Cum măsuraţi succesul?

POTRIVIT unui dicţionar, prin succes se înţelege „dobândirea de bogăţii, a unei poziţii de aprobare sau a prestigiului“. Este aceasta o definiţie completă? Sunt bogăţiile, aprobarea din partea altora sau prestigiul singurele unităţi de măsură ale succesului? Înainte de a răspunde, gândiţi-vă la următorul lucru: În timpul existenţei sale pământeşti, Isus Cristos nu a strâns nici un fel de bogăţii materiale. El nu s-a bucurat de aprobarea majorităţii oamenilor, nici nu a fost foarte preţuit de cei ce promovau în timpul său anumite ideologii noi. Cu toate acestea, Isus s-a bucurat de succes. De ce?

În timp ce era pe pământ, Isus a fost „bogat faţă de Dumnezeu“ (Luca 12:21). După ce l-a înviat pe Isus, Dumnezeu l-a răsplătit încoronându-l „cu glorie şi onoare“. Iehova l-a înălţat pe Fiul său „într-o poziţie superioară şi i-a dat cu bunătate numele care este mai presus de orice alt nume“ (Evrei 2:9; Filipeni 2:9). Modul de viaţă al lui Isus i-a bucurat inima lui Iehova (Proverbele 27:11). Viaţa sa pământească a fost plină de succes deoarece  obiectivul ei a fost atins. Isus a făcut voia lui Dumnezeu şi i-a onorat numele. La rândul său, Dumnezeu l-a onorat pe Isus acordându-i bogăţii, o poziţie de aprobare şi prestigiu într-o măsură în care nici o personalitate din domeniul învăţământului, al politicii sau al sportului nu le va avea vreodată. Isus a fost într-adevăr persoana care s-a bucurat de cel mai mare succes dintre toţi oamenii care au trăit vreodată.

Părinţii creştini sunt conştienţi că, dacă copiii lor calcă pe urmele lui Cristos, devenind bogaţi faţă de Dumnezeu în sensul în care a fost şi Isus, aceştia vor culege în prezent bogate binecuvântări, iar în viitorul sistem de lucruri se vor bucura de recompense inimaginabile. Pentru un tânăr nu există o cale mai bună de a călca pe urmele lui Cristos decât aceea de a face lucrarea pe care a făcut-o şi Isus — intrând în ministerul cu timp integral, dacă acest lucru este posibil.

Cu toate acestea, în unele culturi predomină obiceiul ca tinerii să nu îmbrăţişeze ministerul cu timp integral. Când un tânăr termină şcoala, din partea lui se aşteaptă să obţină un loc de muncă cu normă întreagă, să se căsătorească şi să se aşeze la casa lui. Uneori, tinerii care provin din astfel de medii se reţin în mod greşit să intre în ministerul cu timp integral (Proverbele 3:27). Din ce cauză? Din cauza presiunilor, ei se conformează normelor culturale predominante. Acest lucru s-a întâmplat şi în cazul lui Robert. *

Când cultura şi conştiinţa sunt în conflict

Robert a fost crescut ca Martor al lui Iehova. În adolescenţă, conduita lui şi alegerea prietenilor au lăsat mult de dorit. Din această cauză, mama sa a început să-şi facă griji. Prin urmare, ea l-a rugat pe un pionier, un ministru cu timp integral al Martorilor lui Iehova, să-l încurajeze. Iată ce ne spune Robert că s-a întâmplat apoi:

„Am apreciat într-adevăr interesul pe care fratele pionier l-a arătat faţă de mine. Exemplul său bun mi-a trezit dorinţa de a face din pionierat cariera mea imediat ce aveam să termin şcoala. Atunci mama şi-a făcut din nou griji, dar dintr-un alt motiv. Vedeţi, în cultura noastră nu e nici o problemă când o fată începe pionieratul imediat după terminarea şcolii, dar din partea unui băiat se aşteaptă ca mai întâi să dobândească siguranţă financiară şi numai apoi se poate gândi să facă pionierat.

Am învăţat o meserie şi am început propria-mi afacere. La puţin timp după aceea am ajuns să fiu foarte ocupat cu afacerile, iar prezenţa la întruniri şi predicarea deveniseră o simplă rutină. Conştiinţa mă mustra — ştiam că puteam să-i slujesc lui Iehova mai mult. Însă a fost o adevărată luptă să renunţ la ceea ce aşteptau alţii de la mine să fac, dar sunt fericit că am reuşit. În prezent sunt căsătorit, iar eu şi soţia mea suntem pionieri de doi ani. Recent am fost numit slujitor ministerial în congregaţie. Pot spune cu toată sinceritatea că simt o adevărată satisfacţie în faptul de a-i sluji lui Iehova din tot sufletul şi la capacitatea maximă“.

