Cine ne va separa de iubirea lui Dumnezeu?

„Cât despre noi, iubim pentru că el ne-a iubit primul.“ — 1 IOAN 4:19.

1, 2. a) De ce este important pentru noi să ştim că suntem iubiţi? b) De a cui iubire avem cel mai mult nevoie?

CÂT de mult contează pentru voi să ştiţi că sunteţi iubiţi? Copil sau adult, omul pur şi simplu înfloreşte când e înconjurat de iubire. Aţi privit vreodată o mamă care îşi leagănă cu drag copilul în braţe? De multe ori, indiferent de ce se întâmplă în jur, micuţul se uită în ochii zâmbitori ai mamei lui iubitoare şi este liniştit şi fericit (1 Tesaloniceni 2:7). Sau poate vă amintiţi de anii năvalnici ai adolescenţei, când uneori nu ştiaţi nici ce vreţi şi nici ce simţiţi. Totuşi, cât de important era să ştiţi că părinţii voştri vă iubesc! Nu-i aşa că v-a fost de mare ajutor să ştiţi că puteaţi vorbi cu ei despre orice problemă sau să-i întrebaţi despre tot ce vă frământa? Într-adevăr, de-a lungul vieţii, una dintre cele mai mari necesităţi pe care le avem este aceea de a fi iubiţi. Iubirea ne asigură că suntem preţioşi.

2 Iubirea statornică a părinţilor contribuie, desigur, la dezvoltarea normală a copilului, ajutându-l să devină o persoană echilibrată. Totuşi, de o mult mai mare importanţă pentru bunăstarea noastră spirituală şi emoţională este faptul de a avea convingerea că Iehova, Tatăl nostru ceresc, ne iubeşte. Probabil că unii dintre cititorii acestei reviste au avut părinţi care nu s-au îngrijit cu adevărat de ei. Dacă aşa stau lucrurile şi în cazul vostru, nu disperaţi. Chiar dacă aţi fost lipsiţi de iubirea părintească sau nu aţi avut parte de ea îndeajuns, iubirea loială a lui Dumnezeu poate compensa totul.

3. Cum şi-a asigurat Iehova poporul de iubirea sa?

3 Prin intermediul profetului său Isaia, Iehova a spus că o mamă şi-ar putea „uita“ copilul pe care-l alăptează, dar că el nu poate să-şi uite poporul (Isaia 49:15). În mod similar, David a spus plin de încredere: „Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar DOMNUL mă primeşte“ (Psalmul 27:10). Cât de încurajator este acest lucru! Indiferent de situaţia noastră, dacă ne-am dedicat lui Iehova Dumnezeu, să nu uităm niciodată că el ne iubeşte mai mult decât oricine altcineva!

Păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu

4. Cum au fost creştinii din secolul I asiguraţi de iubirea lui Dumnezeu?

4 Când aţi înţeles prima oară că Iehova vă iubeşte? Probabil că aţi trăit o experienţă oarecum asemănătoare cu a creştinilor din secolul I. Capitolul 5 al scrisorii adresate de Pavel romanilor descrie foarte frumos modul în care unii păcătoşi, odinioară înstrăinaţi de Dumnezeu, au ajuns să cunoască iubirea lui Iehova. Iată ce citim în versetul 5: „Iubirea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin spiritul sfânt, care ne-a fost dat“. În versetul 8, Pavel adaugă: „Dumnezeu ne recomandă propria sa iubire prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi“.

5. Ce anume v-a ajutat să înţelegeţi şi să apreciaţi cât de mare e iubirea lui Dumnezeu?

5 În mod asemănător, când v-a fost prezentat adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu şi aţi început să exercitaţi credinţă, spiritul sfânt al lui Iehova a început să acţioneze în inima voastră. Astfel aţi ajuns să înţelegeţi şi să apreciaţi tot ceea ce a realizat Iehova trimiţându-l pe Fiul său iubit ca să moară pentru noi. Iehova v-a ajutat în acest fel să vă daţi seama cât de mult iubeşte el omenirea. Deşi ne-am născut ca păcătoşi înstrăinaţi de Dumnezeu, nu a fost mişcată inima noastră când am conştientizat că Iehova le-a dat oamenilor posibilitatea de a fi declaraţi drepţi, precum şi perspectiva vieţii eterne? Nu am simţit şi noi iubire faţă de Iehova? — Romani 5:10.

