Îl consideraţi pe Cristos cu adevărat conducătorul vostru?

„Nici să nu vă numiţi «îndrumători», căci unul singur este Îndrumătorul [în greacă, literalmente, Conducătorul] vostru, Cristosul.“ — MATEI 23:10.

1. Cine este singurul conducător al creştinilor adevăraţi?

ERA marţi, 11 nisan. Trei zile mai târziu, Isus avea să fie omorât. El se afla pentru ultima dată la templu. În acea zi, Isus le-a predat o învăţătură importantă discipolilor săi şi mulţimilor adunate acolo. El a spus: „Să nu vă numiţi Rabi, căci unul singur este învăţătorul vostru, în timp ce voi toţi sunteţi fraţi. Mai mult decât atât, să nu numiţi pe nimeni tată al vostru pe pământ, căci unul singur este Tatăl vostru, Cel ceresc. Nici să nu vă numiţi «îndrumători», căci unul singur este Îndrumătorul [în greacă, literalmente, Conducătorul] vostru, Cristosul“ (Matei 23:8–10). Evident, Isus Cristos este Conducătorul creştinilor adevăraţi.

2, 3. Cum ne este influenţată viaţa de faptul de a asculta de Iehova şi a-l accepta pe Conducătorul numit de el?

2 Cât de benefică este influenţa pe care o are asupra vieţii noastre acceptarea conducerii lui Isus! Prezicând venirea acestui Conducător, Iehova Dumnezeu a declarat prin intermediul profetului său Isaia: „Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, şi cel care nu are bani să vină, să cumpere şi să mănânce. Veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! . . . Ascultaţi-Mă cu atenţie şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta din belşug. . . . Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, conducător şi stăpânitor al popoarelor“. — Isaia 55:1–4.

3 Isaia a vorbit în sens metaforic despre apă, lapte şi vin — lucruri obişnuite — pentru a arăta cum ne este influenţată viaţa când ascultăm de Iehova şi îl urmăm pe Conducătorul şi Stăpânitorul ales de el. Efectul este înviorător. E ca şi cum am bea un pahar de apă rece într-o zi toridă. Setea noastră de adevăr şi de dreptate este potolită. După cum laptele îi întăreşte pe nou-născuţi şi îi ajută să crească, ‘laptele cuvântului’ ne fortifică şi favorizează creşterea noastră spirituală, apropiindu-ne de Dumnezeu (1 Petru 2:1–3). Şi cine poate nega că vinul aduce bucurie la ocazii festive? În mod asemănător, faptul de a ne închina Dumnezeului adevărat şi de a călca pe urmele Conducătorului numit de el ne face să fim ‘foarte bucuroşi’ în viaţă (Deuteronomul 16:15). Este esenţial, aşadar, ca toţi — tineri şi vârstnici, bărbaţi şi femei — să demonstrăm că îl considerăm pe Cristos cu adevărat Conducătorul nostru. Dar cum putem arăta în viaţa de zi cu zi că Mesia este Conducătorul nostru?

Tineri, continuaţi să ‘progresaţi în înţelepciune’

4. a) Ce s-a întâmplat când Isus a fost la Ierusalim cu ocazia Paştelui la vârsta de 12 ani? b) Ce se poate spune despre cunoştinţele pe care le avea Isus la numai 12 ani?

4 Să analizăm exemplul pe care l-a dat Conducătorul nostru tinerilor. Deşi nu cunoaştem decât puţine lucruri despre copilăria lui Isus, putem învăţa multe dintr-o întâmplare care a fost consemnată în Biblie. Când avea 12 ani, Isus a mers împreună cu părinţii lui la Ierusalim pentru sărbătoarea anuală a Paştelui. Cu această ocazie, s-a întâmplat ca Isus să se lase absorbit de o  discuţie pe baza Scripturilor, iar familia lui să plece fără el. După trei zile, Iosif şi Maria, care erau îngrijoraţi, l-au găsit în templu „stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări“. În plus, „toţi cei care îl ascultau rămâneau uimiţi de priceperea şi de răspunsurile lui“. Gândiţi-vă! La doar 12 ani, Isus nu numai că punea întrebări profunde despre lucruri spirituale, dar şi dădea răspunsuri inteligente. Fără îndoială, instruirea părintească i-a fost de mare ajutor. — Luca 2:41–50.

