei martori oculari la „lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu“ pe care le-au auzit? Şi cum ne poate ajuta această relatare să ne evaluăm serviciul pe care i-l aducem lui Iehova?

S-au simţit îndemnaţi să acţioneze

4. Ce profeţie a lui Ioel s-a împlinit în ziua Penticostei din anul 33 e.n.?

4 După ce au primit spiritul sfânt, discipolii din Ierusalim au trecut imediat la acţiune împărtăşindu-le altora vestea bună a salvării. Ei au vorbit mai întâi mulţimii care se adunase în acea dimineaţă. Prin predicarea lor, discipolii au împlinit o remarcabilă profeţie consemnată de Ioel, fiul lui Petuel, cu opt secole mai înainte: „Voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci [profeţi, NW], bătrânii voştri vor avea visuri şi tinerii voştri vor avea viziuni. Chiar şi peste robi şi peste roabe, voi turna Duhul Meu, în zilele acelea . . . înainte de a veni ziua DOMNULUI, ziua aceea mare şi înfricoşătoare“. — Ioel 1:1; 2:28, 29, 31; Faptele 2:17, 18, 20.

5. În ce sens au profeţit creştinii din secolul I (vezi şi nota de subsol)?

5 Însemna aceasta că Dumnezeu avea să ridice o întreagă generaţie de profeţi, atât bărbaţi, cât şi femei, asemenea lui David, lui Ioel şi Deborei, ca să-i folosească pentru a prezice evenimente viitoare? Nu. ‘Fiii şi fiicele, robii şi roabele’ creştini urmau să profeţească în sensul că aveau să fie impulsionaţi de spiritul lui Iehova să declare „lucrurile magnifice“ pe care Iehova le făcuse şi urma să le mai facă. Aşadar, ei aveau să acţioneze ca purtători de cuvânt ai Celui Preaînalt. * Dar cum a reacţionat mulţimea prezentă? — Evrei 1:1, 2.

6. Ce s-au simţit îndemnaţi să facă mulţi oameni din mulţime după ce au auzit discursul lui Petru?

6 După ce au auzit explicaţiile date de Petru, mulţi dintre cei prezenţi s-au simţit îndemnaţi să treacă la acţiune. Ei ‘au acceptat din toată inima cuvântul’ şi ‘au fost botezaţi, în ziua aceea fiind adăugate aproximativ trei mii de suflete’ (Faptele 2:41). Întrucât erau evrei naturali şi prozeliţi evrei, ei cunoşteau învăţăturile de bază din Scripturi. Această cunoştinţă împreună cu credinţa în lucrurile aflate de la Petru au constituit baza botezului lor „în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt“ (Matei 28:19). După botez, ‘ei au continuat să se dedice învăţăturii apostolilor’. De asemenea, au început să  le împărtăşească altora noua lor credinţă. Da, „zi de zi erau prezenţi în mod constant şi de comun acord la templu . . ., lăudându-l pe Dumnezeu şi găsind favoare înaintea întregului popor“. Ca urmare a lucrării de predicare desfăşurate de ei, „Iehova continua să li-i adauge zilnic pe cei care erau salvaţi“ (Faptele 2:42, 46, 47). S-au format repede congregaţii creştine în multe dintre ţările în care locuiau aceşti noi credincioşi. Fără îndoială că zelul cu care au predicat ei ‘vestea bună’ la întoarcerea lor acasă a contribuit, într-o anumită măsură, la această creştere. — Coloseni 1:23.

Cuvântul lui Dumnezeu exercită putere

7. a) Ce anume atrage oameni din toate naţiunile la organizaţia lui Iehova de azi? b) Ce posibilităţi de creştere observaţi la nivel mondial şi local (vezi nota de subsol)?

7 Dar ce se poate spune despre cei din prezent care doresc să devină slujitori ai lui Dumnezeu? Şi ei trebuie să studieze cu atenţie Cuvântul lui Dumnezeu. Procedând astfel, ei ajung să îl cunoască pe Iehova, un Dumnezeu „plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi adevăr“ (Exodul 34:6; Faptele 13:48). Ei învaţă despre darul oferit cu bunătate de Iehova: răscumpărarea prin intermediul lui Isus Cristos, al cărui sânge vărsat îi poate curăţa de toate păcatele (1 Ioan 1:7). De asemenea, ei ajung să aprecieze scopul lui Dumnezeu de a-i ‘învia atât pe cei drepţi, cât şi pe cei nedrepţi’ (Faptele 24:15). Inima lor se umple de iubire pentru Sursa ‘lucrurilor magnifice’ şi astfel se simt îndemnaţi să predice aceste adevăruri preţioase. Apoi ei devin slujitori dedicaţi şi botezaţi ai lui Dumnezeu şi continuă să ‘crească în cunoştinţa exactă despre Dumnezeu’. *Coloseni 1:10b; 2 Corinteni 5:14.