6. De ce s-ar putea întâmpla uneori să nu ne mai simţim atât de aproape de Iehova?

 6 După ce aţi fost atraşi de iubirea Tatălui nostru ceresc şi aţi făcut schimbări în viaţă pentru a-i fi plăcuţi, v-aţi dedicat viaţa lui Dumnezeu. Acum vă bucuraţi de pace cu Dumnezeu. Însă vi se întâmplă uneori să nu vă mai simţiţi atât de aproape de Iehova? Oricine poate trece prin asemenea momente. Dar să nu uităm niciodată că Dumnezeu nu se schimbă. Iubirea lui este la fel de constantă şi de stabilă ca soarele, care nu încetează niciodată să încălzească pământul cu razele lui (Maleahi 3:6; Iacov 1:17). Însă s-ar putea ca noi să ne schimbăm, chiar şi numai pentru scurtă vreme. În timpul mişcării de rotaţie a pământului, jumătatea mai îndepărtată de soare a planetei noastre este învăluită în întuneric. În mod asemănător, dacă ne-am îndepărta de Dumnezeu, chiar şi într-o mică măsură, am putea începe să simţim o răceală în relaţiile noastre cu el. Ce putem face ca să îndreptăm lucrurile?

7. Dacă dorim să ne păstrăm în iubirea lui Dumnezeu, de ce este important să ne facem o autoexaminare?

7 Dacă simţim că ne-am distanţat întrucâtva de iubirea lui Dumnezeu, ar trebui să ne întrebăm: Am ajuns să consider iubirea lui Dumnezeu drept un lucru de mică importanţă? M-am îndepărtat cumva puţin câte puţin de Dumnezeul cel viu şi iubitor, dând în mai multe privinţe semne că mi-a slăbit credinţa? Mi-am îndreptat mintea spre „lucrurile cărnii“ în loc să mi-o îndrept spre „lucrurile spiritului“ (Romani 8:5–8; Evrei 3:12)? Dacă ne-am îndepărtat de Iehova, trebuie să luăm măsuri pentru a îndrepta lucrurile şi pentru a fi din nou în relaţii strânse şi pline de căldură cu el. Iacov ne îndeamnă astfel: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi el se va apropia de voi“ (Iacov 4:8). Daţi ascultare următoarelor cuvinte ale lui Iuda: „Iubiţilor, zidindu-vă în credinţa voastră preasfântă şi rugându-vă cu spirit sfânt, păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu“. — Iuda 20, 21.

Iubirea lui Dumnezeu nu depinde de împrejurări

8. Ce schimbări se pot produce brusc în viaţa noastră?

8 În acest sistem de lucruri, viaţa noastră este supusă multor schimbări. Regele Solomon a remarcat că ‘timpurile şi evenimentele neprevăzute ne ajung pe toţi’ (Eclesiastul 9:11, NW). S-ar putea ca, peste noapte, viaţa noastră să se schimbe radical. Azi suntem sănătoşi, mâine am putea fi grav bolnavi. Azi avem un loc de muncă stabil,  mâine ne trezim şomeri. Moartea ne-ar putea răpi fără veste o persoană dragă. Într-o ţară, creştinii s-ar putea bucura de un anumit timp de pace, iar apoi, dintr-o dată, s-ar putea declanşa o persecuţie violentă. Sau poate că suntem acuzaţi pe nedrept şi, din această cauză, suferim unele nedreptăţi. Într-adevăr, viaţa nu este stabilă sau absolut sigură. — Iacov 4:13–15.

9. De ce ar fi potrivit să analizăm un pasaj din Romani capitolul 8?

9 Când trecem prin momente nefericite, am putea începe să ne simţim părăsiţi, ba chiar să ne gândim că Dumnezeu nu ne mai iubeşte aşa de mult. Întrucât cu toţii putem trece prin întâmplări dureroase, este bine să analizăm cu atenţie cuvintele încurajatoare consemnate de apostolul Pavel în Romani capitolul 8. Aceste cuvinte au fost adresate creştinilor unşi cu spirit. Însă, în principiu, ele se aplică şi membrilor clasei „alte oi“, care au fost declaraţi drepţi în calitate de prieteni ai lui Dumnezeu, la fel ca Avraam din timpurile precreştine. — Romani 4:20–22; Iacov 2:21–23.