5. Cum pot tinerii să-şi examineze atitudinea faţă de studiul biblic în familie?

5 Dacă eşti tânăr, iar părinţii tăi sunt slujitori devotaţi ai lui Dumnezeu, probabil că familia ta are un program regulat de studiere a Bibliei. Ce atitudine ai faţă de studiul în familie? Ai putea să reflectezi la următoarele întrebări: Susţin eu din toată inima programul de studiere a Bibliei în familie? Colaborez eu în acest sens fără să permit vreunui lucru să afecteze timpul rezervat pentru studiu (Filipeni 3:16)? Sunt eu activ la studiu? Când este cazul, pun eu întrebări privitoare la materialul de studiu şi fac aplicări ale acestuia? Pe măsură ce progresez pe plan spiritual, cultiv eu dorinţa de a asimila „hrana solidă [care] este pentru oamenii maturi“? — Evrei 5:13, 14.

6, 7. Cum le poate fi util tinerilor un program de citire zilnică a Bibliei?

6 De mare valoare este şi un program de citire a Bibliei în fiecare zi. Psalmistul a cântat: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, . . . ci îşi găseşte plăcerea în Legea DOMNULUI şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui“ (Psalmul 1:1, 2). Iosua, succesorul lui Moise, ‘citea cartea legii în şoaptă zi şi noapte’. Acest obicei l-a ajutat să acţioneze cu înţelepciune şi să îndeplinească cu succes misiunea care îi fusese încredinţată de Dumnezeu (Iosua 1:8). Isus Cristos, Conducătorul nostru, a spus: „Este scris: «Omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova»“ (Matei 4:4). Dacă în fiecare zi avem nevoie de hrană fizică, cu cât mai mult trebuie să asimilăm cu regularitate hrană spirituală!

7 Dându-şi seama de necesităţile ei spirituale, Nicole *, o tânără de 13 ani, a început să citească din Biblie în fiecare zi. Până la vârsta de 16 ani, cât are în prezent, ea a reuşit să citească întreaga Biblie, iar acum o citeşte din nou, fiind pe la jumătatea ei. Nicole are o metodă simplă: „Obiectivul meu este să citesc cel puţin un capitol pe zi“, spune ea. În ce fel a ajutat-o citirea zilnică a Bibliei? Iată ce afirmă ea: „Astăzi sunt o mulţime de influenţe rele. În fiecare zi sunt supusă presiunilor la şcoală şi în alte părţi, iar acestea îmi pun  la încercare credinţa. Citirea Bibliei în fiecare zi mă ajută să-mi amintesc imediat poruncile şi principiile biblice care îmi sunt de folos pentru a rezista acestor presiuni. Prin urmare, mă simt mai aproape de Iehova şi de Isus“.

8. Ce obicei avea Isus, şi cum pot imita tinerii exemplul său?

8 Isus avea obiceiul să meargă la sinagogă ca să asculte citirea Scripturilor şi să participe la ea (Luca 4:16; Faptele 15:21). Cât de util este pentru tineri să-i urmeze exemplul asistând cu regularitate la întrunirile creştine, unde se citeşte şi se studiază Biblia! Exprimându-şi aprecierea pentru aceste întruniri, Richard, care are 14 ani, spune: „Apreciez întrunirile deoarece acolo ni se aminteşte cu regularitate ce poate fi considerat bun sau rău, moral sau imoral, potrivit sau nepotrivit pentru un creştin. Nu trebuie să ajung să-mi dau seama de aceste lucruri în urma unor experienţe amare“. Într-adevăr, „mărturia DOMNULUI este trainică şi dă înţelepciune celui neştiutor“ (Psalmul 19:7). Şi Nicole şi-a propus să asiste în fiecare săptămână la cele cinci întruniri ale congregaţiei. Ea dedică două-trei ore pregătirii pentru ele. — Efeseni 5:15, 16.