Această revistă i-a încurajat de nenumărate ori pe tineri să înveţe o meserie sau să obţină anumite calificări utile — în timp ce sunt încă la şcoală, dacă este posibil. Cu ce scop? Ca să ajungă bogaţi? Nu. Motivul principal este acela că vor putea să se întreţină singuri în mod corespunzător când vor fi adulţi şi vor putea să-i slujească lui Iehova la capacitatea maximă, îndeosebi în ministerul cu timp integral. Cu toate acestea, deseori se întâmplă că tinerii ajung să fie atât de prinşi în urmărirea unei cariere laice, încât acordă tot mai  puţină importanţă ministerului de teren. Unii nici măcar nu se gândesc să înceapă serviciul cu timp integral. Din ce cauză?

Afirmaţiile lui Robert sunt clarificatoare în acest sens. După ce a învăţat o meserie, Robert a început o afacere. Nu după mult timp, el efectua o muncă istovitoare, inutilă şi interminabilă. Obiectivul său era acela de a dobândi siguranţă financiară. Dar a atins vreodată cineva din afara sau dinăuntrul congregaţiei creştine acest obiectiv? Creştinii trebuie să se străduiască să fie responsabili în ce priveşte chestiunile de ordin financiar, achitându-se cu sârguinţă de obligaţiile lor financiare; totuşi ei trebuie să fie totodată conştienţi că în aceste timpuri nesigure puţini ajung vreodată în punctul în care se pot considera într-adevăr în siguranţă pe plan financiar. Acesta este motivul pentru care promisiunea lui Isus consemnată în Matei 6:33 le aduce atâta mângâiere creştinilor.

Robert este fericit că a decis să urmeze dorinţele inimii sale şi nu normele culturii din care face parte. Astăzi, el are o carieră în serviciul cu timp integral. Da, ministerul cu timp integral este o carieră onorabilă. Robert e mulţumit că îi slujeşte lui Iehova ‘la capacitatea sa maximă’, după cum a spus el.

Profitaţi din plin de capacităţile voastre

În rândul Martorilor lui Iehova există multe persoane dotate. Unele au capacităţi intelectuale remarcabile, altele sunt foarte pricepute în unele munci fizice. Toate aceste daruri provin de la Iehova, care dă „tuturor viaţă şi suflare şi toate lucrurile“ (Faptele 17:25). Fără viaţă, aceste daruri nu ar avea nici o valoare.

Aşadar, este cât se poate de potrivit să ne folosim viaţa dedicată lui Iehova în serviciul său. Aceasta a decis să facă un tânăr din secolul I e.n., înzestrat cu multe capacităţi. Fiind membru al unei familii proeminente, el şi-a petrecut anii tinereţii în bine cunoscutul oraş Tars din Cilicia. Deşi evreu de origine, el a moştenit cetăţenia romană de la tatăl său. Aceasta i-a conferit multe drepturi şi privilegii. Când a crescut, el a studiat Legea cu unul dintre cei mai proeminenţi „profesori“ ai vremii — Gamaliel. Se părea că, în scurtă vreme, ‘bogăţia, o poziţie de aprobare şi prestigiul’ aveau să fie ale lui. — Faptele 21:39; 22:3, 27, 28.

Cine era acest tânăr? Numele său era Saul. El însă a devenit creştin şi, în cele din urmă, a ajuns să fie cunoscut drept apostolul Pavel. El a renunţat la aspiraţiile sale iniţiale, dedicându-şi întreaga viaţă serviciului lui Iehova ca creştin. Pavel a ajuns cunoscut nu ca un jurist distins, ci ca un predicator zelos al veştii bune. După ce a petrecut circa 30 de ani ca misionar, Pavel le-a scris o scrisoare prietenilor săi din Filipi. În această scrisoare el a trecut în revistă câteva dintre realizările sale dinainte de a deveni creştin, după care a scris: „De dragul lui [Isus Cristos] am acceptat pierderea tuturor lucrurilor şi le consider ca o grămadă de deşeuri, ca să-l câştig pe Cristos“ (Filipeni 3:8). Nu, Pavel nu a regretat că îşi folosise viaţa în acel mod!

Ce putem spune despre instruirea pe care a primit-o Pavel de la Gamaliel? I-a folosit vreodată la ceva? Da! În câteva ocazii el a contribuit la „apărarea şi stabilirea legală a veştii bune“. Totuşi principala activitate desfăşurată de Pavel a fost aceea de predicator al veştii bune — ceva ce nu ar fi putut învăţa niciodată în cadrul instruirii primite anterior. — Filipeni 1:7; Faptele 26:24, 25.

În mod asemănător, astăzi, unii pot să-şi folosească darurile şi capacităţile cu care au fost înzestraţi şi chiar instruirea primită în şcoală pentru a promova interesele Regatului. Amy, de exemplu, este licenţiată în comerţ şi în drept. Cândva, ea lucra la un birou de avocatură, unde era bine plătită, iar acum slujeşte ca ministru voluntar la una dintre filialele Societăţii Watch Tower, fără a fi retribuită. Iată cum descrie Amy viaţa ei din prezent: „Cred că am făcut cea mai bună alegere posibilă din viaţă. . . . N-aş face schimb de locuri cu nici unul dintre colegii mei de facultate. Sunt mândră de viaţa pe care mi-am ales-o. Am tot ce-mi trebuie şi tot ce-mi doresc: o viaţă fericită şi liniştită şi o carieră care îmi aduce multe satisfacţii“.

