Sunteţi fideli dedicării voastre?

„Orice lucru faceţi, lucraţi la el din tot sufletul, ca pentru Iehova, şi nu ca pentru oameni.“ — COLOSENI 3:23.

1. În context laic, care este unul dintre sensurile cuvântului „dedicare“?

CUM reuşeşte un sportiv să obţină cea mai bună performanţă a sa? Indiferent că e vorba de tenis, fotbal, baschet, base-ball, atletism, golf sau orice alt sport, cei mai buni ajung pe cele mai înalte culmi doar dacă sunt dedicaţi fără rezerve. Pregătirea fizică şi psihică este o prioritate. Aceasta este o exemplificare potrivită a uneia dintre definiţiile cuvântului „dedicat“, şi anume: „consacrat unei idei sau unei activităţi“.

2. Ce înseamnă în Biblie cuvântul „dedicare“? Daţi un exemplu.

2 Dar care este sensul biblic al cuvântului „dedicare“? Verbul ebraic tradus prin „a (se) dedica“ înseamnă „a (se) păstra separat; a fi separat; a (se) retrage“. * În Israelul antic, marele preot Aaron purta pe turbanul său „semnul sfânt al dedicării“, şi anume o placă strălucitoare de aur curat pe care erau gravate în ebraică cuvintele: „Sfinţenia îi aparţine lui Iehova“. Aceasta îi amintea marelui preot că trebuia să aibă grijă să nu facă ceva prin care să profaneze sanctuarul, „deoarece semnul dedicării, uleiul de ungere al Dumnezeului său, [era] peste el“. — Exodul 29:6; 39:30, NW; Leviticul 21:12, NW.

3. În ce fel ar trebui dedicarea să ne influenţeze conduita?

3 Din acest context putem înţelege că dedicarea este o chestiune serioasă. O persoană care se dedică lui Dumnezeu se identifică de bunăvoie ca slujitor al lui şi trebuie să manifeste o conduită pură. Aşadar, putem înţelege de ce apostolul Petru a citat următoarele cuvinte ale lui Iehova: „Fiţi sfinţi, căci eu sunt sfânt“ (1 Petru 1:15, 16). Ca creştini dedicaţi, noi avem dificila responsabilitate de a trăi conform dedicării noastre, fiind fideli până la sfârşit. Dar ce se înţelege prin dedicare creştină? — Leviticul 19:2; Matei 24:13.

4. Cum se ajunge la pasul dedicării, şi cum poate fi considerat acesta?

4 După ce am dobândit cunoştinţă exactă despre Iehova Dumnezeu şi scopurile sale şi despre Isus Cristos şi rolul său în scopurile lui Dumnezeu, noi am luat decizia personală de a-i sluji lui Dumnezeu cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul şi cu toată forţa noastră (Marcu 8:34; 12:30; Ioan 17:3). Această decizie ar putea fi considerată un jurământ personal, o dedicare fără rezerve lui Dumnezeu. Noi nu ne-am dedicat dintr-un capriciu emoţional, ci am cântărit cu atenţie şi sub rugăciune această decizie, folosindu-ne capacitatea de a raţiona. Prin urmare, aceasta nu a fost o decizie de moment. Noi nu putem fi asemenea cuiva care începe să are un teren şi apoi, după ce lucrează o bucată de pământ, renunţă deoarece este prea multă muncă sau se pare că e prea mult până la seceriş sau nu se ştie dacă va avea recoltă. În continuare vom analiza câteva exemple de oameni care ‘au pus mâna pe plugul’ responsabilităţilor teocratice în pofida tuturor dificultăţilor. — Luca 9:62; Romani 12:1, 2.

