Problema suferinţei umane

„DE CE, DUMNEZEULE, DE CE?“ Tipărit cu caractere mari, acest titlu a apărut pe prima pagină a unui ziar de mare tiraj, după ce în Asia Mică avusese loc un devastator cutremur de pământ. O imagine alăturată înfăţişa un tată sfâşiat de durere scoţându-şi fiica rănită de sub dărâmăturile casei.

Războaiele, foametea, epidemiile şi dezastrele naturale au cauzat suferinţe de nedescris, nespus de multe lacrimi şi nenumărate pierderi de vieţi omeneşti. Să adăugăm la acestea suferinţa prin care au trecut victimele violului, ale abuzului asupra copiilor şi ale altor fapte abominabile. Să ne gândim şi la numărul imens de răniţi şi morţi în urma accidentelor. Mai pot fi amintite şi suferinţele prin care trec miliarde de oameni din cauza bolilor, a bătrâneţii şi a pierderii unei fiinţe dragi.

Secolul al XX-lea a fost martor la cele mai cumplite suferinţe care au existat vreodată. Din 1914 până în 1918, primul război mondial a ucis aproape zece milioane de soldaţi. Unii istorici afirmă că el a făcut tot atâtea victime şi printre civili. În cel de-al doilea război mondial şi-au pierdut viaţa aproximativ 50 de milioane de combatanţi şi civili, printre care s-au aflat milioane de bătrâni, femei şi copii lipsiţi de apărare. Pe parcursul ultimului secol, şi mai multe milioane de persoane au căzut victimă genocidului, revoluţiilor, violenţei etnice, foametei şi sărăciei. În lucrarea Historical Atlas of the Twentieth Century (Atlas istoric al secolului al XX-lea) se estimează că peste 180 de milioane de oameni au murit din cauza „nenumăratelor situaţii detestabile“.

În perioada 1918–1919, gripa spaniolă a secerat 20 de milioane de vieţi. În ultimele două decenii, circa 19 milioane de persoane au murit de SIDA, iar, în prezent, numărul celor contaminaţi cu virusul care provoacă boala a ajuns la aproximativ 35 de milioane. Milioane de copii au rămas fără părinţi — aceştia murind de SIDA. În plus, nenumăraţi copilaşi mor de SIDA, pe care au contractat-o încă înainte de naştere.

Copiii au avut foarte mult de suferit şi din alte cauze. Citând informaţii furnizate de Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF), ziarul englez Manchester Guardian Weekly afirma la sfârşitul anului 1995 următoarele: „În războaiele din ultimul deceniu şi-au pierdut viaţa 2 milioane de copii, între 4 şi 5 milioane au rămas infirmi, 12 milioane au rămas fără adăpost, mai mult de 1 milion au rămas orfani sau au fost despărţiţi de părinţii lor şi 10 milioane au suferit traume psihice“. Să adăugăm la aceste cifre şi pe cea estimată la 40–50 de milioane care reprezintă avorturile la nivel mondial — în fiecare an!

 Ce ne rezervă viitorul?

Când se gândesc la viitor, multe persoane încearcă un sentiment de nelinişte amestecată cu groază. Iată ce a afirmat un grup de oameni de ştiinţă: „Activităţile umane . . . pot face ca lumea vie să se schimbe atât de mult, încât aceasta să nu mai poată susţine viaţa ca până acum“. Ei au adăugat: „Chiar în acest moment, unu din cinci oameni trăieşte în sărăcie lucie neavând suficientă hrană, iar una din zece persoane suferă de malnutriţie gravă“. Oamenii de ştiinţă au profitat de ocazie pentru „a lansa un avertisment întregii umanităţi cu privire la viitor“, declarând: „Se impune o schimbare radicală în modul de administrare a pământului şi a vieţii de pe el, dacă vrem ca imensa suferinţă umană să fie evitată şi locuinţa noastră terestră să nu fie ruinată pentru totdeauna“.

De ce a permis Dumnezeu să existe atâta suferinţă şi răutate? Cum şi-a propus el să remedieze situaţia? Când va avea loc această schimbare?

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 3]

Sus — scaun cu rotile: UN/DPI Photo 186410C, de P.S. Sudhakaran; centru — copii înfometaţi: WHO/OXFAM; jos — om subnutrit: FAO photo/B. Imevbore