Vindecarea rănilor cauzate de războaie

TIMP de 20 de ani, Abraham * a luptat într-o armată de gherilă. El a încetat totuşi să mai lupte şi nu va mai lua niciodată parte la vreun război. De fapt, unii dintre foştii săi duşmani sunt acum prietenii lui cei mai apropiaţi. Ce anume l-a determinat să facă aceste schimbări? Biblia. Ea i-a dat lui Abraham speranţă şi înţelepciune, ajutându-l să-şi însuşească punctul de vedere al lui Dumnezeu referitor la treburile omului. De asemenea, Biblia l-a ajutat să renunţe la dorinţa de a lupta în război, i-a alinat propriile suferinţe şi dureri şi i-a dat puterea de a-şi înlătura ura şi resentimentele. Abraham a constatat că Biblia este un medicament eficient pentru inimă.

Cum ajută Biblia pe cineva să se vindece de rănile afective? Este adevărat că această carte nu a putut să schimbe trecutul lui Abraham, totuşi citirea Cuvântului lui Dumnezeu şi meditarea asupra lui l-au ajutat să-şi armonizeze modul de gândire cu cel al Creatorului. Acum el are o speranţă de viitor şi alte priorităţi în viaţă. Lucrurile importante pentru Dumnezeu au devenit importante şi pentru el. Totodată, rănile din inima lui au început să se vindece. Aşa a fost Abraham ajutat să se schimbe.

Luptători într-un război civil

Abraham s-a născut în Africa în anii ’30. După cel de-al doilea război mondial, ţara lui s-a aflat sub dominaţia unei ţări vecine puternice, însă mulţi dintre concetăţenii lui Abraham voiau să fie independenţi. În 1961, Abraham s-a alăturat unei mişcări de eliberare care purta un război de gherilă împotriva puternicei ţări vecine.

„Ei erau duşmanii noştri. Plănuiau să ne omoare, aşa că am pornit să-i ucidem“, a explicat Abraham.

Abraham a fost deseori la un pas de moarte, astfel că, în 1982, după 20 de ani de lupte armate, a fugit în Europa. Acum se apropia de vârsta de 50 de ani şi avea timp să reflecteze la viaţa lui. Ce se alesese de aspiraţiile sale? Ce îi rezerva viitorul? Abraham a întâlnit câţiva Martori ai lui Iehova şi a început să asiste la întrunirile lor. Şi-a amintit că, cu câţiva ani în urmă, în Africa citise un tract pe care i-l dăduse un Martor. Tractul vorbea despre instaurarea unui paradis pe pământ şi despre un guvern ceresc care va domni peste oameni. Puteau fi toate acestea adevărate?

 Iată ce a spus Abraham: „Am aflat din Biblie că toţi acei ani în care am luptat au fost ani irosiţi. Singurul guvern care îi va trata pe toţi oamenii cu dreptate este Regatul lui Dumnezeu“.

La puţin timp după ce Abraham s-a botezat ca Martor al lui Iehova, un bărbat pe nume Robert a fugit din Africa în oraşul european în care locuia şi Abraham. Robert şi Abraham luptaseră în acelaşi război, dar în tabere adverse. Robert se întrebase deseori care este adevăratul scop al vieţii. Era o persoană religioasă şi, pentru că citise în Biblie, ştia că numele lui Dumnezeu este Iehova. Când Martorii din congregaţia lui Abraham s-au oferit să-l ajute pe Robert să înţeleagă Biblia mai bine, el le-a acceptat fără ezitare ajutorul.

Iată ce a explicat Robert: „Chiar de la început am fost impresionat de modul în care folosesc Martorii numele lui Iehova şi al lui Isus, admiţând că sunt persoane distincte. Aceasta era în armonie cu ceea ce ştiam deja din Biblie. Martorii sunt, de asemenea, îmbrăcaţi îngrijit şi amabili cu alţii, indiferent de naţionalitate. Aceste lucruri au avut un efect profund asupra mea“.