 Ei nu au renunţat la dedicarea lor

5. De ce se poate spune că Ieremia a fost un exemplu remarcabil de slujitor dedicat al lui Dumnezeu?

5 Ministerul profetic efectuat de Ieremia în Ierusalim a durat peste 40 de ani (647–607 î.e.n.) şi nu a fost deloc o misiune uşoară. Ieremia a fost conştient de limitele sale (Ieremia 1:2–6). Lui i-a trebuit curaj şi perseverenţă pentru a-i înfrunta în fiecare zi pe oamenii încăpăţânaţi din Iuda (Ieremia 18:18; 38:4–6). Totuşi, Ieremia a avut încredere în Iehova Dumnezeu, care l-a întărit, astfel încât profetul s-a dovedit într-adevăr un slujitor dedicat al lui Dumnezeu. — Ieremia 1:18, 19.

6. Ce exemplu ne-a lăsat apostolul Ioan?

6 Ce putem spune despre fidelul apostol Ioan, care, la bătrâneţe, a fost exilat pe neospitaliera insulă Patmos pentru că ‘vorbea despre Dumnezeu şi depunea mărturie despre Isus’ (Revelaţia 1:9)? El a perseverat şi a rămas fidel statutului său de creştin aproximativ 60 de ani. El a trăit şi după ce Ierusalimul a fost distrus de armatele romane. Ioan a avut privilegiul de a scrie sub inspiraţie divină o evanghelie, trei scrisori şi cartea Revelaţia, în care a prezis războiul Armaghedonului. A renunţat el când a aflat că Armaghedonul nu avea să vină în timpul vieţii lui? A căzut el pradă apatiei? Nu, Ioan a rămas fidel până la moarte, ştiind că, deşi ‘timpul fixat era aproape’, împlinirea viziunilor sale urma să aibă loc mai târziu. — Revelaţia 1:3; Daniel 12:4.

Exemple de dedicare din zilele noastre

7. Cum a dat un frate un frumos exemplu de dedicare creştină?

7 În epoca modernă, mii de creştini fideli au perseverat cu zel ca slujitori dedicaţi deşi nu au ajuns să vadă Armaghedonul. Unul dintre aceştia a fost Ernest E. Beavor, din Anglia. El a devenit Martor în 1939, când a izbucnit cel de-al doilea război mondial, şi a renunţat la o carieră strălucită de fotoreporter pentru a începe ministerul cu timp integral. Întrucât şi-a păstrat neutralitatea creştină, el a fost închis doi ani. Soţia şi copiii lui l-au susţinut cu loialitate, iar în 1950 cei trei copii ai săi au urmat la New York cursurile Şcolii Biblice Galaad a Societăţii Watchtower pentru pregătirea misionarilor. Fratele Beavor era atât de zelos în activitatea de predicare, încât prietenii l-au numit Ernie Armaghedon. El a rămas fidel dedicării sale şi, până la moartea lui, survenită în 1986, a proclamat iminenţa războiului lui Dumnezeu, Armaghedonul. El nu şi-a privit dedicarea ca pe un contract încheiat cu Dumnezeu pe termen limitat! *1 Corinteni 15:58.

8, 9. a) Ce exemplu au oferit mulţi tineri din Spania în timpul regimului lui Franco? b) Ce întrebări potrivite ne putem pune?

8 Alte exemple de zel neobosit sunt din Spania. În timpul regimului lui Franco (1939–1975),  sute de tineri Martori care erau dedicaţi lui Dumnezeu şi-au făcut cunoscută poziţia de neutralitate creştină. Mulţi dintre ei au stat 10 ani sau chiar mai mult în închisori militare. Un Martor pe nume Jesús Martín a fost condamnat de mai multe ori, în total la 22 de ani închisoare. În timp ce se afla într-o închisoare militară din nordul Africii, el a fost bătut cu cruzime. Nici una dintre aceste încercări nu a fost uşoară, însă el a refuzat să facă compromis.

