Întrebări de la cititori

În care parte a templului lui Iehova din viziunea lui Ioan aducea ‘marea mulţime’ un serviciu sacru? — Revelaţia 7:9–15.

În mod logic, marea mulţime i se închină lui Iehova într-una din curţile pământeşti ale marelui său templu spiritual, mai precis în cea care corespunde curţii exterioare a templului lui Solomon.

În trecut s-a afirmat că marea mulţime se află într-o curte antitipică, un echivalent spiritual al curţii neamurilor care exista în timpul lui Isus. Însă unele cercetări ulterioare au scos la iveală cel puţin cinci motive pentru care această afirmaţie nu este exactă. În primul rând, nu toate componentele templului lui Irod au un corespondent antitipic în marele templu spiritual al lui Iehova. De exemplu, templul lui Irod avea o curte a femeilor şi o curte a lui Israel. În curtea femeilor puteau intra atât bărbaţii, cât şi femeile, însă în curtea lui Israel aveau acces numai bărbaţii. În curtea pământească a marelui templu spiritual al lui Iehova, bărbaţii şi femeile se închină împreună (Galateni 3:28, 29). Prin urmare, în templul spiritual nu există un echivalent al curţii femeilor şi nici al curţii lui Israel.

În al doilea rând, în planurile arhitecturale furnizate de Dumnezeu pentru templul lui Solomon nu era prevăzută o curte a neamurilor, iar în templul din viziunea lui Ezechiel şi în cel reconstruit de Zorobabel nu exista o astfel de curte. Aşadar, nu avem nici un motiv să considerăm că în marele templu spiritual al lui Iehova există o curte a neamurilor. Această concluzie este susţinută şi de următorul aspect.

În al treilea rând, curtea neamurilor a fost construită de regele edomit Irod, pentru a-şi mări prestigiul şi pentru a intra în graţiile Romei. Probabil în anul 18 sau 17 î.e.n., Irod a început să renoveze templul lui Zorobabel. Într-un dicţionar se spun următoarele: „Preferinţele clasice ale puterii imperiale pentru partea vestică [a Imperiului Roman] . . . cereau un templu mai impunător decât cele existente în oraşele de aceeaşi mărime din est“ (The Anchor Bible Dictionary). Însă dimensiunile templului propriu-zis erau deja stabilite. În dicţionar se spune: „Deşi Templul trebuia să aibă aceleaşi dimensiuni ca şi templele construite în trecut [de către Solomon şi Zorobabel], mărimea potenţială a Muntelui Templului nu era limitată“. De aceea, Irod a extins suprafaţa templului, adăugându-i curtea neamurilor, cum a fost numită în timpurile moderne. De ce ar avea o construcţie cu un asemenea trecut un corespondent antitipic în templul spiritual al lui Iehova?

În al patrulea rând, aproape oricine — orbii, şchiopii şi păgânii necircumcişi — putea intra în curtea neamurilor (Matei 21:14, 15). Este adevărat, curtea le-a dat multor păgâni necircumcişi posibilitatea să-i aducă jertfe lui Dumnezeu. Tot în această curte, Isus s-a adresat uneori mulţimilor, iar în două ocazii i-a alungat pe schimbătorii de bani şi pe comercianţi, spunându-le că au dezonorat casa Tatălui său (Matei 21:12, 13; Ioan 2:14–16). Cu toate acestea, iată ce se spune în The Jewish Encyclopedia: „La drept vorbind, această curte exterioară nu făcea parte din Templu, nu era situată pe pământ sfânt şi oricine putea să intre în ea“.

În al cincilea rând, termenul grecesc hierón, folosit cu privire la curtea neamurilor şi tradus prin „templu“, „se referă la întregul complex, nu doar la clădirea propriu-zisă a Templului“, se spune în  A Handbook on the Gospel of Matthew, de Barclay M. Newman şi Philip C. Stine. Spre deosebire de acest cuvânt, termenul grecesc naós, tradus prin „templu“ în relatarea despre viziunea pe care a avut-o Ioan cu privire la marea mulţime, e mult mai specific. Când se vorbeşte despre templul din Ierusalim, acest termen se referă în general la Sfânta Sfintelor, la clădirea templului sau la zona din jur. Uneori este redat prin „sanctuar“. — Matei 27:5, 51; Luca 1:9, 21; Ioan 2:20.

Membrii marii mulţimi exercită credinţă în jertfa de răscumpărare oferită de Isus. Ei sunt curaţi din punct de vedere spiritual, „şi-au spălat robele şi le-au albit în sângele Mielului“. Aşadar, ei sunt declaraţi drepţi, având perspectiva de a deveni prieteni ai lui Dumnezeu şi de a supravieţui marelui necaz (Iacov 2:23, 25). În multe privinţe, ei sunt asemenea prozeliţilor din Israel, care s-au supus legământului Legii şi i-au adus închinare lui Dumnezeu alături de israeliţi.

Bineînţeles, prozeliţii nu slujeau în curtea interioară, unde îşi îndeplineau preoţii îndatoririle. Nici membrii marii mulţimi nu se află în curtea interioară a marelui templu spiritual al lui Iehova, curte care simbolizează starea umană perfectă şi dreaptă ca fii atribuită membrilor ‘preoţiei sfinte’ a lui Iehova în timp ce se află pe pământ (1 Petru 2:5). Însă, aşa cum i-a spus bătrânul din cer lui Ioan, marea mulţime se află într-adevăr în templu, nu într-o curte spirituală a neamurilor situată în afara templului propriu-zis. Ce privilegiu! Şi cât de mult accentuează acest lucru necesitatea de a ne menţine curaţi din punct de vedere spiritual şi moral!

[Diagrama/Ilustraţia de la pagina 31]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Templul lui Solomon

1. Clădirea templului

2. Curtea interioară

3. Curtea exterioară

4. Scări spre curtea templului