10, 11. a) Ce acuzaţii le aduc uneori slujitorilor lui Dumnezeu duşmanii lor? b) De ce aceste acuzaţii nu au nici o valoare pentru creştini?

10 Să citim Romani 8:31–34. Pavel întreabă: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?“ Este adevărat că Satan şi lumea lui rea sunt împotriva noastră. Poate că duşmanii ne acuză pe nedrept, chiar şi în tribunale. Unii părinţi creştini au fost acuzaţi că îşi urăsc copiii deoarece nu permit să li se aplice anumite proceduri medicale contrare legii lui Dumnezeu sau nu îi lasă să participe la sărbători păgâne (Faptele 15:28, 29; 2 Corinteni 6:14–16). Alţi creştini fideli au fost acuzaţi în mod nejustificat de sediţiune pentru că nu şi-ar ucide semenii în război sau pentru că nu se implică în politică (Ioan 17:16). Unii împotrivitori au răspândit minciuni scandaloase prin mass-media, mergând până acolo încât i-au acuzat pe Martorii lui Iehova că sunt o sectă periculoasă.

11 Să nu uităm însă că şi pe vremea apostolilor s-a spus: „În ce priveşte această sectă, ştim că pretutindeni se vorbeşte împotriva ei“ (Faptele 28:22). Dar au oare vreo valoare aceste acuzaţii false? De fapt, Dumnezeu este cel care îi declară drepţi pe creştinii adevăraţi, în virtutea credinţei lor în jertfa lui Cristos. De ce ar înceta Iehova să-şi iubească închinătorii după ce le-a dat cel mai preţios dar posibil — pe propriul său Fiu iubit (1 Ioan 4:10)? Acum, întrucât Cristos a fost sculat din morţi şi a fost aşezat la dreapta lui Dumnezeu, el pledează în mod zelos pentru creştini. Ar putea cineva să combată în mod legitim argumentele pe care Cristos le aduce în apărarea continuatorilor săi sau ar putea cineva să conteste judecata favorabilă pe care o primesc de la Dumnezeu slujitorii săi fideli? Nicidecum! — Isaia 50:8, 9; Evrei 4:15, 16.

12, 13. a) Ce situaţii nu ne pot separa de iubirea lui Dumnezeu? b) Ce urmăreşte Diavolul când ne cauzează necazuri? c) De ce pot repurta creştinii o victorie absolută?

12 Să citim Romani 8:35–37. Există cineva sau ceva — în afară de noi — care ne-ar putea separa de iubirea lui Iehova şi a Fiului său, Cristos Isus? Satan s-ar putea folosi de agenţii săi de pe pământ pentru a le provoca multe necazuri creştinilor. Pe parcursul ultimului secol, mulţi dintre fraţii şi surorile noastre creştine au fost ţinta unor persecuţii violente în nenumărate ţări. În prezent, în unele zone fraţii noştri se confruntă zilnic cu dificultăţi economice. Unii suferă din cauza foametei sau a lipsei de îmbrăcăminte. Ce urmăreşte Diavolul când cauzează aceste situaţii dificile? Unul dintre obiectivele sale este să submineze închinarea adevărată adusă lui Iehova. Satan vrea să ne facă să credem că iubirea lui Dumnezeu s-a răcit. Însă aşa să fie oare?

13 Asemenea lui Pavel, care a citat textul din Psalmul 44:22, noi am studiat Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Prin urmare, înţelegem că aceste lucruri ni se întâmplă nouă, ‘oilor’ Sale, datorită numelui Lui. Sunt implicate aici sfinţirea numelui lui Dumnezeu şi justificarea suveranităţii sale universale. Dumnezeu permite încercările datorită acestor chestiuni importante, nu pentru că nu ne mai iubeşte. Indiferent cu ce situaţii dificile ne-am confrunta, putem avea convingerea că iubirea lui Dumnezeu pentru poporul său, de fapt, pentru fiecare dintre noi, nu s-a schimbat. Orice aparentă înfrângere pe care am putea-o suferi  se va dovedi o victorie dacă ne păstrăm integritatea. Suntem întăriţi şi susţinuţi de convingerea că iubirea lui Dumnezeu este statornică.