9 În general, de-a lungul perioadei de detenţie, aceşti tineri nu ştiau când vor fi eliberaţi sau dacă vor mai fi eliberaţi vreodată, deoarece primeau sentinţe consecutive. Cu toate acestea, ei şi-au păstrat integritatea şi şi-au menţinut zelul pentru minister în timpul detenţiei. În 1973, când situaţia a început în cele din urmă să se îmbunătăţească, mulţi dintre aceşti Martori, care aveau pe atunci peste 30 de ani, au fost eliberaţi din închisoare şi au început imediat ministerul cu timp integral, unii devenind pionieri speciali sau supraveghetori itineranţi. Ei au rămas fideli dedicării lor cât timp au stat în închisoare şi majoritatea au continuat să facă acest lucru şi după eliberare. * Ce se poate spune despre noi astăzi? Suntem noi fideli dedicării noastre asemenea acestor fraţi loiali? — Evrei 10:32–34; 13:3.

Punctul de vedere corect cu privire la dedicarea noastră

10. a) Cum ar trebui să privim dedicarea noastră? b) Cum priveşte Iehova serviciul pe care i-l aducem?

10 Cum ar trebui să privim dedicarea noastră lui Dumnezeu pentru a înfăptui voinţa sa? Este ea pentru noi cel mai important lucru din viaţă? Indiferent că suntem tineri sau vârstnici, căsătoriţi sau celibatari, sănătoşi sau bolnavi, trebuie să ne străduim să fim fideli dedicării noastre, potrivit situaţiei noastre. Unora situaţia le permite să slujească cu timp integral ca pionieri, ca voluntari la una dintre filialele Societăţii Watch Tower, ca misionari sau în serviciul itinerant. În schimb, unii părinţi poate că sunt foarte ocupaţi cu satisfacerea necesităţilor fizice şi spirituale ale familiei lor. Sunt relativ puţinele lor ore petrecute lunar în minister de o valoare mai mică în ochii lui Iehova decât multele ore petrecute de un slujitor cu timp integral? Nu, deoarece Dumnezeu nu aşteaptă niciodată de la noi ceea ce nu avem. Iată ce principiu a exprimat apostolul Pavel: „Dacă există în primul rând promptitudinea, ea este deosebit de plăcută potrivit cu ceea ce are cineva, nu potrivit cu ceea ce nu are“. — 2 Corinteni 8:12.

11. De ce anume depinde salvarea noastră?

11 În orice caz, salvarea noastră depinde nu de ceea ce am putea noi face, ci de bunătatea nemeritată a lui Iehova arătată prin intermediul lui Cristos Isus, Domnul nostru. Pavel a arătat clar acest lucru spunând: „Toţi au păcătuit  şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu, şi ca dar gratuit sunt ei declaraţi drepţi prin bunătatea sa nemeritată, pe baza eliberării prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus“. Totuşi, faptele noastre sunt dovezi ale credinţei noastre active în promisiunile lui Dumnezeu. — Romani 3:23, 24; Iacov 2:17, 18, 24.

12. De ce nu trebuie să facem comparaţii?

12 Nu trebuie să ne comparăm cu alţii în ce priveşte timpul pe care îl petrecem în serviciul lui Dumnezeu, numărul de publicaţii biblice pe care le distribuim sau numărul de studii biblice pe care le conducem (Galateni 6:3, 4). Indiferent de ceea ce realizăm în ministerul creştin, cu toţii trebuie să ne amintim următoarele cuvinte ale lui Isus, care îndeamnă la cultivarea umilinţei: „La fel şi voi, când veţi fi făcut toate lucrurile care v-au fost încredinţate, să ziceţi: «Suntem nişte sclavi netrebnici. Ceea ce am făcut este ceea ce trebuia să facem»“ (Luca 17:10). Cât de des putem spune cu toată convingerea că am făcut ‘toate lucrurile care ne-au fost încredinţate’? Aşadar, întrebarea este: De ce calitate ar trebui să fie serviciul nostru pentru Dumnezeu? — 2 Corinteni 10:17, 18.