9. Cum pot tinerii să continue să „progreseze în înţelepciune“?

9 Tinereţea este o perioadă potrivită pentru a dobândi ‘cunoştinţă despre singurul Dumnezeu adevărat şi despre acela pe care l-a trimis el, Isus Cristos’ (Ioan 17:3). Cunoaşteţi, probabil, tineri care petrec foarte mult timp citind reviste cu comicsuri, uitându-se la televizor, jucând jocuri video sau navigând pe Internet. De ce să-i imitaţi pe ei când puteţi să imitaţi exemplul perfect al Conducătorului vostru? Ca adolescent, lui i-a făcut plăcere să înveţe despre Iehova. Care a fost rezultatul? Întrucât iubea lucrurile spirituale, „Isus continua să progreseze în înţelepciune“ (Luca 2:52). La fel puteţi face şi voi.

„Fiţi supuşi unii altora“

10. Ce anume poate contribui la promovarea păcii şi a fericirii în viaţa de familie?

10 Căminul nostru poate fi un adăpost în care să domnească pacea şi mulţumirea sau un câmp de luptă în care au loc permanent certuri şi conflicte (Proverbele 21:19; 26:21). Acceptarea conducerii lui Cristos promovează pacea şi fericirea în familie. De fapt, exemplul lui Isus este un model în privinţa relaţiilor care trebuie să existe în familie. Scripturile afirmă: „Fiţi supuşi unii altora în teamă de Cristos. Soţiile să le fie supuse soţilor lor ca Domnului, deoarece soţul este capul soţiei, după cum şi Cristosul este capul congregaţiei, el fiind un salvator al acestui corp. . . . Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristosul a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea“ (Efeseni 5:21–25). Adresându-se congregaţiei din Colose, apostolul Pavel a scris: „Copii, ascultaţi de părinţii voştri în toate, căci acest lucru este plăcut în Domnul“. — Coloseni 3:18–20.

11. Cum poate un soţ să demonstreze că îl consideră pe Cristos cu adevărat Conducătorul său?

11 Respectând aceste sfaturi, un soţ va lua iniţiativa în familie, soţia lui îl va susţine în mod loial, iar copiii vor asculta de părinţii lor. Însă autoritatea unui soţ aduce fericire numai dacă este exercitată în mod corect. Un soţ înţelept trebuie să înveţe să-şi exercite autoritatea avându-l ca model pe Capul şi Conducătorul său, Cristos Isus (1 Corinteni 11:3). Chiar dacă ulterior a devenit „cap peste toate lucrurile în legătură cu congregaţia“, Isus a venit pe pământ „nu să fie  slujit, ci să slujească“ (Efeseni 1:22; Matei 20:28). În mod asemănător, un soţ creştin îşi exercită autoritatea nu spre folosul său, ci spre folosul soţiei şi al copiilor săi — da, al întregii familii (1 Corinteni 13:4, 5). El se străduieşte să imite calităţile divine ale capului său, Isus Cristos. La fel ca Isus, el are un temperament blând şi o inimă umilă (Matei 11:28–30). Când greşeşte, lui nu-i este greu să spună „îmi cer scuze“ sau „ai dreptate“. Prin exemplul său excelent, el face ca soţiei să-i fie mai uşor să-şi îndeplinească rolul de „ajutor“, „întregire“ şi „partener“, învăţând de la el şi lucrând umăr la umăr cu el. — Geneza 2:20; Maleahi 2:14, NW.

12. Ce anume o ajută pe o soţie să respecte principiul autorităţii?

12 Cât despre soţie, ea trebuie să-i fie supusă soţului ei. Însă, dacă este influenţată de spiritul lumii, ea ar putea ajunge să desconsidere principiul autorităţii. Poate că nu îi va mai plăcea ideea de a fi supusă soţului. E adevărat că Biblia nu lasă să se înţeleagă că soţul ar trebui să fie autoritar, dar la fel de adevărat este şi că ea le cere soţiilor să fie supuse soţilor lor (Efeseni 5:24). Biblia arată, de asemenea, că soţii şi taţii au responsabilitatea de a se îngriji de familia lor. Respectarea sfaturilor biblice are drept rezultat pacea şi ordinea în familie. — Filipeni 2:5.