14. De ce era Pavel convins că Dumnezeu îi iubeşte pe creştini chiar dacă aceştia poate că se confruntă cu necazuri?

14 Să citim Romani 8:38, 39. De ce era Pavel convins că nimic nu îi putea separa pe creştini de iubirea lui Dumnezeu? Fără îndoială că experienţele pe care le avusese în minister i-au întărit convingerea că necazurile nu ar putea să afecteze iubirea pe care o are Dumnezeu faţă de noi (2 Corinteni 11:23–27; Filipeni 4:13). De asemenea, Pavel cunoştea scopul etern al lui Iehova şi ceea ce făcuse El pentru poporul Său în trecut. Poate moartea în sine să triumfe asupra iubirii lui Dumnezeu pentru cei ce i-au slujit cu loialitate? Nicidecum! Oamenii fideli care mor rămân vii în memoria perfectă a lui Dumnezeu, iar, la timpul potrivit, el îi va învia. — Luca 20:37, 38; 1 Corinteni 15:22–26.

15, 16. Menţionaţi câteva lucruri care nu îl pot determina niciodată pe Dumnezeu să nu-i mai iubească pe slujitorii săi fideli.

15 Indiferent de necazurile prin care am putea trece — un accident cu urmări grave, o boală incurabilă sau o criză economică —, nimic nu poate face să piară iubirea lui Dumnezeu pentru poporul său. Nici chiar îngerii puternici, cum este îngerul neascultător care a devenit Satan, nu îl pot determina pe Iehova să nu-şi mai iubească slujitorii devotaţi (Iov 2:3). Guvernele le pot îngrădi slujitorilor lui Dumnezeu libertatea, îi pot închide, îi pot maltrata sau îi pot considera „persona non grata“ (1 Corinteni 4:13). Această ură fără temei a naţiunilor i-ar putea face pe oameni să se ridice împotriva noastră, însă ea nu îl va determina pe Suveranul universului să ne părăsească.

16 Noi, creştinii, nu trebuie să ne temem că vreunul dintre ‘lucrurile prezente’, cum spune Pavel, adică evenimentele, situaţiile şi împrejurările din actualul sistem de lucruri, sau vreunul dintre ‘lucrurile care vor veni’ ar putea slăbi ataşamentul lui Dumnezeu faţă de poporul său. Deşi există forţe cereşti şi pământeşti care poartă război împotriva noastră, iubirea loială a lui Dumnezeu este gata să ne susţină. Aşa cum a accentuat Pavel, „nici înălţime, nici adâncime“ nu pot împiedica iubirea lui Dumnezeu. Într-adevăr, nimic din ceea ce ne-ar putea descuraja şi nimic din ceea ce tinde să pună stăpânire pe noi nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu; de asemenea, nici o altă creaţie nu poate rupe relaţiile dintre Creator şi slujitorii săi fideli. Iubirea lui Dumnezeu nu se termină niciodată; ea este veşnică. — 1 Corinteni 13:8.

Să preţuim întotdeauna bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu

17. a) De ce iubirea lui Dumnezeu „preţuieşte mai mult decât viaţa“? b) Cum demonstrăm că preţuim bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu?