Amy a ales o cale care i-a adus pacea minţii, satisfacţie şi binecuvântări din partea lui Iehova. Ce  altceva îşi doresc părinţii creştini pentru copiii lor!

Succes în ministerul creştin

Bineînţeles că este foarte important să avem un punct de vedere corect referitor la succesul în ministerul creştin. Nu este greu să simţim că avem succes când am petrecut momente plăcute în ministerul de teren, dând literatură biblică sau antrenându-i pe locatari în discuţii biblice stimulatoare. Dar, în situaţia în care rareori întâlnim o persoană receptivă, am putea trage concluzia că ne irosim timpul. Totuşi, să nu uităm că unul dintre sensurile termenului „succes“ este ‘dobândirea unei poziţii de aprobare’. A cui aprobare vrem să o câştigăm? A lui Iehova, bineînţeles. Putem obţine aprobarea sa indiferent dacă oamenii ascultă sau nu mesajul pe care îl transmitem. Isus le-a dat discipolilor săi o lecţie impresionantă în acest sens.

Amintiţi-vă că Isus a trimis 70 de predicatori ai Regatului „în fiecare oraş şi în fiecare loc în care avea să meargă el însuşi“ (Luca 10:1). Ei trebuiau să predice în oraşe şi sate fără a fi însoţiţi de Isus. Acest lucru era ceva nou pentru ei. Aşadar, Isus le-a dat instrucţiuni detaliate înainte de a-i trimite. Când întâlneau „un prieten al păcii“, ei trebuiau să-i depună o amplă mărturie cu privire la Regat. Dar, când erau respinşi, trebuiau să-şi continue drumul liniştiţi. Isus a explicat că cei ce refuzau să-i asculte îl respingeau de fapt pe însuşi Iehova. — Luca 10:4–7, 16.

Când cei 70 şi-au dus la îndeplinire misiunea, ei s-au întors la Isus „cu bucurie, zicând: «Doamne, chiar şi demonii ne sunt supuşi când folosim numele tău»“ (Luca 10:17). Pentru aceşti oameni imperfecţi, faptul de a expulza creaturi spirituale puternice trebuie să fi fost un lucru impresionant! Totuşi, Isus i-a avertizat pe discipolii săi entuziasmaţi: „Nu vă bucuraţi de aceasta, că spiritele vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă pentru că numele voastre au fost scrise în ceruri“ (Luca 10:20). E posibil ca cei 70 să nu fi avut mereu puterea de a expulza demoni, nici nu aveau să culeagă întotdeauna rezultate pozitive în minister. Dar, dacă rămâneau fideli, ei aveau să se bucure mereu de aprobarea lui Iehova!

Îi apreciaţi pe slujitorii cu timp integral?

Un tânăr i-a spus odată unui bătrân creştin: „După ce voi absolvi liceul, îmi voi căuta o slujbă. Dacă nu găsesc, am să mă gândesc la o formă a serviciului cu timp integral“. Totuşi, majoritatea celor ce au îmbrăţişat ministerul de pionier nu au acest punct de vedere. Pentru a face pionierat, unii au renunţat la ocazii de a-şi face o carieră profitabilă. Alţii au renunţat la perspective extraordinare de instruire. La fel ca apostolul Pavel, ei au făcut sacrificii, dar, asemenea lui Pavel, a lui Robert şi a lui Amy, ei nu regretă că au făcut această alegere. Ei apreciază privilegiul de a-şi folosi capacităţile pentru a-i aduce laude lui Iehova, care este demn să primească din partea lor tot ce au ei mai bun.

Din diverse motive, mulţi Martori ai lui Iehova fideli nu pot efectua lucrarea de pionier. Probabil că au anumite obligaţii scripturale de care trebuie să se achite. Totuşi, dacă îi slujesc lui Dumnezeu cu toată ‘inima, sufletul şi mintea’, Iehova este mulţumit de ei (Matei 22:37). Deşi nu pot face pionierat, ei sunt conştienţi că cei ce pot activa în această calitate au ales o carieră excelentă.

Apostolul Pavel a scris: „Nu vă mai conformaţi acestui sistem de lucruri“ (Romani 12:2). În armonie cu sfatul lui Pavel, nu trebuie să permitem ca normele culturale sau laice ale acestui sistem să ne modeleze gândirea. Indiferent că puteţi face sau nu pionierat, puneţi serviciul lui Iehova pe primul loc în viaţa voastră. Veţi avea succes atâta timp cât vă veţi bucura de aprobarea lui Iehova.

[Notă de subsol]

^ par. 5 Numele au fost schimbate.

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

Nu vă angrenaţi într-o muncă istovitoare, inutilă şi interminabilă