Vestea bună a păcii ajunge în regiunile muntoase din Chiapas

„În cel mai cumplit masacru pe care cineva din statul Chiapas şi-l poate aminti, 45 de ţărani lipsiţi de apărare, printre care 13 copii, au fost ucişi de un grup de oameni . . . înarmaţi.“ Această ştire apărută în ziarul „El Universal“ făcea referire la ceea ce s-a întâmplat în Acteal (statul Chiapas), în data de 22 decembrie 1997.

CHIAPAS este cel mai sudic stat din Mexic şi se învecinează cu Guatemala. Pe fundalul unei lungi istorii de sărăcie şi privaţiuni, un grup de indieni indigeni maya a organizat în ianuarie 1994 o revoltă armată sub stindardul Ejército Zapatista de Liberación Nacional (EZLN, Armata Naţională de Eliberare Zapatista). Negocierile în vederea unei soluţii paşnice erau tergiversate. Raidurile şi atacurile, atât din partea rebelilor, cât şi din partea trupelor guvernamentale, au produs vărsări de sânge şi au secerat vieţi. Din cauza haosului, mulţi ţărani din zona respectivă au plecat spre un loc sigur.

În pofida acestei situaţii incerte, există un grup de iubitori ai păcii care au rămas neutri în această luptă politică. Plini de zel, membrii acestui grup îndreaptă atenţia spre Regatul lui Dumnezeu, arătând că acesta este singura speranţă pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă oamenii, atât la nivel naţional, cât şi la nivel global (Daniel 2:44). Cine sunt aceştia? Martorii lui Iehova. Dând ascultare poruncii lui Isus, ei se străduiesc să ducă vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu la cele mai izolate locuri din regiunile muntoase din Chiapas (Matei 24:14). Cum s-a predicat în astfel de condiţii şi care au fost rezultatele?

„Sunt Martor al lui Iehova“

Adolfo, un tânăr care devenise de puţin timp vestitor al Regatului, lucra la un post de radio din Ocosingo. Într-o zi, pe neaşteptate, Adolfo a auzit o bubuitură în uşă. Un grup de bărbaţi mascaţi s-au năpustit înăuntru şi şi-au îndreptat armele spre el. Ei au năvălit în studioul de transmisie, au pus mâna pe echipament şi au anunţat prin radio că declară război guvernului.

Îndreptându-se spre Adolfo, bărbaţii înarmaţi i-au ordonat să se alăture mişcării lor. „Sunt Martor al lui Iehova“, a răspuns Adolfo, deşi nu era încă botezat. El a explicat că singura speranţă de pace este Regatul lui Dumnezeu şi a refuzat cu fermitate uniforma şi arma pe care ei i le oferiseră. Văzând această poziţie hotărâtă, l-au lăsat să plece. Amintindu-şi incidentul, Adolfo a spus: „Această întâmplare mi-a întărit într-adevăr credinţa“.

În cele din urmă, situaţia s-a stabilizat, dar zona a rămas sub controlul armatei. În pofida acestui lucru, Adolfo a acceptat bucuros invitaţia bătrânilor din congregaţia locală de a colabora cu un grup izolat de creştini din acea  zonă. La punctele de control prin care trebuia să treacă, soldaţii îl tratau respectuos când el se identifica drept Martor al lui Iehova. Mai târziu Adolfo s-a botezat, iar acum are satisfacţia de a fi ajutat acel grup izolat să devină o congregaţie a Martorilor lui Iehova. „Acum că sunt botezat“, a declarat Adolfo, „pot spune cu deplină convingere că sunt un Martor al lui Iehova!“

„Iehova ne-a întărit“

La puţin timp după ce EZLN-ul a declarat la radio război guvernului, toţi oamenii din oraş au fugit. Francisco, un ministru cu timp integral, sau pionier, a explicat cum Iehova i-a întărit pe el şi pe soţia lui pentru a face faţă situaţiei prin care treceau.

„Am decis să ne refugiem într-o zonă situată la o distanţă de trei ore de mers pe jos. Acolo se afla o congregaţie, aşa că aveam să fim cu fraţii. După puţin timp urma ca în Palenque să se ţină congresul de circumscripţie. Eu şi soţia mea nu am vrut să lipsim de la întrunirea specială cu pionierii, dar am aflat că drumul spre locul congresului era blocat de EZLN. Ne-am hotărât să mergem prin junglă, ceea ce ne-a luat nouă ore. Am sosit la timp pentru a asista la întrunirea cu pionierii, de pe urma căreia am tras multe foloase, precum  şi la întregul program de congres.

La întoarcere am constatat că locuinţa noastră fusese incendiată, iar animalele furate. Tot ceea ce mai rămăsese era o sacoşă mică cu haine. Am fost supăraţi din cauza pagubei suferite, dar fraţii din Ocosingo ne-au găzduit cu amabilitate în locuinţa lor. Ei ne-au arătat şi cum să facem anumite munci pe care noi, ca fermieri, nu le mai făcuserăm niciodată. Un frate m-a învăţat să fac fotografii, iar altul să repar încălţăminte. În acest fel, eu şi soţia mea am putut să ne întreţinem până în prezent, fără să trebuiască să întrerupem serviciul de pionier. Reflectând asupra celor întâmplate, ne dăm seama că, deşi nu ne-a fost uşor să perseverăm, Iehova ne-a întărit.“

Roadele lucrării de predicare

Martorii din statul Chiapas nu au permis ca necazurile şi pericolele să-i împiedice să ia parte la anunţarea veştii bune la oamenii din această zonă, chiar dacă acest lucru a necesitat eforturi deosebite. De exemplu, în aprilie şi mai 1995, ei li s-au alăturat colaboratorilor lor creştini din întreaga lume într-o campanie de distribuire a tractului Ştiri ale Regatului nr. 34, cu titlul cât se poate de potrivit De ce este viaţa plină de atâtea probleme?

