Întrebări de la cititori

Cât timp a durat suferinţa lui Iov?

Unii cred că încercările lui Iov au durat mai mulţi ani, însă cartea lui Iov nu vorbeşte despre o suferinţă atât de îndelungată.

Prima fază a încercărilor lui Iov, pierderea membrilor familiei şi a bunurilor, se pare că a durat foarte puţin. Iată ce citim: „Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor celui întâi-născut“ (sublinierea noastră). Iov a primit pe rând veştile despre pierderile suferite: pierderea boilor, a măgăriţelor, a oilor, a cămilelor şi a slujitorilor care îngrijeau aceste animale. În mod evident, imediat după aceea Iov a aflat despre moartea fiilor şi a fiicelor sale, care „mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi-născut“. Se pare că toate acestea au avut loc într-o singură zi. — Iov 1:13–19.

A doua fază a încercărilor lui Iov a durat, probabil, mai mult. Prezentându-se în faţa lui Iehova, Satan a susţinut că Iov nu îşi va păstra integritatea dacă suferinţa îi va atinge propriu-i corp. Apoi Iov a fost lovit cu „o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului“. Probabil că a trecut un anumit timp până când boala s-a extins pe tot corpul. De asemenea, trebuie să fi trecut un anumit timp până când vestea despre „toate nenorocirile care-l loviseră“ să ajungă la pretinşii lui consolatori, care au pornit spre el. — Iov 2:3–11.

Elifaz era din Teman, situat în ţinutul Edomului, iar Ţofar era dintr-o regiune din nord-vestul Arabiei. Prin urmare, zonele unde locuiau ei nu erau departe de Uţ, ţara lui Iov, situată, probabil, în nordul Arabiei. Însă Bildad era din Şuah şi se pare că poporul său trăia de-a lungul Eufratului. Dacă în acea perioadă Bildad se afla pe meleagurile natale, este posibil să fi trecut săptămâni sau chiar luni până când el a auzit despre situaţia lui Iov şi a pornit spre Uţ. Bineînţeles, este posibil şi ca, în perioada când au început suferinţele lui Iov, cei trei să se fi aflat într-o regiune din apropierea locuinţei acestuia. În orice caz, când cei trei tovarăşi ai lui Iov au sosit la el, ei „au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi“ fără să-i vorbească. — Iov 2:12, 13.

Detaliile legate de ultima fază a încercărilor lui Iov umplu multe capitole ale cărţii. Aşa-zişii consolatori au ţinut o serie de cuvântări, sau discursuri, iar Iov le-a răspuns de mai multe ori. După acestea au urmat cuvintele de mustrare ale tânărului Elihu şi corectarea pe care Iov a primit-o din partea lui Iehova, din ceruri. — Iov 32:1–6; 38:1; 40:1–6; 42:1.

Aşadar, este posibil ca de la începutul încercărilor lui Iov până la deznodământul lor să fi trecut câteva luni, probabil nu mai mult de un an. Poate că ştiţi din experienţă că încercările grele par să dureze o veşnicie. Totuşi, nu trebuie să uităm că ele au un sfârşit, la fel cum au avut şi în cazul lui Iov. Indiferent cât de mult ar dura încercările, să ne amintim că Dumnezeu ne sprijină, aşa cum ne asigură următoarele cuvinte inspirate: „Chiar dacă necazul este momentan şi uşor, el produce pentru noi o glorie a cărei greutate depăşeşte totul din ce în ce mai mult şi care este veşnică“ (2 Corinteni 4:17). Iar apostolul Petru a scris: „După ce veţi fi suferit puţin timp, Dumnezeul oricărei bunătăţi nemeritate, care v-a chemat la gloria sa veşnică în comuniune cu Cristos, va sfârşi el însuşi formarea voastră, vă va face fermi, vă va face tari“. — 1 Petru 5:10.