17 Cât de importantă este pentru voi iubirea lui Dumnezeu? Iată cum şi-a exprimat sentimentele psalmistul David: „Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda. Te voi binecuvânta, dar, toată viaţa mea şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile“ (Psalmul 63:3, 4). Împărtăşiţi aceleaşi sentimente ca David? La drept vorbind, poate viaţa în această lume să ne ofere ceva care să fie mai valoros decât  faptul de a ne bucura de iubirea şi de prietenia loială a lui Dumnezeu? De exemplu, este o carieră laică bănoasă mai de preţ decât pacea minţii şi fericirea pe care le oferă o prietenie strânsă cu Dumnezeu (Luca 12:15)? Unii creştini au fost puşi în faţa unei alegeri: să renunţe la Iehova sau să moară. În această situaţie s-au aflat, de pildă, mulţi Martori ai lui Iehova din lagărele de concentrare naziste în timpul celui de-al doilea război mondial. Cu foarte puţine excepţii, fraţii noştri creştini au ales să rămână în iubirea lui Dumnezeu, fiind gata să moară, dacă era necesar. Cei care rămân în iubirea lui Dumnezeu pot fi siguri că Dumnezeu le va asigura un viitor etern, un viitor pe care lumea nu-l poate oferi (Marcu 8:34–36). Însă nu este vorba doar despre viaţă veşnică.

18. De ce este viaţa veşnică ceva demn de dorit?

18 Deşi viaţa veşnică nu este posibilă fără Iehova, să încercăm să ne imaginăm ce ar însemna o viaţă extrem de lungă fără Creatorul nostru. Ar fi o viaţă deşartă, lipsită de un sens real. Iehova i-a dat poporului său să efectueze în aceste ultime zile o lucrare care aduce satisfacţii. Deci putem fi încrezători că, atunci când Iehova, Marele Dumnezeu care îşi duce la îndeplinire scopurile, ne va da viaţă veşnică, vom avea nesfârşite posibilităţi de a învăţa şi de a face lucruri fascinante şi valoroase (Eclesiastul 3:11). Indiferent cât de mult am învăţa pe parcursul mileniilor viitoare, nu vom pătrunde niciodată în mod complet „adâncimea bogăţiei şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu“. — Romani 11:33.

Tatăl are afecţiune pentru voi

19. Ce asigurare le-a dat Isus discipolilor săi înainte de a se despărţi de ei?

19 La 14 nisan 33 e.n., în ultima seară pe care a petrecut-o cu cei 11 apostoli fideli, Isus le-a spus multe lucruri care să-i întărească pentru ceea ce îi aştepta. Cu toţii rămăseseră alături de Isus în încercările sale, simţind personal iubirea pe care o avea el faţă de ei (Luca 22:28, 30; Ioan 1:16; 13:1). Apoi, Isus le-a dat următoarea asigurare: „Tatăl însuşi are afecţiune pentru voi“ (Ioan 16:27). Cât de mult trebuie să-i fi ajutat aceste cuvinte pe discipoli să înţeleagă sentimentele tandre pe care le avea Tatăl lor ceresc faţă de ei!

20. Ce sunteţi hotărâţi să faceţi, şi de ce anume puteţi fi convinşi?

20 Mulţi dintre noi îi slujesc cu fidelitate lui Iehova de zeci de ani. Fără îndoială că, până la sfârşitul acestui sistem de lucruri rău, ne vom confrunta cu şi mai multe încercări. Să nu permitem niciodată ca aceste încercări sau necazuri să ne facă să ne îndoim de iubirea loială pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Nu putem sublinia îndeajuns adevărul de necontestat că Iehova are afecţiune pentru noi (Iacov 5:11). Să continuăm să ne facem partea noastră, respectând cu loialitate poruncile lui Dumnezeu (Ioan 15:8–10). Să profităm de orice ocazie pentru a-i lăuda numele. Trebuie să ne întărim hotărârea de a continua să ne apropiem de Iehova prin rugăciune şi prin studierea Cuvântului său. Indiferent ce va aduce ziua de mâine, dacă facem tot ce ne stă în putinţă să-i plăcem lui Iehova, vom rămâne în pace, pe deplin convinşi de iubirea sa loială. — 2 Petru 3:14.

Cum aţi răspunde?

• De a cui iubire avem în mod deosebit nevoie pentru a ne păstra echilibrul pe plan spiritual şi emoţional?

• Ce lucruri nu-l pot determina niciodată pe Iehova să înceteze să-şi iubească slujitorii?

• De ce iubirea lui Iehova este ‘mai preţioasă decât viaţa’?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 13]

Dacă simţim că ceva ne separă de iubirea lui Dumnezeu, trebuie să ne străduim să îndreptăm lucrurile

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Pavel a înţeles de ce era persecutat