Să realizăm în fiecare zi ceva valoros

13. Ce atitudine trebuie să avem în timp ce trăim la înălţimea dedicării noastre?

13 După ce le-a dat sfaturi soţiilor, soţilor, copiilor, părinţilor şi sclavilor, Pavel a scris: „Orice lucru faceţi, lucraţi la el din tot sufletul, ca pentru Iehova, şi nu ca pentru oameni, căci ştiţi că de la Iehova veţi primi recompensa cuvenită a moştenirii. Slujiţi ca sclavi pentru Stăpânul, Cristos“ (Coloseni 3:23, 24). Noi nu slujim ca să-i impresionăm pe oameni cu realizările noastre în serviciul lui Iehova. Noi încercăm să-i slujim lui Dumnezeu urmând exemplul lui Isus Cristos. El şi-a dus la îndeplinire ministerul său relativ scurt cu un sentiment al urgenţei. — 1 Petru 2:21.

14. Ce avertisment a dat Petru cu privire la ultimele zile?

 14 Şi apostolul Petru a fost animat de un sentiment al urgenţei. În a doua sa scrisoare, el a avertizat că în ultimele zile vor fi batjocoritori — apostaţi şi sceptici — care, conform propriilor lor dorinţe, vor semăna îndoieli cu privire la prezenţa lui Cristos. Însă Petru a spus: „Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, deoarece nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă. Totuşi, ziua lui Iehova va veni ca un hoţ“. Da, ziua lui Iehova va veni cu siguranţă. Prin urmare, ar trebui să ne autoanalizăm în fiecare zi ca să vedem cât de fermă şi de solidă este, de fapt, credinţa noastră în promisiunea lui Dumnezeu. — 2 Petru 3:3, 4, 9, 10.

15. Cum ar trebui să privim fiecare zi din viaţă?

15 Pentru a trăi cu conştiinciozitate potrivit dedicării noastre, trebuie să folosim fiecare zi spre lauda lui Iehova. La sfârşitul fiecărei zile, privind înapoi, putem constata că am contribuit într-un fel la sfinţirea numelui lui Dumnezeu şi la proclamarea veştii bune despre Regat? Probabil că am făcut acest lucru prin conduita noastră pură, printr-o conversaţie ziditoare sau prin interesul iubitor manifestat faţă de familie şi prieteni. Am profitat de ocaziile de a le vorbi altora despre speranţa noastră creştină? Am ajutat pe cineva să mediteze cu seriozitate la promisiunile lui Dumnezeu? Să acumulăm în fiecare zi ceva valoros din punct de vedere spiritual, făcându-ne, ca să spunem aşa, un cont bancar spiritual. — Matei 6:20; 1 Petru 2:12; 3:15; Iacov 3:13.

Să ne păstrăm o bună vedere spirituală

16. În ce fel încearcă Satan să ne slăbească hotărârea de a rămâne fideli dedicării noastre lui Dumnezeu?

16 Trăim zile tot mai grele pentru creştini. Satan şi agenţii lui încearcă să estompeze diferenţa  dintre bine şi rău, curat şi necurat, moral şi imoral, etic şi ceea ce este contrar eticii (Romani 1:24–28; 16:17–19). El a facilitat posibilitatea de a ne polua mintea şi inima cu ajutorul telecomenzii televizorului şi al tastaturii calculatorului. Vederea noastră spirituală se poate înceţoşa sau poate fi afectată, astfel încât să nu mai discernem vicleniile lui. Hotărârea noastră de a rămâne fideli dedicării pe care am făcut-o poate slăbi şi putem înceta să mai ţinem strâns ‘plugul’ dacă renunţăm la valorile noastre spirituale. — Luca 9:62; Filipeni 4:8.

17. Cum ne poate ajuta sfatul lui Pavel să ne păstrăm relaţiile cu Dumnezeu?

17 Cuvintele lui Pavel adresate congregaţiei din Tesalonic sunt, aşadar, cât se poate de oportune: „Iată ce vrea Dumnezeu: sfinţirea voastră, ca să vă abţineţi de la fornicaţie; ca fiecare dintre voi să ştie cum să dobândească stăpânire asupra propriului său vas în sfinţenie şi onoare, nu în pofte sexuale lacome ca acelea pe care le au şi naţiunile care nu-l cunosc pe Dumnezeu“ (1 Tesaloniceni 4:3–5). Imoralitatea a dus la excluderea unora din congregaţia creştină. Aceştia au uitat că i se dedicaseră lui Dumnezeu. Ei au permis ca relaţiile lor cu Dumnezeu să slăbească, astfel încât el nu a mai contat pentru ei. Pavel însă a spus: „Dumnezeu ne-a chemat nu pentru a tolera necurăţia, ci în legătură cu sfinţenia. Astfel, cel care ignoră îl ignoră nu pe un om, ci pe Dumnezeu, care pune spiritul său sfânt în voi“. — 1 Tesaloniceni 4:7, 8.