Duşmanii devin prieteni

Robert şi Abraham, foşti duşmani, sunt acum prieteni apropiaţi. Ei slujesc ca evanghelizatori cu timp integral în aceeaşi congregaţie a Martorilor lui Iehova. „În timpul războiului m-am întrebat adesea cum este posibil ca oameni din ţări vecine — dintre care mulţi aparţineau aceleiaşi religii — să se urască unii pe alţii“, a mărturisit Abraham. „Eu şi Robert eram membri ai aceleiaşi biserici, totuşi luptam unul împotriva celuilalt. Acum amândoi suntem Martori ai lui Iehova, iar credinţa noastră ne-a unit.“

Robert a spus în continuare: „Deosebirea constă în faptul că acum aparţinem unei credinţe care ne dă posibilitatea să fim membri ai unei fraternităţi autentice. Niciodată nu am mai merge la război“. Biblia a exercitat o puternică influenţă asupra inimii acestor foşti duşmani. Ura şi resentimentele au făcut treptat loc încrederii şi prieteniei.

În perioada în care Abraham şi Robert luptau în război, alţi doi tineri luau parte la un alt conflict între două ţări învecinate, ei aflându-se în tabere adverse. Nu după mult timp, Biblia a acţionat şi în cazul lor ca un medicament eficient pentru inimă. În ce fel?

Să ucid — apoi să mor ca martir

Gabriel, un tânăr care a crescut într-o familie religioasă, a fost învăţat că războiul care-i sfâşia ţara era un război sfânt. Astfel, la vârsta de 19 ani, Gabriel s-a înrolat ca voluntar în armată şi a cerut să fie trimis pe front. Timp de 13 luni, el a luptat în zona fierbinte, uneori chiar la un kilometru şi jumătate de tabăra inamică. „Îmi amintesc un anumit episod“, a spus el. „Comandantul ne-a zis că duşmanul va ataca în acea noapte. Eram atât de înflăcăraţi, încât am tras toată noaptea cu mortierele.“ Pentru el, oamenii din ţara învecinată erau duşmanii  săi, care meritau să moară. „Doream să ucid cât mai mulţi oameni. Şi, ca mulţi dintre prietenii mei, voiam să mor ca martir.“

Cu toate acestea, după un anumit timp, Gabriel a fost cuprins de dezamăgire. A fugit în munţi, a trecut ilegal frontiera într-o ţară neutră şi a mers în Europa. El a continuat să-l întrebe pe Dumnezeu de ce este viaţa atât de grea şi dacă problemele sunt o pedeapsă din partea lui. Gabriel i-a întâlnit pe Martorii lui Iehova, care i-au explicat cu ajutorul Bibliei de ce viaţa actuală este plină de probleme. — Matei 24:3–14; 2 Timotei 3:1–5.

Cu cât Gabriel învăţa mai multe lucruri din Biblie, cu atât devenea mai conştient că aceasta conţine adevărul. „Am aflat că putem să trăim pentru totdeauna pe un pământ paradiziac. Deşi pare ciudat, când eram copil îmi doream cu ardoare acest lucru.“ Biblia i-a oferit mângâiere lui Gabriel şi i-a alinat suferinţa sufletească. Cele mai adânci răni afective au început să se vindece. Aşadar, când l-a întâlnit pe Daniel, un fost duşman al său, Gabriel nu mai simţea nici un fel de ură faţă de el. Dar ce l-a determinat pe Daniel să vină în Europa?

„Dacă într-adevăr exişti, te rog ajută-mă!“

Daniel a crescut într-o familie de catolici. La vârsta de 18 ani a fost încorporat şi trimis să lupte în acelaşi război în care lupta şi Gabriel, dar în tabăra adversă. În apropierea frontului, tancul în care se afla Daniel a fost lovit de un proiectil. Camarazii săi au murit, iar el a fost grav rănit şi luat prizonier. A stat câteva luni în spital şi într-un lagăr, după care a fost deportat într-o ţară neutră. Singur şi sărac, se gândea să se sinucidă. Daniel s-a rugat lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr exişti, te rog ajută-mă!“ Chiar a doua zi l-au vizitat nişte Martori ai lui Iehova şi i-au răspuns la multe dintre întrebările sale. În cele din urmă, el s-a refugiat în Europa. Aici, el a reluat legătura cu Martorii şi a început să studieze Biblia. Lucrurile pe care le învăţa i-au spulberat neliniştea şi resentimentele.

Gabriel şi Daniel sunt acum buni prieteni, uniţi într-o fraternitate spirituală ca Martori ai lui Iehova botezaţi. „Iubirea mea pentru Iehova şi cunoştinţele din Biblie m-au ajutat să văd lucrurile ca el. Daniel nu mai este duşmanul meu. Cu ani în urmă l-aş fi ucis bucuros. Biblia m-a învăţat exact contrariul — să fiu gata să mor pentru el“, a spus Gabriel.