8–10. a) Cum reiese din experienţa unei surori că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, „exercită putere“? b) Ce putem învăţa din această experienţă despre modul în care îi tratează Iehova pe slujitorii săi (Exodul 4:12)?

8 Cunoştinţa pe care slujitorii lui Dumnezeu o dobândesc în urma studierii Bibliei nu este superficială. Ea le sensibilizează inima, le schimbă modul de gândire şi devine o parte din ei (Evrei 4:12). Acest lucru reiese şi din următoarea experienţă: Camille era îngrijitoare la un azil de bătrâni. Una dintre pacientele ei era Martha, o Martoră a lui Iehova. Întrucât suferea de o formă avansată de demenţă, Martha trebuia să fie în permanenţă supravegheată. Ei trebuia să i se amintească să mănânce sau chiar să i se spună să înghită mâncarea. Însă, după cum vom vedea, exista ceva ce lăsase o urmă de neşters asupra minţii Marthei.

9 Într-o zi, Martha a văzut-o pe Camille plângând din cauza unor probleme personale. Martha a cuprins-o în braţe şi i-a propus să studieze Biblia împreună. Dar a reuşit oare o persoană ca Martha să conducă un studiu biblic? Da! Deşi îşi pierduse în mare măsură memoria, Martha nu îl uitase pe Dumnezeul ei minunat; ea nu uitase nici adevărurile preţioase pe care le învăţase din Biblie. La studiu, Martha i-a arătat lui Camille că trebuia să citească fiecare paragraf, să caute versetele menţionate, să pună întrebarea de la subsolul paginii, iar apoi să răspundă. Studiul a continuat pentru un timp şi, în pofida limitelor Marthei, Camille a acumulat cunoştinţe biblice. Martha şi-a dat seama că era necesar ca eleva ei să se asocieze cu alţii care doreau să-i slujească lui Dumnezeu. În acest scop, ea i-a dat lui Camille o rochie şi o pereche de pantofi ca să se îmbrace în mod corespunzător când avea să asiste pentru prima dată la o întrunire de la Sala Regatului.

10 Camille a fost impresionată de interesul iubitor manifestat de Martha, de exemplul ei şi de convingerea cu care vorbea. Ea a tras concluzia că ceea ce se străduia Martha să-i arate din Biblie era foarte important din moment ce, chiar dacă uitase aproape toate lucrurile, nu uitase ceea ce  învăţase din Scripturi. Mai târziu, când Camille a fost transferată la un alt azil, ea a înţeles că era momentul să treacă la acţiune. La scurt timp după aceea, ea s-a dus la Sala Regatului, cu rochia şi pantofii dăruiţi de Martha. Camille a solicitat un studiu biblic, a făcut progrese frumoase şi s-a botezat.

Impulsionaţi să acţionăm potrivit normelor lui Iehova

11. Pe lângă faptul de a predica în mod zelos vestea bună, cum mai putem demonstra că suntem impulsionaţi de mesajul despre Regat?

11 Azi există peste şase milioane de Martori ai lui Iehova care, la fel ca Martha şi Camille, predică pe întregul pământ „vestea bună a regatului“ (Matei 24:14; 28:19, 20). Asemenea creştinilor din secolul I, ei sunt profund impresionaţi de „lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu“. Ei sunt recunoscători că au privilegiul de a purta numele lui Iehova şi că El a turnat asupra lor spiritul său. Prin urmare, ei depun toate eforturile ‘ca să umble într-un mod demn de Iehova cu scopul de a-i plăcea pe deplin’, conformându-se normelor sale în orice aspect al vieţii lor. Printre altele, aceasta include respectarea normelor lui Dumnezeu în privinţa îmbrăcămintei şi a aspectului exterior. — Coloseni 1:10a; Tit 2:10.

12. Ce sfaturi concrete cu privire la îmbrăcăminte şi aspect exterior sunt consemnate în 1 Timotei 2:9, 10?

12 Da, Iehova a stabilit unele norme cu privire la aspectul nostru exterior. Apostolul Pavel a prezentat câteva dintre cerinţele lui Dumnezeu în acest sens. „Doresc ca femeile să se împodobească cu o vestimentaţie bine aranjată, cu modestie şi judecată sănătoasă, nu cu stiluri de împletire a părului şi cu aur sau perle sau haine foarte scumpe, ci aşa cum se cuvine unor femei care declară că îl venerează pe Dumnezeu, adică prin lucrări bune.“ * Ce învăţăm din  aceste cuvinte? — 1 Timotei 2:9, 10.

