Să învăţăm o lecţie din relatarea despre Nicodim

„DACĂ cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură zi de zi şi să mă urmeze încontinuu“ (Luca 9:23). Câţiva pescari umili şi un încasator de impozite dispreţuit au acceptat cu promptitudine această invitaţie. Ei au lăsat totul şi l-au urmat pe Isus. — Matei 4:18–22; Luca 5:27, 28.

Invitaţia lui Isus este valabilă şi astăzi şi mulţi o acceptă. Însă unii oameni cărora le face plăcere să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova ezită ‘să se renege pe sine şi să-şi ia stâlpul de tortură’. Ei se reţin să accepte responsabilitatea şi privilegiul de a fi discipoli ai lui Isus.

De ce ezită unii să accepte invitaţia lui Isus şi să se dedice lui Iehova Dumnezeu? Este adevărat, celor ce au crescut într-un mediu în care conceptul iudaico-creştin al monoteismului nu e cunoscut poate că le trebuie mai mult timp ca să înţeleagă pe deplin existenţa unui Creator atotputernic, care este o  persoană. Totuşi, chiar şi după ce se conving de existenţa lui Dumnezeu, unii se reţin să păşească pe urmele lui Isus. Poate că se tem de ceea ce ar putea să gândească rudele şi prietenii despre ei dacă devin Martori ai lui Iehova. Alţii, care pierd din vedere urgenţa timpurilor în care trăim, încep să caute faimă şi bogăţii (Matei 24:36–42; 1 Timotei 6:9, 10). Oricare ar fi situaţia, cei care continuă să amâne luarea deciziei de a deveni continuatori ai lui Isus pot învăţa o lecţie din relatarea despre Nicodim, un conducător iudeu bogat din zilele lui Isus.

I s-au oferit ocazii extraordinare

La numai şase luni după ce Isus îşi începe ministerul pământesc, Nicodim recunoaşte că Isus, ‘în calitate de învăţător, a venit de la Dumnezeu’. Impresionat de miracolele pe care le-a făcut Isus cu puţin timp în urmă, cu ocazia Paştelui din 30 e.n., Nicodim vine, la adăpostul întunericului, să-şi mărturisească credinţa în Isus şi să înveţe mai multe despre acest învăţător. Cu această ocazie, Isus îi spune lui Nicodim un adevăr profund despre necesitatea de a „se naşte din nou“ pentru a intra în Regatul lui Dumnezeu. Tot acum, Isus îi mai spune: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică“. — Ioan 3:1–16.

Ce perspectivă măreaţă se deschide în faţa lui Nicodim! El poate deveni un prieten apropiat al lui Isus, având posibilitatea să observe nemijlocit diferite aspecte ale vieţii lui Cristos pe pământ. Fiind un conducător al iudeilor şi un învăţător în Israel, Nicodim cunoaşte bine Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, el  are o perspicacitate deosebită. Ne putem da seama de aceasta din faptul că el a recunoscut calitatea lui Isus de învăţător trimis de Dumnezeu. Pe Nicodim îl interesează lucrurile spirituale. El este neobişnuit de umil. Cât de greu a trebuit să fie pentru un membru al curţii supreme iudaice să considere că fiul unui simplu tâmplar era un trimis al lui Dumnezeu! Toate acestea sunt calităţi extrem de preţioase pentru cineva care vrea să devină discipol al lui Isus.

Se pare că interesul manifestat de Nicodim faţă de acest om din Nazaret nu a scăzut. Doi ani şi jumătate mai târziu, la Sărbătoarea Corturilor, Nicodim asistă la o întrunire a Sanhedrinului, fiind încă „unul dintre ei“. Preoţii de seamă şi fariseii trimit nişte ofiţeri să-l aresteze pe Isus. Ofiţerii se întorc şi raportează: „Nici un alt om nu a mai vorbit vreodată în felul acesta“. Fariseii încep să-i umilească spunând: „Doar nu aţi fost induşi şi voi în eroare? Nici unul dintre conducători sau dintre farisei nu şi-a pus credinţa în el, nu-i aşa? Dar aceste mulţimi care nu cunosc Legea sunt oameni blestemaţi“. Nicodim nu mai poate să se abţină şi intervine plin de curaj: „Legea noastră nu judecă un om dacă nu l-a audiat mai întâi şi dacă nu a ajuns să cunoască ce face el, nu-i aşa?“ Această întrebare îl face să ajungă ţinta criticilor celorlalţi farisei: „Doar nu eşti şi tu din Galileea? Cercetează şi vezi că nici un profet nu se va ridica din Galileea“. — Ioan 7:1, 10, 32, 45–52.

