Un adăpost împotriva vântului

SUS, în Alpii europeni, creşte un arbust viguros numit trandafirul-de-munte. Acest rododendron pitic creşte adesea grupat în tufe mici şi dese pentru a putea rezista puternicelor vânturi montane. Vânturile necruţătoare ameninţă existenţa plantelor alpine. Pe lângă faptul că le supun la temperaturi scăzute şi reduc umiditatea din aer şi din sol, ele pot smulge plantele din rădăcini.

Trandafirii-de-munte reuşesc de regulă să facă faţă vântului fixându-se în crăpăturile stâncilor. Deşi solul din aceste locuri poate că nu este bogat, crăpăturile stâncilor le oferă protecţie şi le dau plantelor posibilitatea să reţină apa. Aproape ascuns vederii în cea mai mare parte a anului, vara, rododendronul împodobeşte munţii cu florile lui de un roşu-aprins.

Profetul Isaia a spus că Dumnezeu va numi ‘prinţi’, iar aceştia vor servi drept „adăpost împotriva vântului“ (Isaia 32:1, 2). Sub îndrumarea Regelui Cristos Isus, aceşti prinţi spirituali, sau supraveghetori, vor fi ca nişte stânci stabile, de neclintit în timpuri de încercări sau suferinţe. În faţa adversităţilor, ei se vor dovedi un adăpost demn de încredere şi îi vor ajuta pe cei aflaţi în nevoie să-şi păstreze rezervele de apă spirituală din Cuvântul lui Dumnezeu.

Vânturile, adică persecuţia, descurajarea sau boala, îl pot lovi pe un creştin, ducând, dacă acesta e lipsit de ocrotire, la ofilirea credinţei sale. În aceste situaţii, bătrânii creştini îl pot ocroti ascultându-l cu atenţie când le vorbeşte despre problemele lui, dându-i sfaturi bazate pe Biblie şi oferindu-i încurajare sau ajutor practic. Asemenea Regelui lor numit, Cristos Isus, ei vor să-i ajute pe cei ce sunt ‘aruncaţi încoace şi încolo’ şi pe cei ce suferă din cauza devastării produse de vânturile învăţăturilor false (Matei 9:36, Efeseni 4:14). Ajutorul acordat la momentul oportun se poate dovedi vital.

„Perioada în care tata a suferit o comoţie cerebrală, iar unii dintre prietenii mei apropiaţi au părăsit congregaţia creştină a fost pentru mine o perioadă zbuciumată“, spune Miriam. „Încercând să-mi înving starea de deprimare, am început să-mi dau întâlniri cu un băiat din lume. La scurt timp, simţindu-mă nedemnă, le-am spus bătrânilor congregaţiei că eram hotărâtă să părăsesc adevărul, deoarece eram convinsă că Iehova nu mă poate iubi.

În acest moment critic, un bătrân plin de compasiune mi-a amintit de anii în care slujisem ca pionieră regulară. Mi-a spus că mi-a admirat întotdeauna fidelitatea şi mi-a cerut cu blândeţe să le permit bătrânilor să mă ajute, să mă asigure că Iehova mă iubeşte. Interesul iubitor manifestat de bătrâni în acea perioadă critică a fost pentru mine ca «un adăpost» care m-a ocrotit de furtuna spirituală în care eram prinsă. În decurs de o lună, am pus capăt relaţiei cu prietenul meu şi am continuat să merg pe calea adevărului, lucru pe care-l fac şi în prezent.“

Bătrânii se simt răsplătiţi văzându-i pe colaboratorii lor creştini prosperând din punct de vedere spiritual graţie ocrotirii care le-a fost oferită la momentul potrivit. Aceste ‘adăposturi’ constituie o avanpremieră a abundentului ajutor spiritual pe care-l vom primi în timpul Domniei Milenare a lui Cristos.