13. a) Ce înseamnă a avea o „vestimentaţie bine aranjată“? b) De ce putem afirma că normele lui Iehova sunt rezonabile?

13 Potrivit cuvintelor lui Pavel, creştinii trebuie să aibă „o vestimentaţie bine aranjată“. Ei nu trebuie să fie murdari sau să aibă un aspect dezordonat ori neglijent. Practic oricine — chiar şi cei cu mijloace materiale modeste — se poate conforma acestor norme rezonabile, asigurându-se că e îmbrăcat curat şi îngrijit. De exemplu, în fiecare an, pentru a asista la congresul de district, Martorii dintr-o ţară sud-americană parcurg pe jos distanţe mari prin junglă, iar apoi merg ore în şir cu canoea. Deseori se întâmplă ca unii să cadă în râu sau să-şi agaţe şi să-şi rupă hainele când trec prin pădure. Aşadar, când ajung în localitatea unde se ţine congresul, delegaţii arată oarecum neîngrijit. Prin urmare, ei îşi fac timp să-şi coasă nasturii, să-şi repare fermoarele şi să-şi spele şi să-şi calce hainele pe care vor să le poarte la congres. Ei preţuiesc invitaţia de a se hrăni la masa lui Iehova şi vor să se prezinte îmbrăcaţi cum se cuvine.

14. a) Ce înseamnă a fi îmbrăcaţi cu „modestie şi judecată sănătoasă“? b) Ce înseamnă pentru noi a fi îmbrăcaţi ca nişte persoane „care declară că îl venerează pe Dumnezeu“?

14 Pavel a mai arătat că ar trebui să ne îmbrăcăm cu „modestie şi judecată sănătoasă“. Aceasta înseamnă că aspectul nostru exterior nu trebuie să reflecte un stil ostentativ, excentric sau provocator ori să arate că urmăm orbeşte capriciile modei. În plus, îmbrăcămintea noastră trebuie să acopere cum se cuvine corpul, confirmând faptul că îl ‘venerăm pe Dumnezeu’. Aceste lucruri ne pun pe gânduri, nu-i aşa? Pavel nu a vrut să spună că trebuie să avem o astfel de ţinută doar când asistăm la întrunirile congregaţiei, iar în rest putem fi nepăsători cu privire la felul în care ne îmbrăcăm. Ţinuta noastră trebuie să reflecte întotdeauna veneraţie şi respect, întrucât suntem creştini şi miniştri 24 de ore din 24. Bineînţeles, hainele pe care le purtăm la serviciu sau la şcoală vor fi potrivite pentru genul de activitate efectuat. Totuşi, ele trebuie să denote modestie şi demnitate. Dacă hainele pe care le purtăm sunt o mărturie a credinţei noastre în Dumnezeu, nu ne vom reţine niciodată să depunem mărturie informală deoarece ne este jenă de aspectul nostru exterior. — 1 Petru 3:15.

„Nu iubiţi lumea“

15, 16. a) De ce este important să nu imităm lumea în privinţa îmbrăcămintei şi a aspectului exterior în general (1 Ioan 5:19)? b) De ce nu trebuie să urmăm orbeşte capriciile modei în materie de îmbrăcăminte şi aspect exterior?

15 Câteva îndrumări privind alegerea îmbrăcămintei şi a pieptănăturii se desprind şi din 1 Ioan 2:15, 16. Iată ce citim aici: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea faţă de Tatăl nu este în el; pentru că tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume“.

16 Cât de oportun este acest sfat! Astăzi, când presiunile din partea colegilor sunt mai puternice  ca oricând, noi nu trebuie să permitem lumii să ne dicteze modul în care să ne îmbrăcăm. În ultimii ani asistăm la o degradare a stilurilor de îmbrăcăminte şi de pieptănătură sau a normelor privind aspectul exterior în general. Nici chiar ţinuta impusă oamenilor de afaceri sau persoanelor cu instruire superioară din diverse domenii de activitate nu constituie întotdeauna un etalon potrivit pentru creştini. Iată un alt motiv de a fi mereu conştienţi că trebuie ‘să nu ne mai conformăm acestui sistem de lucruri’ dacă vrem să respectăm normele lui Dumnezeu şi, astfel, ‘să împodobim învăţătura Salvatorului nostru, Dumnezeu, în toate lucrurile’. — Romani 12:2; Tit 2:10.

17. a) Ce întrebări ne-am putea pune când ne cumpărăm un articol de îmbrăcăminte sau când alegem un stil în acest sens? b) De ce trebuie capii de familie să fie atenţi la ţinuta membrilor familiei?