13. Ce exemplu de supunere le-a oferit Isus copiilor?

13 Copiii trebuie să asculte de părinţi. Isus este un excelent exemplu în această privinţă. După ce a rămas singur la Ierusalim timp de trei zile, Isus, care avea pe atunci 12 ani, „a coborât cu [părinţii săi] şi a venit la Nazaret şi le era supus“ (Luca 2:51). Supunerea copiilor faţă de părinţi contribuie la pacea şi armonia familiei. Când fiecare membru al familiei se supune conducerii lui Cristos, familia este fericită.

14, 15. Ce anume ne va ajuta să avem succes când ne confruntăm cu o situaţie dificilă în familie? Daţi un exemplu.

14 Chiar şi atunci când în familie se ivesc situaţii dificile, cheia succesului este imitarea lui Isus şi acceptarea îndrumării sale. De pildă, după ce Jerry, în vârstă de 35 de ani, s-a căsătorit cu Lana, care avea o fiică adolescentă, s-a ivit o problemă la care nici unul dintre ei nu se gândise. Iată ce spune Jerry: „Ştiam că pentru a fi un cap de familie bun trebuia să aplic aceleaşi principii biblice care au dat rezultate şi în alte familii. Dar, nu după mult timp, mi-am dat seama că trebuia să le aplic cu mai multă înţelepciune şi discernământ“. Fiica sa vitregă avea impresia că el o îndepărtase pe mama ei de ea şi de aceea era foarte ostilă faţă de el. Jerry a avut nevoie de discernământ ca să înţeleagă că acest lucru influenţa cuvintele şi acţiunile fetei. Cum a rezolvat el problema? Jerry spune: „Ne-am gândit ca, măcar pentru un timp, Lana să se ocupe de disciplinare, iar eu să cultiv relaţii bune cu fiica mea vitregă. Cu timpul, această metodă a dat rezultate“.

15 Când ne confruntăm cu situaţii dificile acasă, avem nevoie de discernământ ca să înţelegem de ce membrii familiei vorbesc sau acţionează într-un anume fel. De asemenea, ne trebuie înţelepciune ca să aplicăm principiile divine în mod corect. De pildă, Isus a putut discerne cu claritate de ce l-a atins femeia care suferea de o scurgere de sânge şi, astfel, el a acţionat cu înţelepciune şi compasiune (Leviticul 15:25–27; Marcu 5:30–34). Conducătorul nostru a dat întotdeauna dovadă de înţelepciune şi discernământ (Proverbele 8:12). Putem fi fericiţi dacă acţionăm aşa cum ar acţiona el.

‘Continuaţi să căutaţi mai întâi regatul’

16. Ce anume ar trebui să ocupe primul loc în viaţa noastră, şi cum a arătat Isus acest lucru prin propriul exemplu?

16 Isus nu a lăsat nici o umbră de îndoială cu privire la ce anume trebuie să ocupe primul loc în viaţa celor care acceptă conducerea sa. El a spus: „Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa [adică a lui Dumnezeu]“ (Matei 6:33). El ne-a arătat prin propriul exemplu cum să facem aceasta. La sfârşitul celor 40 de zile de post, meditare şi rugăciune care au urmat botezului său, Isus a fost ispitit. Satan Diavolul i-a oferit stăpânire asupra ‘tuturor regatelor lumii’. Gândiţi-vă ce viaţă ar fi putut avea Isus dacă  ar fi acceptat oferta Diavolului! Însă Cristos s-a concentrat asupra înfăptuirii voinţei Tatălui său. El a înţeles şi că viaţa în lumea lui Satan este scurtă. Isus a respins imediat oferta Diavolului, spunând: „Este scris: «Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai lui să-i aduci un serviciu sacru»“. La scurt timp după aceea, Isus „a început să predice şi să spună: «Căiţi-vă, căci regatul cerurilor s-a apropiat»“ (Matei 4:2, 8–10, 17). Pentru tot restul vieţii sale pământeşti, Cristos a fost un proclamator cu timp integral al Regatului lui Dumnezeu.

