Întrebări de la cititori

Care este semnificaţia cuvintelor din Evrei 12:4: „Încă nu v-aţi împotrivit până la sânge“?

Expresia ‘a se împotrivi până la sânge’ înseamnă a persevera chiar până la moarte, literalmente, a-şi vărsa sângele.

Apostolul Pavel ştia că unii creştini evrei ‘purtaseră deja o mare luptă în suferinţe’ ca urmare a credinţei lor (Evrei 10:32, 33). Pentru a scoate acest lucru în evidenţă, se pare că Pavel a folosit o metaforă ce evocă o întrecere din cadrul unei competiţii sportive greceşti. O astfel de competiţie putea include mai multe probe, cum ar fi alergare, lupte, box şi aruncarea discului şi a suliţei. Astfel, în Evrei 12:1, el i-a îndemnat pe colaboratorii creştini: „Să ne debarasăm şi noi de orice greutate şi de păcatul care ne prinde cu uşurinţă în mreje şi să alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte“.

Trei versete mai jos, în Evrei 12:4, Pavel trece de la ilustrarea cu proba de alergare la cea cu proba de box (în 1 Corinteni 9:26 se face referire la ambele). Boxerii din antichitate aveau pumnii şi încheieturile mâinilor bandajate cu nişte fâşii de piele de care erau prinse uneori „bucăţi de plumb ori de fier sau ţinte de metal, ca să le provoace adversarilor răni grave“. Din cauza acestor metode brutale, boxerii sângerau şi uneori chiar mureau.

Însă creştinii evrei aveau destule exemple de slujitori fideli ai lui Dumnezeu care suportaseră persecuţii şi care fuseseră maltrataţi, unii ajungând chiar să fie omorâţi, adică persecutaţi „până la sânge“. Remarcaţi contextul în care Pavel a arătat prin ce au trecut oamenii fideli din vechime:

„Au fost lapidaţi, au fost încercaţi, au fost tăiaţi în două cu ferăstrăul, au murit ucişi de sabie, au pribegit în piei de oaie, în piei de capră, în timp ce erau în nevoie, în necazuri, supuşi maltratării“. În continuare, Pavel a vorbit despre Cel care ne aduce credinţa la perfecţiune, şi anume Isus: „El a suportat stâlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu“. — Evrei 11:37; 12:2.

Într-adevăr, mulţi s-au „împotrivit până la sânge“, adică până la moarte. Împotrivirea lor a însemnat mai mult decât o luptă interioară dusă împotriva păcatului necredinţei. Ei au rămas loiali în pofida maltratărilor; da, şi-au păstrat fidelitatea până la moarte.

Cei care deveniseră de puţin timp membri ai congregaţiei din Ierusalim, adică cei ce aderaseră la creştinism probabil după ce persecuţia crâncenă scăzuse în intensitate, nu se confruntaseră cu încercări atât de grele (Faptele 7:54–60; 12:1, 2; Evrei 13:7). Însă, chiar în faţa unor încercări mai puţin dure, unii dintre ei s-au descurajat, nemaiavând puterea de a continua lupta; ei au ‘obosit şi şi-au pierdut puterea în sufletele lor’ (Evrei 12:3). Era necesar ca ei să progreseze spre maturitate. Acest lucru le-ar fi dat puterea să reziste în faţa oricărei încercări ce se putea ivi, chiar şi în faţa abuzurilor fizice care puteau culmina cu vărsarea sângelui lor. — Evrei 6:1; 12:7–11.

Mulţi creştini din timpurile moderne s-au „împotrivit până la sânge“, fiind executaţi deoarece nu au renunţat la credinţa lor creştină. În loc să considerăm mesajul transmis de Pavel din Evrei 12:4 un motiv de teamă, ne putem gândi că acesta arată până la ce punct suntem hotărâţi să mergem pentru a-i rămâne loiali lui Dumnezeu. În aceeaşi scrisoare adresată evreilor, Pavel a scris: „Să continuăm să avem bunătate nemeritată, prin care putem, într-un mod plăcut, să-i aducem lui Dumnezeu un serviciu sacru cu teamă sfântă şi veneraţie“. — Evrei 12:28.