Aproximativ şase luni mai târziu, în timpul Paştelui din 33 e.n., Nicodim priveşte cum trupul lui Isus este dat jos de pe stâlpul de tortură. El împreună cu Iosif din Arimateea, un alt membru al Sanhedrinului, pregătesc corpul lui Isus pentru înmormântare. Astfel, Nicodim aduce „un sul de smirnă şi aloe“, ce cântăreşte 100 de livre romane, echivalentul a 33 de kilograme. Acestea sunt foarte scumpe. În plus, lui Nicodim îi trebuie curaj ca să arate că este de partea ‘acelui impostor’, cum îl numesc ceilalţi farisei pe Isus. După ce pregătesc în grabă trupul lui Isus în vederea înmormântării, cei doi îl pun pe Isus într-un mormânt de amintire nou, aflat în apropiere. Însă nici chiar acum Nicodim nu este considerat  un discipol al lui Isus! — Ioan 19:38–42; Matei 27:63; Marcu 15:43.

De ce nu a acţionat

În relatarea lui Ioan despre Nicodim nu se spune de ce s-a reţinut acesta ‘să-şi ia stâlpul de tortură’ şi să-l urmeze pe Isus. Dar Ioan ne oferă câteva detalii care ar putea explica nehotărârea acestui fariseu.

În primul rând, Ioan a arătat despre acest conducător iudeu că „a venit la [Isus] noaptea“ (Ioan 3:2). Iată ce explicaţie oferă un biblist cu privire la acest fapt: „Nicodim a venit noaptea nu din cauza fricii, ci pentru a evita ca discuţia sa cu Isus să fie întreruptă de mulţimi“. Însă Ioan îl numeşte pe Nicodim „omul care prima dată venise la el [Isus] noaptea“ în acelaşi context în care spune despre Iosif din Arimateea că era „discipol al lui Isus, dar în secret, de teama iudeilor“ (Ioan 19:38, 39). De aceea, este mult mai probabil că Nicodim s-a întâlnit cu Isus la adăpostul întunericului „de teama iudeilor“, exact aşa cum şi alţii din zilele lui s-au temut să aibă vreo legătură cu Isus. — Ioan 7:13.

Aţi amânat să luaţi decizia de a deveni discipol al lui Isus de teama a ceea ce ar putea spune rudele, prietenii sau colegii voştri? „Frica de oameni este o cursă“, spune un proverb. Cum puteţi face faţă fricii? Proverbul continuă: „Dar cel ce se încrede în DOMNUL nu are de ce să se teamă“ (Proverbele 29:25). Pentru a vă clădi această încredere în Iehova, trebuie să constataţi personal că el vă susţine când vă confruntaţi cu dificultăţi. Rugaţi-vă lui Iehova, cerându-i să vă dea curaj să luaţi anumite decizii în ce priveşte închinarea voastră, chiar dacă acestea par neînsemnate. Treptat, credinţa şi încrederea voastră în Iehova vor creşte suficient ca să fiţi în măsură să luaţi decizii importante, în armonie cu voinţa lui Dumnezeu.

În ceea ce-l priveşte pe Nicodim, probabil că şi poziţia şi prestigiul de care se bucura ca membru al clasei conducătoare l-au împiedicat să facă importantul pas de a se renega. Poate că pe atunci ţinea încă foarte mult la poziţia lui de membru al Sanhedrinului. Ezitaţi să faceţi paşii necesari pentru a deveni continuatori al lui Cristos de teamă că aţi putea pierde o poziţie socială înaltă sau că aţi putea fi nevoiţi să renunţaţi la unele perspective de promovare? Nici unul dintre aceste lucruri nu se poate compara cu onoarea de a-i sluji Celui Preaînalt din întreg universul, cel ce este dispus să satisfacă cererile pe care i le adresaţi în armonie cu voinţa sa. — Psalmii 10:17; 83:18; 145:18.

Bogăţiile pe care le deţinea ar putea fi o altă cauză pentru care Nicodim a amânat luarea unei decizii. Ca fariseu, probabil că a fost influenţat de alţi farisei, „care erau iubitori de bani“ (Luca 16:14). Faptul că şi-a putut permite să cumpere un sul de smirnă şi aloe foarte scump este o dovadă a posibilităţilor materiale pe care le avea. În prezent, unii continuă să amâne decizia de a accepta responsabilităţile de creştin deoarece se îngrijorează cu privire la bunurile pe care le posedă. Însă Isus şi-a îndemnat continuatorii: „Încetaţi să vă mai îngrijoraţi pentru sufletele voastre, cu privire la ce veţi mânca sau ce veţi bea, sau pentru corpurile voastre, cu privire la ce veţi îmbrăca. . . . Tatăl vostru ceresc ştie, de fapt, că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“. — Matei 6:25–33.