17. Cum putem demonstra că interesele Regatului sunt pe primul plan în viaţa noastră?

17 Trebuie să-l imităm pe Conducătorul nostru şi să nu permitem ca lumea lui Satan să ne amăgească determinându-ne să facem dintr-un loc de muncă bine plătit şi dintr-o carieră bănoasă principalul nostru obiectiv în viaţă (Marcu 1:17–21). Ce nechibzuinţă ar fi din partea noastră dacă ne-am lăsa atât de prinşi în capcana unor preocupări lumeşti, încât interesele Regatului să ajungă pe un plan secundar! Isus ne-a încredinţat lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli (Matei 24:14; 28:19, 20). Bineînţeles, poate că avem o familie de care să ne îngrijim, precum şi alte responsabilităţi, dar nu suntem bucuroşi să folosim serile şi sfârşiturile de săptămână pentru a ne achita şi de responsabilitatea creştină de a predica şi a preda? Cât de încurajator este să vedem că, pe parcursul anului de serviciu 2001, aproximativ 780 000 de fraţi şi surori au slujit ca miniştri cu timp integral, sau pionieri!

18. Ce anume ne ajută să găsim bucurie în minister?

18 Evangheliile îl prezintă pe Isus drept un om de acţiune, dar şi drept o persoană cu sentimente tandre. Observând necesităţile spirituale ale celor din jur, lui Isus i s-a făcut milă de ei şi le-a oferit imediat ajutor (Marcu 6:31–34). Noi găsim bucurie în minister când îl efectuăm din iubire faţă de oameni, având dorinţa sinceră de a-i ajuta. Dar cum putem cultiva această dorinţă? „Când eram adolescent, spune un tânăr pe nume Jason, nu prea îmi plăcea să merg în lucrare.“ Ce anume l-a ajutat să cultive iubire pentru minister? Jason afirmă: „Familia mea dedica întotdeauna sâmbăta dimineaţa serviciului de teren. Acest obicei mi-a fost de folos deoarece, cu cât am participat mai mult la predicare, cu atât am văzut mai bine rezultatele excelente pe care le aduce aceasta şi, astfel, ministerul a devenit mai plăcut pentru mine“. Şi noi trebuie să participăm cu regularitate şi cu sârguinţă la minister.

19. Care ar trebui să fie hotărârea noastră cu privire la conducerea lui Cristos?

 19 Este într-adevăr înviorător şi recompensator să acceptăm conducerea lui Cristos. Când facem acest lucru, tinereţea este o perioadă de progres în cunoştinţă şi înţelepciune. Viaţa de familie se dovedeşte a fi o sursă de pace şi fericire, iar ministerul o activitate care aduce bucurie şi satisfacţie. Aşadar, să fim hotărâţi să demonstrăm în viaţa de zi cu zi şi prin deciziile pe care le luăm că îl considerăm pe Cristos cu adevărat Conducătorul nostru (Coloseni 3:23, 24). Însă Isus Cristos îşi manifestă conducerea şi printr-un alt mijloc: congregaţia creştină. În următorul articol se va arăta cum putem beneficia de acest dar.

[Notă de subsol]

^ par. 7 Unele nume au fost schimbate.

Vă amintiţi?

• De ce foloase avem parte dacă îl urmăm pe Conducătorul nostru numit de Dumnezeu?

• Cum pot tinerii să arate că doresc să se supună conducerii lui Isus?

• Ce efect are conducerea lui Cristos asupra vieţii de familie?

• Cum poate fi ministerul o dovadă că îl considerăm pe Cristos cu adevărat Conducătorul nostru?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Este bine să ne folosim tinereţea pentru a dobândi cunoştinţă despre Dumnezeu şi despre Conducătorul numit de el

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Supunerea faţă de conducerea lui Cristos promovează fericirea în familie

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 12]

Isus a căutat mai întâi Regatul. Faceţi şi voi la fel?