17 Înainte de a cumpăra un articol de îmbrăcăminte, este înţelept să ne întrebăm: De ce îmi place acest stil? Este el caracteristic vreunui artist renumit, vreunei personalităţi pe care o admir? Este cumva adoptat de membrii unei bande de cartier sau de un grup care promovează un spirit de independenţă şi răzvrătire? Totodată trebuie să ne uităm bine la îmbrăcămintea respectivă. Dacă este o rochie sau o fustă, ce putem spune despre lungimea ori despre croiala ei? Este îmbrăcămintea respectivă modestă, potrivită şi demnă sau este strâmtă, provocatoare, având un stil neglijent? Să ne întrebăm: Îi va face ţinuta mea pe alţii să se poticnească (2 Corinteni 6:3, 4)? De ce trebuie să ne intereseze acest lucru? Deoarece Biblia spune: „Nici Cristosul nu şi-a plăcut lui însuşi“ (Romani 15:3). Capii de familie creştini trebuie să fie atenţi la ţinuta membrilor familiei lor. Din respect faţă de gloriosul Dumnezeu căruia îi aduc închinare, capii de familie nu trebuie să ezite să dea cu iubire sfaturi ferme când este necesar. — Iacov 3:13.

18. Ce anume vă motivează să acordaţi o atenţie deosebită îmbrăcămintei şi aspectului vostru exterior?

18 Mesajul pe care îl transmitem provine de la Iehova, care este personificarea sfinţeniei şi exemplul suprem de demnitate (Isaia 6:3). Biblia ne îndeamnă să-l imităm „ca nişte copii iubiţi“ (Efeseni 5:1). Prin îmbrăcămintea şi pieptănătura noastră putem să-i aducem fie onoare, fie dezonoare Tatălui nostru ceresc. Desigur, noi dorim să-i bucurăm inima. — Proverbele 27:11.

19. Ce foloase decurg din faptul de a le face cunoscut altora „lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu“?

19 Cum consideraţi „lucrurile magnifice ale lui Dumnezeu“ pe care le-aţi învăţat? Nu-i aşa că suntem cu adevărat privilegiaţi că am aflat adevărul? Întrucât exercităm credinţă în sângele vărsat al lui Isus Cristos, păcatele ne sunt iertate (Faptele 2:38). Prin urmare, avem libertate de exprimare înaintea lui Dumnezeu. Nu ne temem de moarte asemenea celor care nu au speranţă. Dimpotrivă, avem asigurarea lui Isus că „toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). Iehova ne-a dezvăluit cu bunăvoinţă toate aceste lucruri. În plus, el a turnat spiritul său peste noi. Iată de ce recunoştinţa pentru toate aceste daruri bune ar trebui să ne îndemne să respectăm înaltele sale norme şi să-l lăudăm cu zel, vorbindu-le şi altora despre ‘lucrurile sale magnifice’.

[Note de subsol]

^ par. 5 Când i-a numit pe Moise şi pe Aaron să-i vorbească Faraonului pentru popor, Iehova i-a spus lui Moise: „Te-am făcut Dumnezeu pentru faraon; şi fratele tău Aaron va fi prorocul [profetul, NW] tău“ (Exodul 7:1, sublinierea noastră). Aaron a slujit ca profet nu în sensul că a prezis unele evenimente, ci în sensul că a devenit purtătorul de cuvânt al lui Moise.

^ par. 7 Milioane de oameni care au asistat pe 28 martie 2002 la Comemorarea morţii lui Cristos nu sunt încă slujitori activi ai lui Iehova. Ne rugăm fierbinte ca inima acestor persoane interesate să fie în scurt timp sensibilizată ca să depună eforturile necesare pentru a primi privilegiul de a fi proclamatori ai veştii bune.

^ par. 12 Deşi cuvintele lui Pavel au fost adresate femeilor creştine, aceleaşi principii se aplică şi bărbaţilor şi tinerilor creştini.

Cum aţi răspunde?

• Ce ‘lucruri magnifice’ au auzit cei prezenţi la Penticosta din anul 33 e.n., şi cum au reacţionat ei?

• Cum devine cineva discipol al lui Isus Cristos, şi ce presupune, printre altele, calitatea de discipol?

• De ce este important să acordăm atenţie îmbrăcămintei şi aspectului nostru exterior?

• Ce factori trebuie să avem în vedere pentru a stabili dacă un articol ori un stil de îmbrăcăminte este sau nu potrivit?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Petru a declarat că Isus fusese sculat din morţi

[Legenda fotografiilor de la pagina 17]

Îl onoraţi prin ţinuta voastră pe Dumnezeul căruia vă închinaţi?

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Părinţii creştini trebuie să fie atenţi la ţinuta membrilor familiei