Întrebări de la cititori

Sugerează oare porunca lui Dumnezeu consemnată în Ieremia 7:16 că creştinii nu pot să se roage pentru cineva care a fost exclus din congregaţia creştină deoarece este un păcătos nepenitent?

După ce şi-a pronunţat judecata împotriva infidelei naţiuni Iuda, Iehova i-a spus lui Ieremia: „Tu însă nu te ruga pentru poporul acesta, nu înălţa nici cereri, nici rugăciuni pentru ei şi nu mijloci pe lângă Mine; căci nu te voi asculta!“ — Ieremia 7:16.

De ce i-a interzis Iehova lui Ieremia să se roage pentru israeliţi? Evident, deoarece încălcau în mod flagrant Legea Sa. Ei ‘furau, ucideau, comiteau adulter, jurau strâmb, ardeau tămâie lui Baal şi mergeau după alţi dumnezei’, şi toate acestea pe faţă şi fără nici o ruşine. Prin urmare, Iehova le-a spus evreilor lipsiţi de credinţă: „Vă voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, pe toată sămânţa lui Efraim“. Cu siguranţă, ar fi fost nepotrivit ca Ieremia, sau oricine altcineva, să se roage ca Iehova să revină asupra judecăţii Sale. — Ieremia 7:9, 15.

În aceeaşi ordine de idei, apostolul Ioan a scris despre rugăciunile aprobate de Dumnezeu. Mai întâi, el i-a asigurat pe creştini: „Indiferent ce am cere potrivit voinţei sale, el ne ascultă“ (1 Ioan 5:14). Apoi, referindu-se la rugăciunile făcute în favoarea altora, Ioan a continuat: „Dacă cineva îl observă pe fratele său comiţând un păcat care nu atrage după sine moartea, va cere, şi el îi va da viaţă, da, celor care nu păcătuiesc într-un mod care atrage după sine moartea. Există un păcat care atrage după sine moartea. Cu privire la păcatul acela nu îi spun să se roage“ (1 Ioan 5:16). Şi Isus a vorbit despre păcatul care „nu se va ierta“, acesta fiind păcatul împotriva spiritului sfânt. — Matei 12:31, 32.

 Înseamnă aceasta că toţi cei care sunt excluşi din congregaţia creştină deoarece au păcătuit fără să se căiască au comis păcate care ‘atrag după sine moartea’ şi, prin urmare, nu trebuie să ne rugăm pentru ei? Nu neapărat, deoarece în unele cazuri transgresările nu sunt păcate care atrag după sine moartea. De fapt, este dificil de spus dacă sunt sau nu. Un exemplu tipic este cel al lui Manase, rege al naţiunii Iuda. El a ridicat altare dumnezeilor falşi, şi-a jertfit propriii fii, a practicat spiritismul şi a pus o imagine cioplită în templul lui Iehova. De fapt, Biblia spune că Manase şi poporul au făcut „mai mult rău decât popoarele pe care DOMNUL le distrusese dinaintea fiilor lui Israel“. Pentru toate acestea, Iehova l-a pedepsit pe Manase trimiţându-l în lanţuri în captivitatea babiloniană. — 2 Împăraţi 21:1–9; 2 Cronici 33:1–11.

Deşi deosebit de grave, au fost faptele lui Manase păcate care atrag după sine moartea? Se pare că nu, deoarece relatarea spune în continuare: „Când a fost la strâmtoare, s-a rugat stăruitor DOMNULUI, Dumnezeului lui, şi s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinţilor săi. I-a făcut rugăciuni; şi Domnul, lăsându-Se înduplecat, i-a ascultat cererile şi l-a adus înapoi la Ierusalim, în împărăţia lui. Şi Manase a cunoscut că El, DOMNUL era Dumnezeu“. — 2 Cronici 33:12, 13.

Aşadar, nu ar trebui să tragem în mod pripit concluzia că o persoană se face vinovată de un păcat care atrage după sine moartea numai pentru că este exclusă din congregaţie. E nevoie de timp pentru ca adevărata stare a inimii cuiva să iasă la iveală. De fapt, s-a spus adesea că unul dintre scopurile excluderii este acela de a-l face pe păcătos să-şi vină în fire în speranţa că se va căi şi se va întoarce.

Întrucât persoana nu mai este în congregaţie, orice schimbare a inimii sau a atitudinii ei poate fi observată mai întâi de către cei apropiaţi, cum ar fi partenerul conjugal sau membrii familiei. Cei ce observă aceste schimbări pot trage concluzia că păcătosul nu a comis un păcat care atrage după sine moartea. Ei se pot simţi îndemnaţi să se roage ca această persoană să primească mai multă putere din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi ca Iehova să acţioneze faţă de păcătos conform voinţei Sale. — Psalmul 44:21; Eclesiastul 12:14.

Deşi unii pot fi în situaţia de a observa suficiente dovezi pentru a crede că păcătosul s-a căit, acest lucru nu este valabil în cazul întregii congregaţii. Unii membri ai congregaţiei ar putea fi surprinşi ori tulburaţi sau chiar ar putea să se poticnească dacă ar auzi pe cineva rugându-se în public pentru cel exclus. Din acest motiv, cel care se simte îndemnat să se roage pentru păcătos trebuie să facă aceasta numai în particular, lăsând orice alt lucru legat de cazul respectiv în seama bătrânilor de congregaţie responsabili.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 31]

Păcatele deosebit de grave comise de Manase au fost iertate când acesta s-a smerit înaintea lui Iehova

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 30]

Reprodusă din Illustrirte Pracht - Bibel/Heilige Schrift des Alten und Neuen Testaments, nach der deutschen Uebersetzung D. Martin Luther’s