Ce sunteţi hotărâţi să faceţi?

18. Care ar trebui să fie hotărârea noastră?

18 Dacă înţelegem cât de serioasă este dedicarea noastră lui Iehova Dumnezeu, ce ar trebui să fim hotărâţi să facem? Hotărârea noastră fermă ar trebui să fie aceea de a ne păstra o conştiinţă bună în ce priveşte atât conduita, cât şi ministerul nostru. Petru ne-a îndemnat: „Să aveţi o conştiinţă bună, pentru ca, tocmai în lucrul despre care se vorbeşte împotriva voastră, să rămână ruşinaţi cei care vorbesc dispreţuitor despre conduita voastră bună în legătură cu Cristos“ (1 Petru 3:16). Poate că trebuie să suferim şi să înfruntăm un tratament abuziv pentru conduita noastră creştină, însă şi Cristos a fost în aceeaşi situaţie pentru credinţa şi loialitatea lui faţă de Dumnezeu. „Prin urmare“, a spus Petru, „întrucât Cristos a suferit în carne, înarmaţi-vă şi voi cu aceeaşi dispoziţie mintală, fiindcă cine a suferit în carne a încetat cu păcatele“. — 1 Petru 4:1.

19. Ce am dori să se spună despre noi?

19 Într-adevăr, hotărârea noastră fermă de a rămâne fideli dedicării noastre ne va păzi de atracţiile lumii lui Satan, o lume bolnavă din punct de vedere spiritual, moral şi fizic. Însă, mai mult decât atât, vom dobândi convingerea că avem aprobarea lui Dumnezeu, care este de o valoare mai mare decât orice ne-ar putea oferi Satan şi agenţii lui. Aşadar, să nu ajungem niciodată să se spună despre noi că am părăsit iubirea pe care am avut-o când am aflat adevărul. Dimpotrivă, să se spună despre noi ceea ce s-a spus despre membrii congregaţiei din Tiatira în secolul I: „Îţi cunosc faptele şi iubirea şi credinţa şi ministerul şi perseverenţa şi ştiu că faptele tale recente sunt mai multe decât cele de altădată“ (Revelaţia 2:4, 18, 19). Da, să nu fim căldicei în ce priveşte dedicarea noastră, ci să fim „înflăcăraţi de spirit“, zeloşi până la sfârşit, ştiind că sfârşitul este aproape. — Romani 12:11; Revelaţia 3:15, 16.

[Note de subsol]

^ par. 2 Vezi Turnul de veghere din 15 aprilie 1987 (engl.), pagina 31.

^ par. 7 Puteţi citi relatarea autobiografică a lui Ernest Beavor în Turnul de veghere din 15 martie 1980 (engl.), paginile 8–11.

^ par. 9 Vezi Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1978 (engl.), paginile 156–158, 201–218, publicat de Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.

Vă amintiţi?

• Ce presupune dedicarea?

• Ce exemple antice şi moderne de slujitori dedicaţi ai lui Dumnezeu sunt demne de imitat?

• Cum ar trebui să privim serviciul pe care i-l aducem lui Dumnezeu?

• Care ar trebui să ne fie hotărârea cu privire la dedicarea noastră lui Dumnezeu?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Ieremia şi-a păstrat fidelitatea în pofida cruzimii cu care a fost tratat

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Fiind un creştin zelos, Ernest Beavor a fost un exemplu pentru copiii săi

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Sute de Martori tineri şi-au păstrat integritatea în închisorile din Spania

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Să acumulăm în fiecare zi ceva valoros din punct de vedere spiritual