În timpul campaniei, Ciro, un pionier regular, a întâlnit într-un loc numit Pueblo Nuevo o familie care a manifestat interes. Când a revenit după trei zile, a reuşit să înceapă un studiu biblic cu membrii acestei familii. Totuşi, când Ciro şi un colaborator al său au venit din nou pentru a continua studiul, capul familiei nu era acasă. În schimb, era aşteptat de un grup de bărbaţi rău-intenţionaţi ce purtau măşti. Ei i-au întrebat pe Ciro şi pe colaboratorul său ce căutau şi i-au ameninţat că o să-i omoare. După ce s-au rugat în gând lui Iehova, cei doi creştini au explicat plini de curaj că veniseră să-i înveţe pe membrii familiei din Biblie. După această explicaţie, bărbaţii mascaţi i-au lăsat să plece. Din anumite motive, capul familiei respective nu a venit deloc acasă în ziua aceea.

Într-o zi, după circa trei ani, Ciro s-a trezit cu el la uşă. Cât de încântat a fost Ciro când a aflat că toţi membrii familiei se botezaseră şi că acum făceau parte dintr-o congregaţie din Guatemala! Una dintre fiice chiar slujea ca pionieră regulară.

Apreciere pentru hrana spirituală

În pofida neîntreruptelor necazuri din Chiapas, un supraveghetor de district a scris într-un raport că Martorii din această zonă acordă cu adevărat importanţă întrunirii cu ceilalţi fraţi (Evrei 10:24, 25). El a scris despre un congres special de o zi ţinut recent, care a fost programat să înceapă dimineaţa devreme pentru ca participanţii să se poată întoarce  acasă pe lumină, cât de cât în siguranţă. Deşi cei mai mulţi dintre ei au trebuit să meargă pe jos peste trei ore prin junglă pentru a ajunge la locul congresului, la ora şapte dimineaţa toţi îşi ocupaseră locurile în auditoriu. La acest congres au fost prezenţi şi şase membri ai grupării EZLN, care au ascultat şi au aplaudat, fiind încântaţi, după cât se părea, de program. Şi ei au mers pe jos trei ore pentru a asista la congres. Douăzeci de membri ai acestei grupări au fost prezenţi şi la Comemorarea morţii lui Cristos, ţinută într-o Sală a Regatului locală.

Un alt tânăr care lua parte la mişcarea de gherilă a fost numit de superiorii săi să păzească o anumită zonă din junglă. Când a ajuns la comunitatea respectivă, a constatat că toţi locuitorii, dintre care majoritatea erau Martori ai lui Iehova, fugiseră. Aşadar, el s-a instalat într-una din casele abandonate. Neavând prea multe de făcut, el a luat câteva cărţi pe care le-a găsit prin casă şi a început să citească. Acestea erau publicaţii ale Societăţii Watch Tower, lăsate în urma lor de Martori. Stând acolo singur, tânărul a avut timp să mediteze asupra celor citite. A ajuns la concluzia că trebuia să-şi schimbe neapărat viaţa şi să renunţe la arme. Imediat ce i s-a ivit ocazia, a luat legătura cu Martorii şi a început un studiu biblic. În mai puţin de şase luni, el le vorbea altora despre vestea bună. El şi alţi trei membri ai familiei sale care erau adepţi ai mişcării de gherilă sunt acum creştini botezaţi.

Se observă şi partea bună

Chiar dacă acest conflict a adus cu sine multe necazuri, el a avut de fapt o influenţă pozitivă asupra atitudinii oamenilor faţă de lucrarea de predicare. Un bătrân de congregaţie chiar din oraşul în care a început conflictul a spus: „După aproximativ cinci zile de la izbucnirea luptei am organizat lucrarea de predicare atât în oraş, cât şi în afara lui. Oamenii ne ascultau cu profund interes. Am plasat multă literatură biblică şi am început câteva studii biblice. Într-o zonă, multe persoane se împotriveau adevărului, dar acum, în urma conflictului, acestea ascultă când li se vorbeşte din Biblie, studiază Biblia şi asistă la întruniri şi congrese“.

Fraţii sunt fericiţi că au putut să-şi desfăşoare activităţile teocratice în pofida situaţiei cât se poate de instabile. Ei continuă să-şi ţină constructivele congrese, forţele guvernamentale şi gruparea EZLN ştiind de acestea. Vizitele supraveghetorilor itineranţi constituie şi ele un puternic stimulent de a continua în lucrarea de predicare. Demn de reţinut este faptul că încurajarea vine chiar şi din partea celor ce participă la acest conflict, ei îndemnându-i deseori pe Martori să persevereze în lucrarea lor de predicare.

Deşi încercările şi necazurile pe care oamenii din Chiapas trebuie să le îndure s-au mai redus întrucâtva de-a lungul timpului, ele nu au luat sfârşit. Cu toate acestea, un lucru este cert: Martorii lui Iehova sunt hotărâţi să persevereze în eforturile lor de a duce la oameni vestea bună a păcii din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia (Faptele 10:34–36; Efeseni 6:15). Ei sunt conştienţi că, aşa cum a afirmat profetul Ieremia, „soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23). Numai Regatul lui Dumnezeu aflat sub conducerea Fiului său, Isus Cristos, deţine soluţia la nedreptatea şi sărăcia care există în lume. — Matei 6:10.

[Harta de la pagina 9]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Golful Mexic

CHIAPAS

GUATEMALA

Oceanul Pacific

[Provenienţa hărţii]

Mountain High Maps® Copyright © 1997 Digital Wisdom, Inc.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Martori mergând în minister în regiunile muntoase din Chiapas