„Am văzut oameni de diferite religii şi naţionalităţi ucigându-se unii pe alţii“, a spus Daniel. „Dar am văzut şi oameni de aceeaşi religie care luptau în tabere adverse ucigându-se unii pe alţii. Aceasta m-a făcut să cred că era vina lui Dumnezeu. Acum ştiu că în spatele tuturor războaielor se află Satan. Eu şi Gabriel suntem acum colaboratori în credinţă. Nu vom mai lua niciodată parte la vreun război!“

 „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere“

De ce au făcut Abraham, Robert, Gabriel şi Daniel aceste schimbări radicale? Cum au reuşit ei să smulgă din inima lor ura şi durerea adânc înrădăcinate?

Fiecare dintre aceştia a citit, a învăţat şi a meditat asupra adevărului conţinut de Biblie, care este ‘vie şi exercită putere’ (Evrei 4:12). Autorul Bibliei este Creatorul omenirii, care ştie cum să influenţeze în bine inima unei persoane dispuse să asculte şi să înveţe. „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate.“ Când un cititor al Bibliei se lasă îndrumat de aceasta, el se conformează unui nou sistem de valori şi de norme. El începe să înveţe cum vede Iehova lucrurile. Acest proces aduce numeroase foloase, printre care şi vindecarea rănilor cauzate de războaie. — 2 Timotei 3:16.

Cuvântul lui Dumnezeu arată că nici un grup naţional, rasial sau etnic nu este mai bun sau mai rău decât altul. „Dumnezeu nu este părtinitor, ci . . ., în orice naţiune, omul care se teme de el şi practică dreptatea este demn de a fi acceptat de el.“ Cititorul care acceptă acest lucru este ajutat să-şi învingă treptat sentimentele de ură rasială sau naţională. — Faptele 10:34, 35.

Profeţiile biblice arată că Dumnezeu va înlocui curând prezentul sistem în care guvernarea se află în mâinile oamenilor cu Regatul său mesianic. Prin intermediul acestui guvern, Dumnezeu va pune „capăt războaielor până la marginea pământului“. Instituţiile care promovează războaiele şi îi îndeamnă pe oameni la luptă vor fi eliminate. Victimele războaielor vor fi înviate şi li se va da şansa de a trăi pe un pământ paradiziac. Nimeni nu va mai trebui să fugă din faţa unui agresor sau a unui opresor. — Psalmul 46:9; Daniel 2:44; Faptele 24:15.

Despre oamenii care vor trăi atunci Biblia spune: „Vor construi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul. Nu vor construi case, ca altul să locuiască în ele . . . Nu vor munci degeaba şi nu vor avea copii ca să-i vadă pierind“. Nu există nici o vătămare sau rană care să nu fie vindecate. Încrederea că această speranţă se va împlini va elimina treptat durerea şi suferinţa din inima unei persoane. — Isaia 65:21–23.

Biblia este într-adevăr un medicament eficient pentru inimă. Învăţăturile sale vindecă deja rănile cauzate de războaie. Foştii duşmani sunt uniţi într-o fraternitate internaţională. Acest proces de vindecare va continua în noul sistem al lui Dumnezeu, până când în inima oamenilor nu vor mai fi ură şi resentimente, suferinţă şi durere. Creatorul promite că „nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte“. — Isaia 65:17.

[Notă de subsol]

^ par. 2 Unele nume din acest articol au fost schimbate.

[Text generic pe pagina 4]

„Am aflat din Biblie că toţi acei ani în care am luptat au fost ani irosiţi“

[Text generic pe pagina 5]

Biblia poate exercita o puternică influenţă asupra inimii foştilor duşmani

[Text generic pe pagina 6]

Ura şi resentimentele au făcut treptat loc încrederii şi prieteniei

[Text generic pe pagina 6]

Când un cititor al Bibliei se lasă îndrumat de aceasta, el se conformează unui nou sistem de valori şi de norme

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Foştii duşmani sunt acum uniţi într-o fraternitate internaţională

[Provenienţa fotografiei de la pagina 4]

Lagăr de refugiaţi: UN PHOTO 186811/J. Isaac