A avut mult de pierdut

Fapt interesant, relatarea despre Nicodim, care apare numai în evanghelia scrisă de Ioan, nu spune dacă acesta a devenit continuator al lui Isus sau nu. Potrivit unei tradiţii, Nicodim a luat poziţie de partea lui Isus, s-a botezat, a devenit ţinta persecuţiei din partea iudeilor, i s-a luat funcţia pe care o deţinea şi, în cele din urmă, a fost alungat din Ierusalim. Indiferent  care a fost situaţia, un lucru este sigur: el a avut mult de pierdut pentru că a amânat luarea unei decizii cât timp Isus a fost pe pământ.

Dacă l-ar fi urmat pe Isus încă de când l-a întâlnit prima dată, Nicodim ar fi putut deveni un colaborator apropiat al său. Graţie calităţilor lui, cum ar fi cunoştinţa, perspicacitatea, umilinţa şi faptul că era conştient de necesităţile sale spirituale, Nicodim ar fi putut deveni un discipol remarcabil. Într-adevăr, ar fi putut auzi uimitoarele predici ale Marelui Învăţător, ar fi înţeles lucruri deosebit de importante din ilustrările lui Isus, ar fi fost martor ocular la miracolele acestuia şi ar fi primit putere din sfaturile pe care le-a dat Isus apostolilor înainte de plecarea sa. Însă el a pierdut toate aceste posibilităţi.

Nicodim a avut multe de pierdut din cauza nehotărârii lui, cum ar fi şansa de a primi invitaţia plină de căldură adresată de Isus: „Veniţi la mine, voi toţi care trudiţi şi sunteţi împovăraţi, şi eu vă voi înviora. Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu am un temperament blând şi o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:28–30). Nicodim a pierdut ocazia de a fi înviorat de însuşi Isus!

Ce veţi face voi?

Din 1914, Isus Cristos este Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Profeţind ce avea să se întâmple în timpul prezenţei sale, Isus a spus printre altele: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14). Înainte de a veni sfârşitul, trebuie efectuată lucrarea mondială de predicare. Lui Isus Cristos îi face plăcere ca oamenii imperfecţi să ia parte la această lucrare. Şi voi puteţi participa la ea.

Nicodim a recunoscut că Isus venea de la Dumnezeu (Ioan 3:2). Studiind Biblia, poate că şi voi aţi ajuns la această concluzie. Poate că aţi făcut schimbări în modul vostru de viaţă pentru a vă conforma normelor biblice. Poate chiar asistaţi la întrunirile Martorilor lui Iehova pentru a dobândi mai multe cunoştinţe din Biblie. Eforturile voastre sunt demne de laudă! Totuşi, era necesar ca Nicodim să facă mai mult decât să recunoască faptul că Isus a fost trimis de Dumnezeu. El trebuia ‘să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură zi de zi şi să-l urmeze [pe Isus] încontinuu’. — Luca 9:23.

Să acordăm atenţie cuvintelor apostolului Pavel: „Colaborând cu el, vă implorăm, de asemenea, să nu acceptaţi bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu şi să-i rataţi scopul. Căci el zice: «Într-un timp de acceptare te-am auzit şi într-o zi de salvare te-am ajutat». Iată! Acum este în mod special timpul de acceptare. Iată! Acum este ziua de salvare“. — 2 Corinteni 6:1, 2.

Acum este timpul să cultivaţi o credinţă care să vă îndemne la acţiune! Pentru aceasta, meditaţi la lucrurile pe care le studiaţi din Biblie şi rugaţi-vă lui Iehova, cerându-i să vă ajute să manifestaţi o astfel de credinţă. Pe măsură ce veţi simţi ajutorul său, recunoştinţa şi iubirea voastră faţă de el vă vor face să doriţi ‘să vă renegaţi pe voi înşivă, să vă luaţi stâlpul de tortură zi de zi şi să-l urmaţi pe Isus Cristos încontinuu’. Veţi trece imediat la acţiune?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

La început, Nicodim i-a luat apărarea în mod curajos lui Isus

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

În pofida opoziţiei, Nicodim a ajutat la pregătirea pentru înmormântare a trupului lui Isus

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Studiul personal şi rugăciunea vă pot întări pentru a trece la acţiune

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Veţi accepta privilegiul de a lucra sub conducerea lui Isus Cristos?